Perfecțiunea este o himeră ce nu poate fi atinsă, iar din burnout se moare. O viitoare epidemie de burnout nu ar trebui să ne mire. Specialiștii vorbesc de o epidemie de burnout și de stres post-traumatic în rândul personalului medical care a îngrijit pacienți COVID-19 în ultimii doi ani. Evaluările indică niveluri alarmante de stres și epuizare, care vor afecta modul în care pacienții vor fi îngrijiți de acum înainte. Starea de sănătate fizică și psihică a medicilor riscă să afecteze, în cele din urmă, calitatea îngrijirii pacienților.
Cadrele medicale sunt cele mai predispuse la burnout, pentru că ele nu pot să performeze altfel decât perfect. Stresul legat de locul de muncă și epuizarea sunt aspecte importante pentru profesioniștii din domeniul sanitar. Burnoutul nu numai că pune în pericol sănătatea și echilibrul mental al cadrului medical, dar este asociat cu erori medicale semnificative și un act medical de slabă calitate.
Cert este faptul că nu vrem să fim epuizați niciunii dintre noi, pentru că nu mai putem performa. Suntem mereu perfectibili, dar niciodată perfecți. Putem tot timpul să ne dezvoltăm, să învățăm, să fim mai buni decât am fost ieri, dar în realitate orice lucru se raportează la medie și asta nu înseamnă că suntem mediocri și că nu performăm. Ba din contră, ne atingem scopul cu mai puțin efort și este bine. Psihologul Alexandra Ioana Cazacu, life coach și formator, ne-a explicat în cadrul unui interviu Focus Press care este legătura dintre perfecționism și burnout.
Psihologul Alexandra Ioana Cazacu
Ce este perfecționismul?
Nu este o tulburare mentală, ci este mai degrabă o trăsătură de personalitate. Perfecționismul ascunde niște capcane. „Perfecționismul nu este întotdeauna sinonim cu succesul sau cu fericirea. Din contră, perfecționismul accentuează stările de depresie. Perfecționismul se traduce prin a avea totul sau nimic. Aceștia sunt termenii în care gândesc perfecționiștii. Ei se gândesc că nu există nuanțe de gri, ci numai de alb și negru, și se vor conecta la nevoia lor de a face totul perfect într-un anumit fel, aproape ritualic și de a obține un rezultat perfect. În realitate, oamenii nu sunt construiți să aibă o performanță ascendentă tot timpul. Nu poți să fii în fiecare zi foarte bun. Sunt momente când starea de sănătate fizică ne afectează performanța mentală sau orice altfel de performanță. Un medic care salvează o viață, chiar dacă nu urmează o procedură perfectă, nu înseamnă că nu a avut o performanță înaltă. Dacă este perfecționist, el nu se va uita la rezultat, ci va fi concentrat mai degrabă pe proces și mai puțin pe rezultat. Asta înseamnă că nu va fi mulțumit. Deși a salvat o viață, deși a îndeplinit o sarcină și s-a terminat cu rezultat pozitiv, el se va simți vinovat că n-a făcut-o perfect și este valabil atât în muncă, cât și în relațiile interpersonale“, a declarat, pentru Focus Press, psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Perfecționiștii se tem de eșec. „Se tem de eșec atât de tare încât procrastinează. Adică evită să înceapă o activitatea pentru că nu sunt siguri că o pot duce la capăt și nu pot obține cel mai bun rezultat. Perfecționiștii au nevoie de a avea standarde foarte înalte. Perfecționistul nu se gândește niciodată că ar putea să fie mediu sau să performeze mediu, ci se gândește tot timpul că o să fie cel mai bun și dacă nu atinge acest ideal este dezamăgit și nesatisfăcut de propria performanță și de propria lui viață. Nu se mulțumește să enumere realizările sale, ci întotdeauna le asociază cu toate eșecurile“, a mai precizat psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Care sunt cauzele perfecționismului?
