Încă o victorie în instanță a Administrației Porturilor Maritime Constanța, împotriva grupului de firme patronat de milionarul Gabriel Comănescu, cu privire la plata chiriei și a utilităților pentru spațiul din incinta portului, care au fost facturate, dar au rămas neachitate.
Vorbim de o etapă procesuală câștigată de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța (CNAPMC), care are calitate de reclamantă în procesul cu Grup Servicii Petroliere Shipyard SRL.
Administrația portului a câștigat, pe fond, în luna august a anului trecut, iar GSP a fost obligat să achite facturile restante. Mai exact, Tribunalul a decis obligarea firmei lui Comănescu la plata sumei de 5.064.695,52 lei, reprezentând contravaloare prestații și penalități pentru perioada 28.06.2019 – 30.09.2020, după cum urmează: 2.440.472,35 lei reprezentând prestații (chirii, utilități, lipsire de folosință teren), emise conform contractelor; 2.624.223,17 lei, reprezentând penalități de întârziere, emise pentru facturile de chirie și utilități, calculate conform prevederilor legale; 267.040,04 euro, reprezentând penalități de întârziere emise pentru prima anuală conform unor contracte, două la număr, unul din 2013 și unul din 2014, facturi emise în perioada 28.06.2019 – 30.09.2020, după cum se arată în hotărârea instanței.
Mai departe, reprezentanții GSP au atacat cu apel sentința, în speranța că instanța superioară va anula decizia judecătorilor.
Nu a fost așa, întrucât luna aceasta, pe 14 februarie, magistrații au respins apelul ca nefondat, adică a menținut soluția Tribunalului în favoarea reclamantei. Doar că nici de această dată nu vorbim de o hotărâre definitivă, întrucât pârâta mai are la dispoziție o ultimă cale de atac, anume recursul, care poate fi declarat în termen de maximum 30 de zile de la comunicarea deciziei.
Ca o trecere în revistă a motivelor ce au stat la baza acestui litigiu, între cele două entități au fost încheiate mai multe contracte, în baza cărora acestea au convenit ca plata facturilor să se facă în termenul de scadență de cinci zile lucrătoare de la confirmarea de primire a facturilor, în caz contrar urmând a se percepe o penalitate de 0,15%, respectiv 0,30% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere.
În baza contractelor încheiate, reclamanta a emis facturi, care nu au fost achitate la termenele de scadență prevăzute în contract, drept urmare reclamanta fiind îndreptățită să solicite plata penalităților de întârziere aferente.
Reprezentanții GSP au precizat, în întâmpinare, că pentru a stabili debitul este necesară o procedură mai amplă, întrucât au achitat mai multe sume de bani către reclamantă, la diferite intervale de timp. Doar că, până în prezent, aceste argumente nu au reușit să convingă judecătorii să respingă cererea de chemare în judecată, ba dimpotrivă, am putea spune.
Daniel ALBU
