În inima Munților Pontici din estul Turciei, Mănăstirea Sümela tronează spectaculos pe o stâncă abruptă, la 1.000 de metri deasupra unei văi împădurite. Acest edificiu nu este doar un loc sfânt pentru ortodocși, ci și o capodoperă arhitecturală, atrăgând anual mii de vizitatori fascinați de frumusețea și istoria sa milenară. De-a lungul a peste 1.500 de ani, Sümela a supraviețuit imperiilor, războaielor și dezastrelor naturale, devenind un simbol al rezilienței și credinței.
Povestea Mănăstirii Sümela începe în secolul al IV-lea d.Hr., în timpul împăratului roman Teodosie I. Potrivit tradiției, doi călugări greci, Barnabas și Sophronios, au ajuns în această zonă izolată a Ponticilor după ce au avut o viziune divină. Se spune că Fecioara Maria li s-a arătat și le-a indicat existența unei icoane sacre, pictată de Sfântul Luca, ascunsă într-o peșteră din aceste munți. După o căutare laborioasă, călugării au descoperit icoana – un portret întunecat al Fecioarei Maria și al Pruncului Iisus – și au decis să construiască un lăcaș de cult în acel loc sfânt. Astfel a început istoria Mănăstirii Sümela, numită inițial Panagia Soumela, care avea să devină un loc important de pelerinaj pentru creștinii ortodocși din întreaga regiune.
De-a lungul secolelor, mănăstirea a crescut și a prosperat, mai ales în timpul Imperiului Bizantin. În secolul al XIII-lea, împărații Comneni din Trebizonda au investit în extinderea și consolidarea complexului, transformându-l într-un centru monahal de mare prestigiu.
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale Mănăstirii Sümela este locația sa dramatică. Suspendată pe o stâncă abruptă, la marginea unei văi împădurite, complexul pare să sfideze gravitația. Pe măsură ce vizitatorii urcă pe poteca îngustă și abruptă care duce la mănăstire, sunt întâmpinați de priveliștea incredibilă a clădirilor care par a fi suspendate între cer și pământ. Această amplasare spectaculoasă a fost, fără îndoială, un factor de protecție în timpul atacurilor, dar a făcut și din Sümela un loc deosebit de greu accesibil, scrie playtech.ro
Restaurarea și descoperirile recente de la Mănăstirea Sümela
De-a lungul secolelor, Mănăstirea Sümela a fost afectată de mai multe evenimente devastatoare, inclusiv incendii, jafuri și vandalism. După schimbul de populație dintre Grecia și Turcia din 1923, mănăstirea a fost abandonată, iar monahii care o locuiau au plecat în Grecia, temându-se de represalii. Aceștia au îngropat comorile mănăstirii în locuri secrete din Valea Altındere, sperând să le recupereze ulterior. În lipsa unui control adecvat, mănăstirea a devenit o țintă pentru căutătorii de comori, care au distrus o parte din clădiri în încercarea de a găsi obiecte de valoare.
Primii pași spre restaurare au început abia în anii 1970, când Ministerul Culturii și Turismului din Turcia a lansat un program de conservare a sitului. Mănăstirea a fost restaurată în mai multe etape, iar în 2010, a avut loc un moment important în istoria sa recentă: prima slujbă ortodoxă oficiată la Sümela în 88 de ani, cu ocazia Adormirii Maicii Domnului. De atunci, slujbele ortodoxe se repetă anual pe 15 august, atrăgând pelerini din întreaga lume, scrie CNN.
Ultima restaurare majoră, finalizată în 2019, a inclus consolidarea peretelui stâncos de deasupra mănăstirii, pentru a preveni căderile de pietre care ar putea distruge clădirile sau răni vizitatorii. Echipe de alpiniști industriali au instalat plase de oțel pe stâncă, asigurând astfel siguranța vizitatorilor. În timpul lucrărilor de restaurare, a fost descoperit un tunel secret care ducea la o capelă necunoscută, unde au fost găsite fresce spectaculoase reprezentând raiul, iadul și diverse scene de viață și moarte.
L.M.
