Teodora Peneș s-a făcut remarcată în municipiul Constanța, dar nu numai, prin fotografiile pe care le realizează. A transformat pasiunea sa în artă, dar și business. Apelează la ea firmele care doresc să aibă fotografii ale angajaților, pentru prezentări, ilustrări cărți de vizită, site-uri de promovare, dar și doamnele, domnișoarele care își doresc amintiri cu ele, realizate în studio profesional. Da, Teodora a ieșit în evidență și mai mult cu fotografiile dedicate femeilor. Are și secțiuni aparte: una despre maternitate și un proiect “Dora Boudoir”, pe care l-a prezentat, recent, și în cadrul unei expoziții.
“Dora Boudoir” nu este despre nudul obraznic, vulgar, ci despre umbre și lumini, despre goliciuni arătată cu măsură, despre feminitate, senzualitate.
Reporter: Care este povestea Teodorei Peneș? Cum ai ajuns la fotografie? De ce fotografie?
Teodora Peneș: Povestea mea a inceput acum 45 de ani, în comuna Ceamurlia de jos din județul Tulcea. Am fost sora mai mare, copilul ăla bun și deștept dat mereu ca exemplu, premiantă și mereu dornică să fac “altceva”. Fără să fiu tocilară sau avidă de note mari, am avut acel sparkle și receptivitate la tot ce era diferit și intrigant în același timp. Și nu mi-am dorit niciodată să devin doctoriță deși repetam cu insistență poezia -“și mă duc la grădiniță să devin o doctoritță”, din simplul motiv că… eu vreau să fac ce vreau eu.
Nu știam exact ce vreau să fiu. Știam doar că vreau să lucrez cu oameni, să fiu lângă ei și să fiu cineva, să știe lumea de mine. Dacă mă întrebai cum voi face asta, nu știam să explic. Dar știam. Bunicul și vecinul meu îmi spuneau că o să fiu om mare și o sa ajung la radio – aveam etalon RR Actualități -, iar eu nu am considerat că am voce. Fără să știu însă că aveam să devin una, dar că va diferit modul de exprimare…
M-a atras meseria de jurnalist și am început studiile la Facultatea de Jurnalism din Constanța, motiv al schimbării de județ, de altfel. Am fost încurajată și sprijinită și de către frații mai mici, cărora le sunt recunoscătoare. Am renunțat însă la idee pe perioada practicii și încă o dată mi-am setat – fără să fiu atunci conștientă de asta – valori care mi-au rămas și astăzi: să spun ce gândesc, să nu fiu îngrădită, să mă exprim așa cum simt și să susțin cauze în care cred.
Relația cu fotografia s-a dezvoltat încă de la 7 ani când am privit fascinată un aparat foto de la școală, de la vreun laborator, sau cum se chema pe vremea aia, cerc de fotografie, la care eu nu aveam încă acces. Imediat după Revoluție, cred, tata a cumpărat un aparat foto și suficiente filme cât să “pozez” tot ce mișca și tot ce era memorabil. Cred ca am avut o pauza de vreo câțiva ani de la terminarea liceului, iar în 2004 am avut primul aparat digital – cadou de la fratele meu. Cred ca am fost fascinată de faptul că ACUM este cel mai important moment din viață.
Reporter: Și… pentru a ajunge în prezent: există o rețetă a succesului?
Teodora Peneș: Dacă aș ști cum arată succesul, l-aș defini și as pune ingredientele pas cu pas, pentru ca toata lumea să se bucure de el. Până descopăr însă rețeta, pot spune doar că este important să crezi că poți și pe parcurs ai experiențe care pot fi definite ca pași către succes.
Reporter: Cât de greu sau ușor a fost să faci ceea ce îți place și să și trăiești din asta?
Teodora Peneș: Până a încolțit ideea că fotografia poate deveni o afacere, a trecut o perioadă bună de timp. A fost nevoie să îl întâlnesc pe soțul meu, Adrian Peneș, ca să cred în mine. Setea de fotografie făcută cu răbdare, cu studiu, cu muuuuulte nopți nedormite a pornit de la el. Amândoi am pornit această afacere “de după ora 17”, pentru că până acum câțiva ani mergeam în paralel la job 8 ore pe zi și apoi ne apucam de studiat.
Cât de greu a fost? Nu știm încă ce înseamnă ușor. Dar știm că nu ne vedem făcând altceva și, în plus, este o satisfacție uriașă să știi că munca ta este apreciată, că oamenii îți recunosc deja stilul, că atunci când văd ceva anume asociază cu noi.
