Roxana Maria Oprică și Adina Tănase au gradul de sergent major şi s-au mutat la Constanţa din dragoste pentru meserie şi muzică.
În cadrul fanfarei Muzicii Militare a Statului Major al Forțelor Navale, pe care o putem admira și asculta la manifestații precum Ziua Marinei, 1 Decembrie, tonul îl dă o ieșeancă; a ales să îmbrățișeze orașul de la malul mării, nu doar din prisma meseriei. Însă, nu doar ea face parte din această fanfară, în primul rând, zărim încă o domnișoară care poartă cu mândrie uniforma militară. Ziarul Focus Press le-a vizitat la locul de muncă, invitându-le la o discuție despre cum s-au decis să aplice în acest domeniu.
Am vorbit despre toate acestea și multe alte subiecte interesante cu Roxana Maria Oprică și Adina Tănase, ambele având gradul de sergent major.
Reporter.: O scurtă prezentare pentru ca cititorii să vă cunoască mai bine.
Roxana Maria Oprică: Sunt sergent major, sunt cadru militar, instrumentist șef în cadrul Muzicii Militare a Forțelor Navale, am 33 de ani și activez în acest sistem din 2015, mai exact de aproape 5 ani.
Adina Tănase: La fel ca și colega mea, sunt sergent major, am 29 de ani și sunt în sistem din anul 2011.
Rep.: Când v-ați decis să urmați această carieră?
R.Oprică: Aveam în jur de 27 de ani, fratele meu a fost cel care mi-a sugerat să intru în armată. S-a întâmplat totul printr-un simplu telefon prin care mi s-a propus să mă înscriu și eu în cadrul muzicii militare, eu nu credeam că va fi posibil deoarece eu sunt pianistă și am crezut că va fi foarte greu să vin cu pianul după mine, dar el mi-a spus că nu va fi nevoie să fac asta, că voi da examenul, probă la pian, dar voi avea posibilitatea să fiu repartizată la un instrument de suflat sau percuție. Trecerea de la pian la alt intrument nu a fost grea deloc pentru că eu îmi doream de foarte mult timp să studiez saxofonul, mai ales că și tatăl meu cântă la saxofon și m-a fascinat dintotdeauna acest instrument, chiar de curând am probat și violoncelul, care mi s-a părut foarte fascinant și mi-aș dori să cânt și la acest intrument. Cred că dacă există motivație, interes și pasiune față de ceva se poate să faci orice, oricând. Am dat admitere, m-am pregătit, am intrat.
A. Tănase: Pe mine, coincidență sau nu, fratele meu, care este militar la Muzica Militară din Brăila, este cel care m-a îndrumat pe acest drum. Am început să fac facultatea de Pedagogie Muzicală în Iași, după care m-am gândit să mă duc și eu la Muzica Militară, am dat admitere, am luat și am început cursurile la București mai apoi.
Rep.: Nu v-ați născut în Constanța?
R. Oprică: Nu, suntem moldovence, Adina este din Bârlad, iar eu din Iași. Ceea ce m-a atras la Constanța a fost marea.
Rep.: Înainte de a face parte din acest domeniu miliar, ați avut alte job-uri, ați activat în alte domenii:
A. Tănase: Eu nu, după ce am terminat liceul, după cum spuneam, primul an de facultate l-am făcut în Iași după care m-am înscris la cursuri pentru formare subofițer la București.
R.Oprică: La mine a fost drumul mai lung până să ajung aici. Imediat după ce am terminat liceul m-am înscris la cursurile Facultății de Jurnalism din Iași „Alexandru Ioan Cuza”, l-am absolvit, am studiat și un an de psihologie și am renunțat pentru că nu erau pe placul meu materiile care se studiau acolo, nu era exact ceea ce mă așteptam și ce îmi doream. Am fost plecată doi ani în Norvegia unde am lucrat în domeniul construcțiilor, am fost manager la o firmă de construcții în care nu a fost nevoie să vorbesc limba norvegiană ci engleză și acolo mi-am făcut diverși prieteni, printre care și un cuplu care aveau un pian acasă, pe care voiam să îl doneze și atunci mi-am spus că acest lucru nu este o coincidență, m-am dus să iau pianul și am ținut legătura cu acel cuplu, le-am oferit lecții de pian și atunci mi-am spus că eu trebuie să mă întorc la muzică, asta îmi aduce cea mai mare satisfacție, nu mi-a păsat de bani, am vrut să merg acasă. Aici s-a ivit ocazia să mă înscriu la cusurile de subofițer.
