Zilele trecute, România a scăpat de restricțiile impuse în contextul pandemiei și al stării de alertă. Asta înseamnă că revenim la normal după doi ani în care unii dintre noi aproape că am uitat ce înseamnă această stare de normalitate. Vorbim aici despre condiții de muncă, despre modul în care a trebuit să muncim, unii de acasă, alții la locul de muncă. Deși, în urmă cu 2 ani, ni se părea ”pe dos” să purtăm masca permanent sau să păstrăm distanța față de alții la serviciu, între timp ne-am obișnuit, iar acum, după ridicarea restricțiilor, starea de normalitate pare puțin ciudată pentru unele persoane.
Despre această stare de normalitate la locul de muncă și în relațiile de muncă am discutat cu avocatul Cătălin Niță din Baroul București, specialist în Dreptul Muncii.
Rep: Ce noutăți sunt în domeniul muncii odată cu ridicarea restricțiilor?
Avocat: În ceea ce privește raporturile juridice de muncă, noutățile ar fi, de fapt, chestiunile inițiale și anume apariția normalității în relațiile de muncă în care salariații își desfășoară activitatea în condițiile în care și-au desfășurat-o și până în 2020, angajatorii având, în schimb, posibilitatea să mențină, cel puțin la nivel de recomandare, anumite restricții, cum ar fi purtarea măștii de protecție facială în locurile de muncă mai aglomerate, pot păstra o anumită distanță, dar la nivel de recomandare.
Este adevărat că Legea 319 privind sănătatea și securitatea în muncă instituie în sarcina angajatorului o serie de responsabilități, care să urmărească în principal asigurarea sănătății salariaților, caz în care, pe motive justificate, anagajtorii pot menține o serie de măsuri, dar nu pot donbândi un caracter absolut obligatoriu în raport de măsurile sanitare care au fost inițial instituite.
Rep: Am auzit cu toții despre cazuri în care muncitorii au fost constrânși de angajatori să se vaccineze pentru a putea fi primiți la locul de muncă, chiar dacă au fost condiții ”neoficiale”. Mai putem întâlni astfel de situații?
Avocat: Pentru început trebuie să precizez că obligativitatea vaccinării nu a fost instituită niciodată, dealtfel nici nu putea fi instituită în actualul cadru de reglementare, pentru că avem legea privind drepturile pacientului, pentru că avem legea reformei în sănătate, pentru că avem și Constituția României care nu permitea obligativitatea. Însă au fost angajatori care au instituit, cel puțin la nivel informal, obligativitatea vaccinării. Dacă vorbim despre constrângere, nici măcar aceasta nu poate fi văzută ca o obligație, dar repet: au fost angajatori care au încercat pe diferite căi să amenințe salariații, mai mult sau mai puțin voalat, cerându-le să se vaccineze. În acele situații este clar că am fost pe un tărâm de nelegalitate. Trebuie să reținem că vaccinarea, ca orice alt tratament medical, este o chestiune opțională, omul dacă vrea și-o asumă, dacă nu, nu.
Dar sub nicio formă nu s-a pus problema obligativității legale pentru vaccinarea la locul de muncă.
Rep: Pot fi salariații obligați să lucreze de acasă?
Avocat: Nu poate fi nimeni obligat să presteze muncă de la domiciliu. Munca de la domiciliu se reglementează prin act adițional, care este un acord între angajator și salariat.
Urmăriți în continuare interviul VIDEO pentru a afla mai multe noutăți din domeniul muncii.
Daniel ALBU
