Problemele legate de infrastructura orașului Constanța nu sunt deloc recente. După lipsa unui spital comunal și a unui palat cultural – semnalată încă de la începutul secolului al XX‑lea – o altă problemă a urbei de la malul mării a fost, vreme îndelungată, reprezentată de absența unui sediu stabil pentru muzeul de arheologie. Muzeul de Istorie și Arheologie nu a funcționat dintotdeauna în clădirea impunătoare din Piața Ovidiu, fostul Palat Comunal. Ideea înființării unui muzeu a apărut cu mult înainte ca acesta să aibă un „acasă” propriu‑zis.
Un muzeu fără sediu
În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea, vestigiile și piesele descoperite în urma săpăturilor arheologice erau expuse în spații improprii: prăvălii, chioșcuri sau în curtea Prefecturii, o clădire moștenită din perioada administrației otomane. Amplasamentul acesteia se afla pe strada Traian, nr. 29, în locul unde astăzi se găsește clădirea Cercului Militar Constanța, monument istoric parte dintr‑un ansamblu de valoare patrimonială.
Prima atestare a existenței unui muzeu de antichități al Dobrogei datează din 30 august 1879. Prefectul Remus Opreanu consemna faptul că elevii Școlii Normale din Bârlad, aflați într‑o excursie la Constanța, au vizitat, după întoarcerea la Prefectură, „muzeul și mozaicurile”. Informația apare în volumul “Constanța, memoriile orașului”, semnat de Aurelia și Ștefan Lăpușan.
Această mențiune confirmă existența unei colecții de antichități adăpostite în curtea Prefecturii de pe strada Traian, nr. 29, fiind prima dovadă clară a unui muzeu, chiar dacă improvizat.
Primul „muzeu al județului” și o clădire demolată
Faptul că vestigiile vechiului Tomis erau expuse în incinta unei instituții administrative l‑a determinat pe prefectul Remus Opreanu să susțină ideea înființării unui „muzeu al județului”. Acesta a funcționat într‑un palat administrativ situat la intersecția actualelor străzi Traian și Carol, în zona cunoscută drept Sulmona.
Ulterior, clădirea a fost demolată. Constănțenii își amintesc locul ca fiind grădina de vară „Victoria”, existentă în anii ’90, amplasată între Colegiul Național „Mihai Eminescu” și Hotelul BTT.
În presa vremii au apărut numeroase descrieri ale obiectelor ce alcătuiau primul muzeu al Dobrogei. Interesul deosebit stârnit de aceste antichități a determinat Academia Română, în ședința din 19 septembrie 1880, să numească o comisie formată din Mihail Kogălniceanu, B.P. Hasdeu și B. Ștefănescu, care s‑a deplasat la Constanța pentru a evalua patrimoniul existent.
În ziarul Farul, la 23 iulie 1883, se sublinia importanța protejării vestigiilor: „Operele de artă din Dobrogea, monumentele arhitectonice și sculpturale aparțin Statului… Nimeni nu are dreptul să facă săpături, să vândă sau să cumpere pietre cu inscripții și obiecte antice, care sunt în afară de comerț”. Totodată, autoritățile locale erau obligate să oprească lucrările de construcție în cazul descoperirii unor mozaicuri sau artefacte și să anunțe instituțiile competente.
Incendiul din 1882 – o pierdere majoră
Un moment dramatic în istoria muzeului l‑a constituit incendiul din anul 1882, care a distrus palatul Prefecturii din Constanța, clădire moștenită din perioada administrației otomane, când orașul purta numele de Kiustenge. O mare parte dintre documente și colecții muzeale au fost distruse, iar piesele salvate au fost depozitate provizoriu într‑un pavilion din grădina publică.
Incendiul a dus la distrugerea primului muzeu de istorie creat de Remus Opreanu, afectând grav patrimoniul arheologic adăpostit acolo. Timp de peste trei decenii, orașul de la malul mării a fost lipsit de o instituție muzeală funcțională.
