Curtea de Apel Constanța a încheiat o nouă etapă procesuală într-un litigiu mai vechi, privind un șir de tranzacții cu terenuri din zona Portului Agigea, terenuri care, deși aparțineau de drept domeniului public al statului, au făcut obiectul unei rețele de vânzări succesive care s-au întins în timp aproape două decenii. Instanța a tranșat definitiv disputa, restabilind regimul de proprietate publică asupra unor suprafețe administrate de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime (CN APM) Constanța SA.
Potrivit datelor din dosar, în 2002, în timpul mandatului fostului primar Ion Ioniță, Consiliul Local Agigea a adoptat o hotărâre prin care propunea vânzarea la licitație a unei suprafețe de peste 67.000 mp aparținând domeniului public.
Trecând peste faptul că legea interzice vânzarea imobilelor aparținând domeniului public, problema identificată ulterior de anchetele penale și confirmată de judecători a fost aceea că Primăria Agigea nu deținea acest teren.
Suprafața respectivă fusese creată prin dragări și umpluturi din mare și lacul Agigea, fiind inclusă în inventarul bunurilor statului și administrată de Ministerul Transporturilor.
În ciuda acestui fapt, terenul a fost vândut inițial către o persoană fizică, pentru o sumă ce reprezenta doar o fracție din valoarea de piață de la acea vreme. Actele notariale întocmite atunci conțineau mențiuni nereale, afirmând că terenul ar fi aparținut comunei, deși din dosarele oficiale lipsea orice titlu de proprietate valid.
Rețeaua vânzărilor succesive
După prima tranzacție din 2002, terenul a intrat într-un circuit comercial intens. În 2006, acesta a fost achiziționat de membrii familiei actualului consilier județean Claudiu Palaz, și de o altă societate comercială, TRANS PEC LEASING IFN, fiind ulterior lotizat și revândut.
Un moment de o ironie juridică remarcabilă s-a petrecut în anul 2011, când actuala deținătoare de atunci, societatea TRANS P.E.C. LEASING IFN, a vândut o parte din teren (Lotul 2) chiar către statul român, reprezentat de Portul Constanța.
Practic, statul a ajuns să plătească pentru a recumpăra un teren care, din punct de vedere constituțional, nu ar fi trebuit să părăsească niciodată patrimoniul său.
Verdictul instanței: Inalienabilitatea deasupra bunei-credințe
După ani buni de proces, timp în care pârâții, membrii familiei Palaz, au invocat buna-credință și faptul că s-au încrezut în datele înscrise în Cartea Funciară, Tribunalul Constanța a respins aceste apărări, menționând faptul că nicio tranzacție privată nu poate prevala asupra Constituției României.
Mai exact, conform legii fundamentale, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, ceea ce înseamnă că orice act de vânzare-cumpărare care vizează astfel de bunuri este lovit de nulitate absolută din start.
Instanța a validat concluziile proceselor penale anterioare, deschise ppe numele fostului primar, care au demonstrat că actele de la baza primei vânzări din 2002 au fost obținute prin fals.
Prin urmare,, aplicând principiul conform căruia anularea unui act inițial atrage automat prăbușirea tuturor actelor ulterioare, judecătorii au dispus anularea parțială a contractului din 2008 și anularea totală a contractului din 2011.
Impactul deciziei
Prin această sentință, terenurile în suprafață de peste 13.000 mp (expropriate anterior pentru lucrările la noul pod rutier de la km 0+540 al Canalului Dunăre-Marea Neagră) și lotul de 5.860 mp revândut statului sunt readuse în situația juridică legală.
De asemenea, pârâții au fost obligați la plata unor cheltuieli de judecată semnificative, de peste 50.000 lei, reprezentând taxele de timbru achitate de Administrația Porturilor.
Întrucât decizia nu a fost definitivă, pârâții au declarat apel împotriva sentinței, iar dosarul s-a mutat, astfel, la Curtea de Apel.
Decizia Curții: Inalienabilitatea primează
Pârâții au încercat să convingă, încă o dată, judecătorii că sunt subdobânditori de bună-credință și că s-au bazat pe înscrierile din Cartea Funciară. Totuși, magistrații au reconfirmat principiul conform căruia bunurile din domeniul public nu pot fi vândute către privați. Orice act de vânzare care încalcă această regulă este lovit de nulitate absolută, indiferent de buna-credință a părților sau de trecerea timpului.
Prin decizia pronunțată miercuri, 4 martie, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe. Astfel, contractul din 2008 (pentru suprafețele de 13.073 mp și 85 mp) a fost anulat parțial, iar contractul din 2011 (pentru lotul de 5.860 mp) a fost anulat în totalitate.
Această hotărâre permite Administrației Porturilor Maritime (APM) SA să restabilească integritatea patrimoniului public în zona podului rutier de la km 0+540.
Numai că nici soluția Curții de Apel nu este definitivă, iar părțile nemulțumite au acum la dispoziție posibilitatea de a ataca această decizie cu recurs. Aceasta este ultima cale de atac, care se judecă, în acest caz, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), care va analiza dacă legea a fost aplicată corect, fără a mai reevalua probele de fapt.
Precizare: Claudiu Palaz nu a putut fi contactat pentru un punct de vedere.
Daniel ALBU
