Piața Ovidiu, inima urbei, este locul unde fiecare colțișor are de rostit o poveste și ascunde „comori”.
La fel ca în cazul Casei Embiricos, o casă simbol a Constanței (vezi AICI https://focuspress.ro/istoria-casei-embiricos-prezentata-de-istoricul-de-arta-doina-pauleanu/) și a multora cunoscute, în această ediție vă vom prezenta Hotelul Francez, numit în trecut Vila Regnier.
Istoria spune că, pe stradela ce se va numi Basarab (astăzi această denumire a străzii a dispărut), un francez cu numele Regnier construia la sfârșitul secolului al XIX-lea o vilă absolut splendidă și extrem de impunătoare, cu două etaje și o terasă cu vedere spre mare.
Construcția a fost finalizată la începutul secolului al XX-lea în stil predominant neoclasic (prima autorizație de construcție datează din 20 iunie 1898 pe numele Regnier) şi apare pe o hartă a Constanței alături de repere importante precum Hotel Carol I și Palatul Sturdza.
Hotelul a fost renovat în perioada interbelică, dar de data aceasta a fost înzestrat cu electricitate, săli de baie și confort modern, localul de categoria lux era deschis tot timpul anului, fiind locul de întâlnire pentru elitele vremii.
Mai târziu, hotelul sau Vila Regnier a fost confiscată de regimul comunist și a servit mult timp drept birouri unor instituții de stat și, după cum s-a putut observa, s-au preocupat prea puțin de întreținerea și reparația clădirii, de parcă istoria acesteia dispăruse subit.
A fost ulterior redobândită de moștenitori, doar că, din păcate, se găsește într-o stare de ruină fără precedent, ce servește drept adăpost pentru oamenii străzii.
Istoricul de artă Doina Păuleanu este cea care a povestit, pentru Focus Press, impresionanta poveste a clădirii:
Către sfârșitul secolului al XIX-lea zona de coastă care începea de la Hotelul Carol I, actualmente Sediul Amiralității până către Biserica Armenească, alta decât cea de acum, dar oricum pe același amplasament era supusă eroziunii, iar unul dintre marile semnale de alarmă care se trăgeau era în legătură cu căderea malului estic al orașului care nu este o poveste, este un lait-motiv al tuturor intervențiilor urbanistice care se fac în această vreme și literalmente începând cu hotelul Gambeta, pe locul căruia s-a construit mai târziu hotelul Mercur, actualmente Banca Națională și toate acele clădiri care sunt pe malul mării aveau nevoie de consolidare pentru că malul mării era, atunci deosebit de sensibil și se surpa, după cum se știe în timp s-a și surpat, o mare parte de fapt a Constanței în această zona este submersă. Ca atare, clădirile care existau trebuia clădite sau întărite odată cu malul, cheltuielile aferente erau, desigur, destul de mari, dar zona era de un pitoresc extraordinar, pentru că trebuie să ne gândim că acolo nu era nimic, marea venea până în dreptul hotelului Palace, care de altfel se construiește mai târziu, abia în 1912 și acolo era golful pescarilor, iar deasupra, sigur, veneau edificiile care încep să se desfășoare în pantă, cu terase frumos amenajate către mare.
Unul dintre aceste edificii este Hotelul (vila) Regnier, sau Hotelul Francez care este construit pe o străduță Basarab, care este de fapt fundătura actuală de lângă hotelurile Bulevard și Palace. Era o zonă foarte liniștită și intimă pentru că se ajungea greu, era greu de prevăzut că acolo este o fundătură, oamenii puteau să vină să se cazeze cu discreție la acest hotel și așa se și întâmplă, pentru că în acest hotel de-a lungul timpului s-au oprit, au locuit și uneori au dat și mese festive personaje importante ale culturii și politicii românești, începând cu regele Ferdinand, continuând cu mari oameni politici.
Hotelul Regnier, așa s-a numit inițial pentru că a fost construit de un francez pe nume Regnier, este ulterior cumpărat de un domn care se îmbogățește din jocurile de cărți, Husser și sărăcește tot din jocurile de cărți, dar hotelul rămâne în familie. Sigur, după un timp va avea alți antreprenori. În orice caz, este cunoscut o vreme ca Hotelul Husser.
Din această distinsă familie, de fapt din familia celor care dețin hotelul, a făcut parte mai târziu și soția lui Corneliu Coposu, care este constănțeancă și care a copilărit la Vila Regnier.
Acest hotel, construit în stil neoclasic, de o frumusețe interioară discretă și în același timp rafinată, trăgeau marile personalități, acolo era o bucătăria franceză extraordinară, sigur se numea Hotelul Francez. În general erau vinuri alese, hotelul a știut să își constituie o clientelă la cel mai înalt nivel, dar și un renume, pe care l-a păstrat multă vreme, a continuat să fie un hotel al elitelor până când această funcție a fost abandonat. Acum hotelul este o ruină, undeva pe malul mării, o ruină care nu mai amintește prin nimic de neoclasicismul, aș spune, foarte frumos nuanțat al structurii sale arhitectonice. O arhitectură deschisă către mare și nu către oraș, pentru că nu era văzută din oraș. Era un hotel frumos, era hotelul elitelo „, a spus Doina Păuleanu pentru Focus Press.
Hotelul i-a găzduit pe Iuliu Maniu şi pe Corneliu Coposu.
După instaurarea comunismului, clădirii i s-a schimbat regimul de funcționare, devenind clădire administrativă, iar Piața Basarab, cum era și denumirea străzii pe care se află imobilul, dispare de pe „harta Constanței”.
Loredana MIHAI