Perfecționismul apare încă din copilărie și sunt două cauze majore. Prima cauză este un părinte extrem de critic și autoritar, care va pune foarte multă presiune pe copil, arătându-i mai mult ce nu poate să facă decât ceea ce poate să facă, spunându-i că nu este în stare să facă anumite lucruri și dintr-o dată copilul va asocia nevoia de a fi iubit și apreciat cu nevoia de a fi cel mai bun. „Va exista întotdeauna un semn de egalitate între cele două. Ca să fiu bun, valoros și oamenii să mă iubească, trebuie să performez cel mai bine și el va încerca să îndeplinească acest rol și această misiune tot restul vieții“, a spus psihologul. Cea de a doua cauză investigată de cercetători este relația dintre o traumă, un abuz și perfecționism. „Se pare că traumele timpurii, din copilărie, pot să conducă la nevoia de a performa perfect. Poate să fie și o structură de personalitate înclinată către perfecționism. Când ai un părinte perfecționism este imposibil să nu fi și tu perfecționist. A face lucrurile perfect este o iluzie. Perfect este o himeră. Alergi după ceva ce nu poate fi atins și te face nefericit. Nu putem fi perfecți“, accentuează psihologul, care îndeamnă părinții să le transmită copiilor că este bine ca ei să tindă către medie, nu către perfect.
Ce legătură există între perfecționism și burnout în organizații?
Perfecționismul se referă la a fi tot timpul în căutarea unui ideal înalt la muncă, performanța trebuie să fie cea mai înaltă și de a deține controlul absolut asupra activității. Asta înseamnă un consum mare de energie, o implicare totală și foarte mult timp investit în activitate. „Perfecționistul are o latură agresivă. Perfecționistul s-ar putea să nu fie un jucător de echipă, ci mai degrabă un singuratic care face singur tot ce are nevoie ca să performeze înalt. Singuraticul are reguli stricte de funcționare. Nu îngăduie să se abată de la reguli. El face totul într-o anumită succesiune. Angajatul perfecționist va depune mai mult efort, va fi mai implicat pe perioade mai mari în activitate, fără să obțină, la sfârșit, satisfacții“, explică psihologul Cazacu.
Perfecționiștii nu se bucură niciodată de rezultatul lor final. „Dacă nu te bucuri de rezultat, consumi foarte multă energie și timp, te simți îngrozitor, nemulțumit și nesatisfăcut cu activitatea ta. Vei fi încărcat tot timpul cu emoționalitate negativă și obosit, ceea ce va duce spre burnout. Noi avem nevoie de activități plăcute pentru a regenera o parte din energia psihică. Oamenii fericiți sunt cei care fac ceea ce le place și muncesc în zona în care se simt cel mai bine, și o fac cu bucurie. Perfecționiștii sunt cei care nu au relații sau căsnicii potrivite sau fericite, pentru că ei tind către perfecțiune. Ei nu se vor căsători cu persoana, ci cu idealul și vor fi veșnic nemulțumiți“, a mai atras atenția psihologul.
În cazul cadrelor medicale, a avea grijă de sănătatea altui om este o misiune dificilă, care te împinge cumva să faci lucrurile perfect sau cât se poate de perfect. „Pentru ei, perfecționismul este un mod de a fi zilnic. În zona aceasta a perfecționismului m-aș referi foarte mult la componenta în care au nevoie de foarte mult control. De a controla situația și tot ce se întâmplă. Faptul că nu poți să te desprinzi de muncă și să găsești gratificare și bucurie și în alte activități este răspunsul pentru faptul că ei intră foarte rapid în burnout și foarte des în această epuizare, care îi face, la un moment dat, incapabili să mai muncească sau să mai muncească bine și, de multe ori, chiar se îmbolnăvesc“, precizează psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Ce pot face cadrele medicale pentru a nu ajunge la burnout? „A găsi și în propria persoană, dar și prin intermediul conducătorilor de organizații, manageri, conducători de departamente, acea încărcare cu sarcini realistă. Fiecare dintre noi avem o capacitate fizică de a face muncă intelectuală și fizică. În momentul în care ne simțim lipsiți de energie, obosiți, ar fi indicat să ne oprim din activitatea respectivă. Să ne luăm un moment de respiro. Să ne alimentăm. Să ne hidratăm. Să ne reîncărcăm cu energie implicându-ne în ceva ce ne face plăcere. Aș merge pe o conștientizare a nevoii de odihnă, pe conștientizarea faptului că atunci când îți termini rolul, misiunea de salvare de vieți omenești, de însănătoșire a altora, să te oprești din a mai fi asistent și medic și să fii acasă soț, părinte, frate, copil și să te bucuri și de celelalte roluri ale tale. Această supraîncărcare cu sarcini sau această suprasolicitare în sistemul sanitar românesc, din cauza lipsei de personal, încă există și nu este deloc benefică“, a conchis psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Detalii în video interviul Focus Press!
Alexandra VASILE
