Ateneul Național din Iași, cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași, vă invită la cea de-a VI-a ediție a „Lunii Sculptorilor Români, în perioada 19 februarie – 19 martie 2026, ”. Desfășurat, începând cu acest an, sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, proiectul primește validare culturală, fiind recunoscut drept cel mai important eveniment dedicat sculpturii din România.
Programul din 2026 este unul cu totul special, fiind conceput sub egida celebrării a 150 de ani de la nașterea marelui artist Constantin Brâncuși, fapt ce a dus la extinderea manifestărilor la nivel național și internațional, în colaborare cu numeroase instituții partenere.
Astfel, Luna Sculptorilor Români va cuprinde întreaga țară prin expoziții organizate nu doar în Iași, ci și în Tg. Jiu, Constanța, Alba Iulia, Bârlad și Chișinău. Ediția curentă pregătește un maraton cultural impresionant, ce include 45 de expoziții și evenimente conexe.
Expoziția „POCAL”, semnată de artista Lelia Rus-Pîrvan
În cadrul programului oficial al evenimentului „Luna Sculptorilor Români”, la Baia Turcească din Iași a avut loc, pe 19 februarie, expoziția „POCAL”, semnată de artista Lelia Rus-Pîrvan și curatoriată de criticul de artă Maria Bilașevschi.
„Demersul artistic al artistei se distinge printr-o abordare picturală care îmbină monumentalitatea formei cu efemeritatea gestului, iar forța expresivă a sculpturii sale se prelungește în pictura de mari dimensiuni și în obiectele realizate pe hârtie manuală și hârtie de orez.
Artista realizează o tranziție de la soliditatea materialului sculptat la fluiditatea vopselei, transformând actul pictural într-o manifestare performativă în care corpul, materia și mediul natural intră într-un dialog direct. Procesul creativ depășește limitele atelierului: pânza devine o interfață activă, un loc de interacțiune cu natura, iar pictura nu urmărește reprezentarea peisajului, ci documentează întâlnirea dintre gest, senzație și forțele primare ale mediului.
Fiecare lucrare păstrează memoria unui moment irepetabil, iar tușele largi și curgătoare înregistrează realul cu imperfecțiunea sa firească, recuperând autenticitatea experienței senzoriale într-o epocă dominată de imaginea digitală. Albastrul, asociat infinitului, structurează compoziția prin gravitație și impuls, generând un limbaj vizual eliberat de figurație și rațional, orientat spre percepția pur senzorială.
Fundalul funcționează ca un câmp energetic, în care golul și forma sunt egale, iar întreaga pictură devine o hartă a procesului creator, reflectând relația dintre om, natură și actul percepției.”
Expoziția integrează și obiectul sculptural: portretele afirmă feminitatea ca principiu arhetipal, poarta este un loc al tranziției, seria ,,No Man’s Land” vorbește privitorului despre un teritoriu al fragilității, în timp ce pocalurile realizate pe hârtie manuală devin recipiente simbolice ale introspecției și regenerării.
În acest context, feminitatea nu este doar reprezentare figurativă, ci un spațiu al identității și al devenirii, așa cum subliniază artista: „Feminitatea este pentru mine un limbaj vizual al contrastelor: delicatețe și reziliență, expunere și protecție, prezență și absență. În lucrările mele, femeia devine simbol, nu un simplu corp, ci un spațiu în care identitatea se reconstruiește continuu.”
Titlul expoziției, „POCAL”, își extrage semnificația din Sfântul Graal, care mută natura statică din zona obiectului contemplat în zona experienței inițiatice unde forma geometrică și arhetipală, concentrează această tensiune: între lucru și simbol, între vizibil și invizibil, între reificare și posibilitatea transformării, ca și căutare personală. Dintr-o perspectivă jungiană, cupa funcționează ca imagine a anima-ei: spațiu interior receptiv, mediatoare între conștient și inconștient. Apa devine aici material simbolic al psihicului profund, iar pocalul devine astfel forma care îi permite manifestarea. În plan alchimic, ea funcționează ca principiu vitriolic, capabil să dizolve rigiditatea formei și să reactiveze procesul.
Astfel, pocalul nu mai este obiect, ci loc al transformării. Principiul vitriolic își are originea în tradiția alchimică: acronimul provine din maxima latină Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem – „Vizitează interiorul pământului și, rectificând, vei găsi piatra ascunsă”.
În această perspectivă, procesul creativ devine o alchimie vizuală, în care introspecția, purificarea și transformarea spirituală se reflectă în gestul pictural, în sculptură și în obiectul artistic.
Astfel, expoziția devine o meditație vizuală și senzorială asupra feminității, materiei și memoriei, invitând privitorul să descopere fluxul etern al creației, relația dintre om, natură și energiile primordiale a celor patru elemente – apă, aer, foc și pământ. În ansamblul său, expoziția oferă o experiență holistică, în care pictura, sculptura și obiectul se întâlnesc pentru a genera un spațiu de reflecție, contemplare și introspecție.
Video:
Galerie foto:
L.B.