Reporter: De ce cu predilecție femeia – ca subiect al fotografiilor pe care le realizezi?
Teodora Peneș: A pornit de la o ședință foto de alăptare pe care mi-am dorit-o foarte mult acum 8 ani. Cochetam cu ideea fotografiilor pentru femei, dar nu devenise un scop până nu m-am văzut in fotografiile făcute de Adi. Pentru că nu am văzut o femeie cu kilograme în plus după sarcina, nu am văzut nimic nelalocul lui, ci doar o femeie frumoasă, care radia de fericire. Acela a fost momentul în care mi-am spus că toate, dar toate femeile din lume ar trebui să simtă ce am simțit eu atunci: că sunt frumoase! Pe măsură ce am început să fac terapie, să înțeleg ce simt, de ce simt, am realizat că doar o femeie le poate înțelege cu adevărat pe celelalte și că pot ajuta la rândul meu dar făcând “terapie prin fotografie”.
Reporter: Proiectul Dora Boudoir și Femeile Orașului Meu. Cum ai ajuns la ele, ce reprezintă ele, cum le descrii?
Teodora Peneș: Știind tot ce simțeam despre mine câteodată: că nu sunt suficient de bună, suficient de frumoasă, suficient de… orice. Că puteam fi mai grasă când eram slabă, mai puternică atunci când aveam momente de slăbiciune, că puteam sa ripostez când nu o făceam, că îmi pot spune părerea fără să fiu judecată. Că pot fi cine vreau eu să fiu. Dora Boudoir este femeia în toate formele, trăirile, stările și emoțiile ei. Femeia care știe cine este dar care nu și-a mai șters de mult timp oglinda. Iar eu asta fac: șterg oglinzi și dau la o parte straturi de neîncredere.
Femeile Orașului Meu este o inițiativă apărută o dată cu celălalt brand de fotografie – Atemporalia. Aici mă dedic 100% femeilor de afaceri care au nevoie să își pună în cea mai bună lumină afacerea lor și implicit pe ele însele. Am realizat că în general lumea vorbește despre femeile care au găsit rețeta succesului și mai puțin despre cele aflate la început de drum, cele care au nevoie să se simtă încurajate. Și uite așa a apărut revista în doua orașe din țară – Constanța și Satu Mare, urmând ca în perioada următoare să aduc în lumină femei din toate orașele țării.
Reporter: Care a fost cel mai greu moment din cariera de fotograf – să mă exprim așa – profi?
Teodora Peneș: Cel în care fiul nostru ne-a spus că își dorește să fim cei mai scumpi fotografi din lume, iar noi am perceput asta ca pe ceva bun. Când l-am întrebat de ce vrea asta, răspunsul a fost: “ca să nu vă ia nimeni și să stați mai mult cu mine”. În secunda aia a căzut cerul pe noi și ne-am străduit să prioritizăm timpul petrecut cu el și sora lui.
Reporter: Ce te consideri mai mult: artist sau antreprenor?
Teodora Peneș: Artist, dar unul care muncește mult pentru a-și îndeplini visul. Antreprenoriatul este frumos și deloc ușor, încă învăț(ăm). Nu a fost aproape deloc așa cum mi-am imaginat.
Reporter: Ce sfaturi le dai femeilor, în general? Ce sfat le dai femeilor antreprenor?
Teodora Peneș (râzând): Wow, no pressure for me. Dacă mi se cere, mă străduiesc să împărtășesc experiența mea și, mai ales, greșelile mele pentru ca fiecare să aleagă dacă i se potrivește sau nu să facă un anume pas. Cred că în general lipsește încrederea în sine și poate că unele femei acordă prea mare importanță părerilor celor din jur. Important este – din punctul meu de vedere – să își asculte vocea interioară și să nu le fie teamă să împărtășească ideile cu cei din familie.Pentru că, deși acasă petrecem cel mai puțin timp, este locul în care ne vom simți mereu în siguranță. Cât despre sfaturi pentru femeile antreprenor… nu doar talentul și viziunea sunt suficiente în business. Ci și rațiune, cunoștințe financiare, contabile, de strategie, marketing etc. Deși este frumos și incitant să faci totul singură – cel puțin la început – … Nu vă fie teamă sau rușine să cereți ajutor. Ați fi surprinse să vedeți câtă lume este dispusă să îl ofere!
Alexandra CUCU
Teodora Peneș poate fi găsită aici: www.atemporalia.ro ; www.doraboudoir.ro
