O persoană care a executat o pedeapsă cu închisoarea și nu mai are o familie la care să se întoarcă, se confruntă cu o situație extrem de delicată. Lipsa banilor, a unui cămin, a hainelor, a resurselor care să-i asigure masa zilnică reprezintă probleme serioase. Cui i se poate adresa aceasta atunci când toate ușile îi sunt închise din cauza statutului său de pușcăriaș? Există mai multe variante, însă nu toate sunt aplicabile oricărui caz. Unii foști condamnați fac tot posibilul ca să revină în penitenciar, întrucât „afară“ nu își mai pot găsi rostul. Alții își croiesc un nou drum în viață, pornind de la zero, iar în cele din urmă reușesc.
După vizionarea dramei „The Unforgivable“, cu Sandra Bullock în rolul principal, având rolul unui fost pușcăriaș, oricine se poate întreba cum ar fi transpusă această situație în viața reală din România. EI bine, situația de la noi nu este întocmai ca cea de la americani. Cel puțin nu ca în filmul respectiv.
Fiind vorba de un fapt regizat, în acest film este vorba despre o femeie rămasă fără familie, condamnată pentru omor, care este eliberată și, printr-un serviciu similar Serviciului de Probațiune de la noi, ajunge într-un centru social și i se oferă și un loc de muncă provizoriu.
Revenind în viața reală, în România, am încercat să aflăm ce șanse la reintegrare socială are o persoană care a executat o pedeapsă cu închisoarea, dar care nu mai are la ce se întoarce, precum o familie sau un cămin. ne-am interesat la mai multe instituții care ar putea avea un rol în viața unor astfel de persoane.
Reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Constanța, care deține mai multe centre în județ, ne-au precizat că nu au astfel de cazuri sociale provenite din rândul foștilor deținuți, însă dacă ar veni cineva și ar apela la serviciile Direcției, va fi primit și i se va pune la dispoziție tot ce are nevoie.
Mai departe, am întrebat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, cel care are în monitorizare o categorie anume din rândul foștilor condamnați. Nici cei de aici nu dețin o situație în acest sens.
„Noi avem în supraveghere doar persoanele care au fost liberate condiționat și care au un rest de pedeapsă de executat mai mare de 2 ani. Este singura categorie de beneficiari cu care noi lucrăm“, ne-au precizat reprezentanți ai Serviciului de Probațiune.
Prin urmare, nu putem stabili câți dintre cei liberați din penitenciar au apelat la serviciile acestor instituții, dacă numărul acestora este în creștere sau în scadere față de anii anteriori. Putem deduce doar că, dacă o persoană liberată din penitenciar devine caz social, aceasta se poate adresa reprezentanților direcțiilor de asistență socială din cazul primăriilor sau celor de la DGASPC, pentru a cere adăpost în centre pentru persoane adulte.
Strategii pentru reintegrare socială
Potrivit unui raport al Ministerului Justiției, au fost semnalate o serie de dificultăți cu care se confruntă deținuții atât în perioada cât se află în penitenciar, dar mai ales atunci când revin în comunitatea din care provin.
Astfel, referindu-ne doar la a doua categorie, raportul ministerului arată că persoanele liberate se pot confrunta cu: lipsa actelor de identitate valabile, dificultăți privind revenirea în familie și comunitate, lipsa unei locuințe/unui adăpost, lipsa resurselor financiare/lipsa hranei sau a îmbrăcămintei după liberare, dificultăți privind identificarea unui loc de muncă, în general, sau a unui loc de muncă potrivit calificării dobândite, dificultăți privind accesarea serviciilor de sănătate post-liberare, în cazul persoanelor care nu au asigurări de sănătate, dificultăți privind continuarea studiilor, privind accesul pe piața muncii, în contextul existenței cazierului judiciar, sau, cel mai grav, lipsa de suport din partea comunității.
Se cere implicarea Bisericii
Pentru a-i reintegra pe deținuți, au fost semnalate o serie de recomandări, care au fost organizate pe mai multe paliere: la nivelul persoanei din detenție, cu un plan care să cuprindă informații, accesarea serviciilor sociale, iar la nivel comunitar , prin construirea unor rețele de voluntari, implicarea organizațiilor religioase, valorificarea centrelor de zi și a centrelor sociale ale Bisericii Ortodoxe Române.
Ponderea, aproximativ egală, dintre urban (52,04%) și rural (47,16%), ca mediu de proveniență a deținuților, indică necesitatea existenței și dezvoltării unor servicii sociale integrate. În această privință, este menționat faptul că 89,57% din deținuți sunt ortodocși și trebuie abordată o strategie specifică.
„Implicarea Bisericii Ortodoxe Române (BOR), alături de reprezentații altor culte religioase recunoscute la nivel național, este relevantă și din perspectiva acțiunilor de diminuare a marginalizării sociale și de sprijinire a persoanelor care au executat pedepse privative de libertate, la întoarcerea în mediul de proveniență. Colaborarea preotului capelan de penitenciar cu parohiile, centrele social-filantropice și mănăstirile ortodoxe, prin valorificarea rețelei de suport social-filantropic a BOR, ar putea contribui semnificativ la susținerea persoanelor aflate în detenție, care urmează să revină în comunitățile de proveniență“, se arată în strategia elaborată de Ministerul Justiției.
Daniel ALBU
