Încă mai există persoane care consideră că asigurarea traiului unui copil nu este atât de importantă, lăsându-se influențate de alte criterii, precum neînțelegerile dintre foștii soți. Pentru unii, faptul că relația s-a încheiat sau că nu mai există o înțelegere cu fostul partener devine un pretext pentru a nu mai plăti pensia alimentară. Ca și cum un copil ar putea pune pauză nevoilor de bază – hrană, medicamente, îmbrăcăminte – doar pentru că unul dintre părinți are probleme emoționale legate de fostul partener. Însă, legislația din România pedepsește aceste abateri, penal, tocmai pentru a-i face pe adulți să înțeleagă că un copil reprezintă o responsabilitate chiar și atunci când ei nu se mai înțeleg, iar el nu trebuie să sufere.
Acesta este și cazul unui bărbat din Constanța, care a fost trimis în judecată pentru abandon de familie (penal) că nu a plătit pensia alimentară minorului încă din anul 2018.
Ca și motivare, bărbatul a spus că nu a achitat pensia de întreținere deoarece a considerat că atitudinea mamei minorului vizavi de relația dintre minor și tată nu este una care să denote dorință de înțelegere și respect, considerând că aceasta îndepărtează, în mod nejustificat, minorul de el.
Inculpatul a apreciat că de la momentul la care mama minorului a decis să își mute locuința aceasta l-a îndepărtat, în mod voit, pe minor de el. De asemenea, susține că deși a încercat să obțină date cu privire la modalitatea în care să achite minorului pensia de întreținere, mama acestuia nu i-a pus la dispoziție niciun cont bancar sau vreo altă modalitate de plată. Mai mult, susține că aceasta a refuzat să îi comunice locul în care s-a mutat cu minorul și astfel a făcut imposibilă legătura cu acesta.
Astfel, inculpatul recunoaște că nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorului însă apreciază că neplata nu a fost făcută cu rea-credință.
A mai încercat să invoce și prescripția, însă judecătorii au respins aceste explicații.
”În drept, fapta inculpatului, constând în aceea că nu și-a respectat obligația de plată a pensiei de întreținere astfel cum a fost dispus prin sentința civilă din 8.06.2018, pronunțată de Judecătoria Constanța deși a înregistrat venituri realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.(1) lit.c) C.pen. şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Reaua-voință cu privire la plata pensiei de întreținere reiese din faptul că inculpatul avea cunoștință de obligațiile stabilite prin sentința civilă, avea posibilități reale de a plăti suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere, însă a înțeles să nu își îndeplinească această obligație.
Urmarea imediată constă în pericolul creat cu privire la buna creștere a copiilor minori, prin lipsirea de întreținerea de care aceștia au nevoie și la care au dreptul.
De asemenea, instanța apreciază că nu pot fi primite apărările inculpatului prin care solicită încetarea procesului penal raportat la lipsa plângerii prealabile/prescripția răspunderii penale, considerând că aceasta a fost formulată tardiv/împlinindu-se termenul de 5 ani, astfel cum s-a arătat în cele de mai sus.
Infracțiunea de abandon de familie în modalitatea prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C.pen., reprezintă o infracțiune unică continuă, calificare juridică ce rezidă în aceea că inacțiunea concretizată în neplata pensiei de întreținere se prelungește în timp, în mod natural, după data consumării, până la încetarea activității infracționale, adică la momentul epuizării”, potrivit instanței.
Astfel, bărbatul a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu amânarea aplicării pedepsei.
Asta pe parte penală. Banii care i se cuvin minorului vor putea fi recuperați printr-o acțiune civilă.
De asemenea, menționăm că, dacă bărbatul considera că fosta parteneră îndepărtează copilul de el, putea să acționeze în instanță pe obiectul: ”nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului” sau chiar ”rele tratamente aplicate minorului” dacă situația era gravă. Putea să invoce chiar și alienare parentală sau înstrăinare părintească.
Însă, faptul că nu a acționat pe cale legală ci a decis să nu plătească efectiv, denotă reaua credință.
Liliana BELCIUG
