Bătrânul Tomis are comori de o valoare incontestabilă: situri arheologice unice în țară și chiar la nivel internațional, dar și clădiri cu o arhitectură specială. Multe dintre impozantele imobile ale orașului Constanța au fost reabilitate, altele se află în curs de consolidare și modernizare. Însă un portofoliu stufos îl reprezintă clădirile care așteaptă să fie readuse la viață sau își caută noi proprietari.
De pildă, Casa Lescovar, situată pe strada Cristea Georgescu nr. 6, din zona Peninsulară, este scoasă la vânzare de mai mulți ani și nu și-a găsit nici până în prezent cumpărător. Prețul a oscilat de la un an la altul. În final, suma a rămas una pe măsură, ar spune unii, dată fiind valoroasa istorie și poziționarea sa la câțiva pași de faleza Cazinoului recent reabilitat: 2.150.000 de euro.
Despre arhitectura sa se poate susține că este cu totul specială, în stil eclectic, așa cum o descrie regretatul istoric de artă Doina Păuleanu, în lucrarea „Constanța 1878–1928. Spectacolul modernității târzii”.
Istoria clădirii este însă și mai interesantă, deoarece imobilul poartă numele primului său proprietar, Francisc Lescovar, un antreprenor considerat artizanul modernizării orașului de la malul Mării Negre, constructor activ în perioada 1900–1920. Numele acestuia este legat de consolidarea taluzului, ridicarea primului sediu al Colegiului „Mircea cel Bătrân”, precum și de construirea actualului Tribunal (fost Palat Regal).
Suprafața terenului este de 500 de metri pătrați, iar casa dispune de 23 de camere și șapte băi. Vila, cu o suprafață de aproape 800 de metri pătrați, dispuși pe subsol, parter și două etaje, a devenit, după Revoluție, sediul unei instituții bancare.
Clădirea este una dintre lucrările deosebite din portofoliul românesc al arhitectului francez E.P. Goué. Acesta a sosit în Constanța în anul 1912 pentru a proiecta Hotelul Palace, cea mai mare și mai modernă unitate de cazare a momentului de pe litoralul românesc. Îndrăgostit de zonă, Goué a realizat, de-a lungul anilor, și alte imobile reprezentative, printre care și Casa Lescovar.
„Supranumită Casa Lescovar, imobilul poartă numele primului proprietar și al marelui antreprenor Francisc Lescovar, membru de seamă al «breslei» constructorilor din Constanța anilor 1900–1920.
Numele său este legat atât de ridicarea unor edificii rezidențiale (Zambaccian), dar mai ales de contribuții la modernizarea orașului: consolidarea malului, ridicarea primului stabiliment al Colegiului «Mircea cel Bătrân», construirea Tribunalului (inițial Palat Regal) ș.a. În ceea ce privește reședința proprie, ridicată în preajma anilor 1913–1914, amplasamentul imobilului ne oferă date despre statutul constructorului, clădirea aflându-se între Hotel Palace și Cazino.
Colaborarea cu arhitectul E.P. Goué – care lucrase la Hotelul Palace – continuă și în cazul propriei reședințe, proiectată cu subsol, parter și două etaje. Stilul eclectic este grăitor pentru un imobil realizat dintr-un melanj de maniere ce diferă de la o fațadă la alta. Recuzita neoclasică este îmbinată pe alocuri cu un stil monumental sau Art Nouveau, produsul final fiind o vilă impresionantă și reprezentativă pentru zona rezidențială post-1900 din centrul Constanței”, relata regretata Doina Păuleanu.
Date din cartea „Constanța veche – Reconstituiri necesare”, de Marian Moise
Lucrare concepută de arhitectul Goué este și casa antreprenorului Francisc Lescovar de pe strada Cristea Georgescu, colț cu strada Constantin Brâncoveanu (la vechea numerotare nr. 5 bis), construită în anul 1914 și vândută ulterior moștenitorilor Bankoop-ului, care a renovat-o. Francisc Lescovar a deținut mai multe imobile, unele păstrându-se și astăzi, precum cel de pe strada Arhiepiscopiei nr. 22 (anul construcției 1929), vizavi de Catedrală.
Alte imobile se aflau pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 6–8 (1895), strada Dr. Reiner nr. 2–4 (1889) și strada Nicolae Titulescu nr. 19 (1923), toate fiind naționalizate prin Decretul 712/1966.
Antreprenorul Francisc Lescovar a construit și prima clădire a Uzinei Electrice din strada Dorobanți (1907), clădire existentă și astăzi, care, după al Doilea Război Mondial, a adăpostit Baia Populară, iar din 1990 găzduiește sediul Teatrului de Balet Contemporan „Oleg Danovski”.
Loredana MIHAI
Buna seara,
Citesc cu mare interes articolele dvs.referitoare la istoria Constantei. La fel am citit si prezentul articol despre marele antrprenor local de origine croata Francisc Lescovar. Cred ca s-a strecurat o mica greseala. Cladirea fostei Uzine electrice, devenite Baie populara se gaseste intr-adevar pe str.Dorobantilor, fosta Scarlat Varnav, actuala Rascoalei din 1907. Actulmente este unul din sediile RAJA. In schimb cladirea care adaposteste astazi Teatrul de balet Oleg Danovski, de pe str.Mircea cel Batran, a fpst sala de spectacole a actualului Colegiu Mircea cel Batran, fost Scoala normala de baieti, inaugurata in 1928. Multumesc.