Rep.: Cum decurge o zi din viața voastră?
R.Oprică: Programul nostru începe la 7:30 și se termină la 15:30. Așteptăm ședința în care ni se transmit activitățile pe care le avem de îndeplinit în ziua respectiva sau în săptămâna următoare, ori suntem plecați în misiuni, în Constanța, ori în afara Constanței. Misiunile, aici ne referim la ceremonialurile sau manifestațiile la care are acces și publicul, de exemplu: Ziua Națională a României, Ziua Marinei, Marea Unire, dar nu doar acestea, avem colaborări și cu primăria și cu biserica, muzica militară este nelipsită.
Rep.: Care a fost cel mai emoționant moment de când ați activat în Muzica Militară?
R. Oprică: A fost momentul în care am depus jurământul militar și am interpretat cu toții imnul României, m-au răscolit sentimentele, mi-am dat lacrimile, a fost foarte emoționant. După care a urmat prima mea participare la Ziua Marinei, care a fost foarte copleșitoare deoarece zeci de mii de oameni vin acolo să ne urmărească și sunt atât de fascinați de prezența noastră, atât de bucuroși să ne asculte.
A.Tănare: Referitor la ce spunea mai devreme colega mea, sunt și persoane care vor să danseze cu noi, e ceva foarte frumos, mai ales că vin foarte mulți turiști de Ziua Marinei.
Rep.: Sunteți singurele femei din fanfara Muzicii Militare?
R. Oprică: De la Muzica Militară a Forțelor Navale suntem trei femei, colega noastră Laura Cărpuș este acum în concediu de materinitate, la al treilea copil, are trei fetițe, poate cine știe, o să o moștenească și vor face parte și ele din Muzica Militară. Laura a fost prima femeie care a activat în Muzica Militară.
Rep.: Cum vă simțiti printre atâția bărbați? Sunteți privilegiate?
A. Tănase: Muncim la fel, nu se fac diferențe. Dacă este cald sau frig noi ieșim cu toții afară.
R.Oprică: Nu, nici vorbă, mai ales când suntem în fața publicului depunem același efort și facem același lucru pe care îl fac și bărbații. Dar au existat cazuri în care dacă ne-am simțit rău am avut parte de înțelegerea domnului colonel dr. Cornel Ignat. Am putea spune că suntem privilegiate doar din privința faptului că suntem în minoritate și atunci ieșim mai mult în evidență.
Rep.: Peste 10 ani unde vă vedeți? Tot aici?
R.Oprică: Cu siguranță tot aici pentru că mă simt împlinită, nu m-aș vedea făcând altceva decât muzică. Eu și Adina avem o tradiție din moși, strămoși, au cântat la intrumente, sau cântă în continuare sau activează în fanfare civile. De exemplu bunicul meu din partea mamei, care nu cântă, însă a fost militar, făcut armata la Râmnicu Vâlcea și a fost repartizat aici la Constanța la acces, în port, la Poarta 1 și mi-a povestit că a avut o misiune în care a fost recomandat de Garda Regală, ar fi existat o bandă de hoți care ar fi jefuit bănci și el a fost desemnat să se ocupe de acest caz. Lucrurile nu sunt întâmplătoare.
A. Tănase: Și eu tot aici mă văd. Iubesc muzica, nu m-as vedea făcând altceva.
Rep.: Ce le sfătuiți pe domnișoarele care vor să de la Muzica Militară?
R. Oprică: Să aibă încredere și să nu se descurajeze, să fie sigure pe ele pentru că poate fi mai greu pentru o femeie să activeze într-un mediul în care sunt mai mulți bărbați, nu întotdeauna este ușor, dar, le sfăuiesc să nu își piardă din sensibilitate pentru că asta le face speciale. Să nu uităm că suntem femei, este un lucru frumos și deosebit.
Rep.: Se apropie 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, ce mesaj le transmiteți doamnelor, domnișoarelor?
A. Tănase: Eu le transmit un călduros ”La mulți ani” și o primăvară.
R.Oprică: Eu aș cita dintr-un autor Alphonse de Lamartine”La începutul tuturor lucrurilor mărețe se află o femeie”, să nu uităm că suntem femei și că este un lucru de care trebuie să ne mândrim.
Loredana MIHAI
