Foametea ucraineană (1932-1933), cunoscută și ca Holodomor,a fost una dintre cele mai grave catastrofe naționale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu un număr de morți estimat la 10 milioane. În timp ce foametea din Ucraina a fost parte a unei foamete care a afectat și alte regiuni ale Uniunii Sovietice, prin Holodomor se înțeleg strict evenimentele care au afectat teritoriile locuite de etnicii ucraineni.
În 2006, Rada Supremă din Ucraina a adoptat oficial o rezoluție prin care a condamnat Marea Foamete (Holodomor) ca genocid asupra poporului ucrainean. Exemplul sau a fost urmat imediat celelalte state din Europa de Est: Polonia, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania, Georgia, Slovacia.
Statele Unite ale Americii, Canada, Argentina, Peru, Andorra, Columbia, Australia și Vatican au recunoscut și ele Holodomor ca genocid. Săptămâna trecută, pe 16 aprilie 2022 Cehia li s-a alăturat.
„Nu putem rămâne indiferenți în fata ororilor trecutului. Ele trebuie condamnate la fel cum o facem și cu cele de acum, de la Bucha, Irpin sau Mariupol. În ambele cazuri sunt acțiuni planificate și duse la îndeplinire cu bună știință de adepții regimul totalitar aflat la conducerea Rusiei, iar scopul lor este exterminarea etnică.
Am trimis ieri o solicitare către Biroul Permanent pentru redactarea unei rezoluții spre a fi supusă votului Parlamentului României prin care exterminarea populației prin înfometarea din 1932-1933 (Holodomor) să fie recunoscută ca genocid împotriva poporului ucrainean.
În sprijinul acestei declarații, am depus și o inițiativă legislativă prin care în fiecare an, cea de a patra sâmbătă a lunii noiembrie să fie declarată drept Ziua Memorială a Holodomorului
România nu a făcut până acum niciun demers în acest sens, deși poporul român a trecut si el prin experienţa dramatică a represiunii regimului comunist un urma caruia milioane de oameni nevinovaţi au cazut victime ale unei politici de stat bazate pe teroare şi distrugere fizică a țărănimii și a intelectualilor români.
Colectivizarea forţată prin terorizarea ţărănimii care se impotrivea regimul sovietic, impunerea cotelor nerealiste de produse alimentare care trebuiau predate statului sovietic, colectarea inclusiv a semințelor, interzicerea pătrunderii aşa-numitelor elemente ale culacilor în oraşe, unde se mai putea găsi hrană, introducerea pedepsei cu moartea pentru cei care ar fi putut de foame lua oricât de puțin din ceea ce era considerat avutul statului sovietic au condus la acte disperate în rândul populației, inclusiv la cazuri de canibalism.
Conform surselor ucrainene, într-un singur an, între 1932 şi 1933, Ucraina a pierdut un sfert din populaţia sa (între 7 şi 10 milioane de persoane), în fiecare zi murind de foame aproximativ 25 000 de ucraineni“, a transmis deputatul USR, Cristina Rizea.
C.S.
