Intrarea în concediul prenatal mai devreme decât era programat, în cazul unei salariate însărcinate, nu reprezintă neapărat o problemă gravă de ordin administrativ pentru angajator, însă poate fi un impediment neprevăzut în ceea ce înseamnă desfășurarea în continuare în bune condiții a activității la locul de muncă, care poate fi perturbată. Dincolo de provocarea organizatorică de a redistribui sarcinile sau de a găsi rapid un înlocuitor temporar, principala îngrijorare atât pentru conducerea companiei, cât și pentru viitoarea mamă rămâne partea financiară.
Legislația din România oferă însă o măsură de siguranță pentru ambele părți: pe toată perioada în care salariata cu sarcină cu risc se retrage din activitate și până la intrarea în concediul de maternitate propriu-zis, dar și pe parcursul acestuia, veniturile lunare sunt asigurate integral de stat, prin Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), fără a împovăra bugetul angajatorului.
Atunci când evoluția sarcinii sau condițiile de la serviciu impun retragerea salariatei din activitate mult înaintea termenului obișnuit de naștere, instrumentul juridic principal care acoperă această perioadă premergătoare concediului de maternitate este concediul de risc maternal.
Acest drept a fost introdus în legislația românească prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, act normativ adoptat în octombrie 2003, intrat efectiv în vigoare la data de 1 februarie 2004 și aprobat ulterior prin Legea nr. 25/2004.
În completarea acestuia, mecanismul financiar de calcul și plată a indemnizațiilor este reglementat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, ale cărei prevederi se aplică încă de la 1 ianuarie 2006.
Pașii de urmat
Pentru a beneficia de această formă de protecție, primul pas îi revine salariatei, care trebuie să își anunțe în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate, anexând un document medical doveditor eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist obstetrician-ginecolog. Din acel moment, angajatorul are obligația legală de a evalua, împreună cu medicul de medicina muncii, eventualele riscuri la care este expusă angajata. Dacă specificul ativității sau starea de sănătate a gravidei nu îi permite continuarea muncii în condițiile obișnuite, iar angajatorul nu îi poate modifica temporar programul ori condițiile de lucru și nici nu o poate repartiza pe un alt post lipsit de riscuri cu menținerea salariului, se acordă concediul de risc maternal, potrivit specialiștilor în domeniu.
Ce spun avocații
”Acest concediu de risc maternal poate fi acordat, în întregime sau fracționat, pe o durată de maximum 120 de zile calendaristice, înainte de data la care salariata solicită intrarea în concediul de maternitate propriu-zis. Pe toată această perioadă de până la patru luni, salariata primește o indemnizație lunară în cuantum de 75% din media veniturilor brute lunare realizate în ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, în limita unui plafon de 12 salarii minime brute pe țară. Un aspect esențial, prevăzut în mod expres de lege în favoarea viitoarei mame, este acela că acordarea concediului și a indemnizației de risc maternal nu este condiționată de îndeplinirea vreunui stagiu minim de asigurare, salariata având dreptul la bani chiar dacă s-a angajat recent.
După epuizarea perioadei de risc maternal sau direct, atunci când medicul specialist recomandă intrarea timpurie în repaus prenatal din cauza complicațiilor sarcinii, salariata trece în concediul de maternitate propriu-zis, care însumează în total 126 de zile calendaristice”, ne-a precizat avocatul Cătălin Niță din Baroul Constanța.
Potrivit OUG nr. 158/2005, acest interval se împarte, în mod standard, în 63 de zile de concediu pentru sarcină, cunoscut drept concediu prenatal, și 63 de zile de concediu pentru lăuzie, respectiv concediul postnatal.
Legea oferă însă o flexibilitate majoră pentru gravidele cu sarcină dificilă: cele două perioade se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei asigurate, cu singura condiție obligatorie ca durata concediului postnatal să fie de cel puțin 42 de zile calendaristice după naștere.
Practic, o salariată cu sarcină cu risc poate consuma înainte de naștere până la 84 de zile calendaristice de concediu prenatal, iar în cazul salariatelor cu dizabilități, legea permite solicitarea acestui concediu chiar începând cu luna a șasea de sarcină.
Pe durata celor 126 de zile de maternitate, cu condiția existenței unui stagiu minim de cotizare de șase luni în ultimele 12 luni anterioare, indemnizația urcă la 85% din media veniturilor brute lunare din ultimele șase luni.
Potrivit avocatului Niță, atât în cazul concediului de risc maternal, cât și în cazul concediului de maternitate propriu-zis, finanțarea este asigurată în proporție de 100% din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, încă din prima zi de concediu.
”În practică, circuitul banilor presupune ca angajatorul să calculeze și să achite indemnizația către salariată la data obișnuită a lichidării drepturilor salariale, urmând ca firma să își recupereze integral sumele avansate prin decontare de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate. Astfel, deși angajatorul gestionează partea birocratică a statului de plată, costul efectiv suportat din fondurile proprii ale societății este zero”, a mai precizat avocatul.
Regula a rămas neschimbată în ciuda modificărilor din acest an
Regimul acestor indemnizații a rămas protejat și în contextul modificărilor legislative adoptate în cursul anului 2026 în privința concediilor medicale.
Deși prin Ordonanța de Urgență nr. 91/2025 fusese instituită, pentru intervalul 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027, regula neplății primei zile de concediu medical,, Parlamentul a menținut această măsură prin Legea nr. 64/2026, ale cărei prevederi au intrat în vigoare în vara acestui an, în 1 iunie mai exact.
Conform noii legi, concediul de risc maternal și concediul de maternitate sunt exceptate în mod expres de la diminuarea cu o zi, fiind plătite integral din FNUASS din prima până în ultima zi.
În plus, protecția acestei categorii vulnerabile a fost consolidată suplimentar chiar zilele trecute, la final de septembrie a.c., când Curtea Constituțională a României a stabilit că excluderea anumitor categorii de persoane asigurate de la dreptul la concediu și indemnizație de risc maternal doar pe criteriul formei de desfășurare a activității este neconstituțională.
Pe lângă faptul că degrevează angajatorul de cheltuieli salariale pe perioada absenței, legislația fiscală protejează și venitul net pe care salariata însărcinată îl primește în mână.
Spre deosebire de concediile medicale pentru boală obișnuită, asupra cărora se aplică atât impozitul pe venit de 10%, cât și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10%, indemnizațiile de risc maternal și cele de maternitate sunt complet scutite de impozit și de CASS, singura reținere aplicată fiind contribuția de asigurări sociale pentru pensie (CAS), în cotă de 25%.
Totodată, pe întreaga perioadă în care contractul individual de muncă este suspendat pentru efectuarea acestor concedii, salariatei îi curge neîntrerupt vechimea în muncă și în specialitate, iar angajatorul are interdicție absolută de a dispune concedierea ei, postul rămânând garantat până la revenirea din concediul postnatal sau din cel de creștere a copilului.
Daniel ALBU