După 1910, ideea unui muzeu local începe să fie din nou susținută. Din consemnările Aureliei Lăpușan aflăm că, în anul 1914, la Constanța au conferențiat personalități marcante ale culturii române: C. Istrati, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, George Murnu și Alexandru Lapedatu, toți susținători ai înființării unui muzeu demn de patrimoniul Dobrogei.
În ianuarie 1915, Vasile Pârvan începe săpăturile la zidul cetății Tomis, stabilind primul contur al incintei și realizând primul plan topografic al ruinelor antice. În același timp, presa vremii critica dur condițiile improprii în care erau păstrate descoperirile arheologice, adunate „în chioșcul muzicii din Grădina Publică”, situație considerată o lipsă de respect față de istoria locului.
Muzeul improvizat în casa lui Mihai Suțu
În lipsa unui sediu, o soluție a fost găsită de Mihai Suțu, care a găzduit o parte dintre colecții în locuința sa. Vestigiile erau anterior expuse în chioșcuri de muzică sau chiar în barăci improvizate.
În anul 1915, Mihail Șuțu a donat muzeului o valoroasă colecție de monede, obiecte din sticlă și ceramică, basoreliefuri și inscripții. Din păcate, Primul Război Mondial a avut consecințe dezastruoase asupra patrimoniului muzeal. Potrivit istoricului Radu Vulpe, colecțiile au fost devastate, iar multe dintre piese nu au mai putut fi recuperate nici până astăzi.
Palatul Comunal – un sediu pe măsura patrimoniului
În timp ce muzeul își căuta un spațiu stabil, la Constanța prindea contur un proiect arhitectural de anvergură: Palatul Comunal. Piatra de temelie a construcției a fost pusă în anul 1912, de Principele Ferdinand. Lucrările au fost întrerupte în 1913, reluate în 1914 și sistate din nou din cauza izbucnirii Primului Război Mondial.
Clădirea din Piața Ovidiu a funcționat multă vreme ca sediu al Primăriei Constanța, până în anul 1977, când administrația locală s‑a mutat în noul imobil din Parcul Arheologic, cunoscut drept „Casa Albă”. Ulterior, în fostul Palat Comunal s‑a mutat Muzeul de Arheologie, care funcționase anterior în clădirea Arhiepiscopiei Tomisului.
Palatul Arhiepiscopiei Tomisului – o etapă provizorie
Până la mutarea definitivă a muzeului în Piața Ovidiu, acesta a funcționat o perioadă în Palatul Arhiepiscopiei Tomisului, monument istoric de clasă A. Clădirea a fost ridicată între anii 1924–1931, după planurile arhitectului Ion D. Enescu, și este situată pe strada Arhiepiscopiei, nr. 23. Astfel, în perioada comunistă, între 1957 și 1977, aici a funcționat Muzeul de Arheologie.
Un parcurs anevoios, o moștenire valoroasă
Drumul muzeului constănțean a fost unul anevoios, cu improvizații și pierderi semnificative de piese valoroase. De la exponate în aer liber și sedii temporare, până la stabilirea într‑o clădire emblematică, muzeul a reflectat, de fapt, istoria zbuciumată a orașului.
Astăzi, clădirea din Piața Ovidiu, devenită „acasă” pentru vestigiile vechiului Tomis, se află într‑un amplu proces de reabilitare și conversie. Anunțul privind începerea lucrărilor a fost făcut marți, 3 februarie: https://focuspress.ro/video-au-inceput-primele-lucrari-in-cadrul-reabilitarii-muzeului-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta-f5639cac3/
Loredana MIHAI
Citește și:
De la Spitalul Comunal la Spitalul Regional: peste un secol de promisiuni în Constanța
Teatrul care n-a mai fost: Constanța și un proiect cultural vechi de 100 de ani
