În urmă cu 20 de ani, pe vremea fostului primar al Constanței, Radu Mazăre, un teren de 300 de metri pătrați din cartierul Compozitori a fost vândut, mai mult sau mai puțin legal, dat fiind că, inițial, acesta fusese concesionat. Atunci a început o serie de procese civile, unele din ele au fost deja soluționate, altele sunt încă în curs de soluționare, chiar și după atâta timp. În acest context, o persoană implicată în multitudinea de dosare a câștigat procesul intentat Primăriei Constanța și mii de euro, cu titlu de daune morale.
Speța este mult prea „stufoasă“ pentru a fi detaliată integral. Pe parcursul anilor, în care a fost dezbătut dreptul de proprietate sau alte drepturi, privind terenul din Compozitori, unii dintre cei implicați au cheltuit mulți bani pe avocați, pe taxe de timbru și alte cheltuieli aferente acestor procese, unii dintre ei chiar au protestat, cu pancarte în mâini, în fața Curții de Apel Constanța.
Povestea este în felul următor: în anul 2003, Remus Marian Haralambie a încheiat contractul de concesiune pentru acest teren, pe o perioadă de 49 ani. În baza Procesului-verbal nr. 86767 din 19.02.2003, i s-a predat terenul. A obţinut şi numărul cadastral nr. 10793. Pe baza celor două acte, a solicitat eliberarea unei autorizaţii de construire, pe care a primit-o în scurt timp. A demarat edificarea unei construcţii, terminată în procent de 80%, încheind cu Primăria Constanţa un proces-verbal de recepţie parţială, în anul 2007. Doar că, în vara anului 2003, a formulat o cerere de cumpărare a terenului, aflând că acesta urma să fie vândut.
Nu ştia nimic de procedura de vânzare, dar cererea sa nu a fost soluţionată, însă, după ce s-a ţinut licitaţia, i s-a comunicat că nu mai are niciun fel de raporturi contractuale cu Municipiul Constanţa, care vânduse terenul, către un fost senator, Traian Rece, care, la rândul lui, l-a vândut, în 2004, către soții Monica și Ilia Prifti.
Pe cale de consecinţă, s-a creat un nou raport juridic între cel care a concesionat terenul, Remus Marian Haralambie, şi soţii Prifti. Întrucât o persoană fizică nu poate fi concedent, iar contractul de concesiune era valabil, a demarat un litigiu în instanţă.
Astfel, printr-o acțiune depusă la Judecătoria Constanţa, Haralambie a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a terenului, încheiat de Primăria Constanța, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Pe fond, cererea a fost respinsă, însă, în apel, Tribunalul a schimbat în tot prima hotărâre și a admis acțiunea. Mai exact, magistrații au constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1173/11.12.2003, încheiat între Municipiul Constanţa şi soţii Prifti, şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Împotriva acestei decizii s-a promovat recurs, soluţionat de Curtea de Apel, iar cauza s-a întors, spre rejudecare, la Tribunal. Din nou s-a constatat nulitatea contractului și părțile au fost, încă o dată, în situația anterioară, soluția fiind definitivă.
În principiu, Haralambie a solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare pentru frauda la lege şi nerespectarea contractului de concesiune.
Trecând peste alte detalii, reclamantul a depus o cerere la Primăria Constanta, prin care îi solicita să pună în executare decizia civilă, la care nu a primit răspuns.
Potrivit contractului de concesiune, Primăria este obligată să nu îl tulbure pe concesionar în exerciţiul drepturilor rezultate din acest an. Obligaţie nu a fost respectată, dat fiind că Primăria a vândut terenul, deşi reclamantul nu a fost notificat de procedura de vânzare sau de rezilierea contractului. Din 2007, de la data recepţiei parţiale, imobilul s-a degradat, Haralambie nu putea continua construcţia, pentru că nu mai avea titlu de proprietate pe teren, ca să ceara o nouă autorizaţie. Nu se ştie dacă se poate continua construcţia sau trebuie demolată, dacă a fost afectată.
Pentru aceste motive, reclamantul s-a adresat, din nou, instanței, pentru a obliga Primăria să-i plătească daune morale. Dosarul a fost înregistrat în 2016, iar prima instanță a constatat că dreptul la solicitarea de daune s-a prescris.
S-a ajuns la Tribunal, în apel, care nu a fost de acord cu hotărârea Judecătoriei. Așa se face că instanța de apel a modificat parțial hotărârea de pe fond, înclinând balanța în favoarea reclamantului.
„Decizie: Admite apelul. Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că: Admite în parte cererea. Îl obligă pe intimatul pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 10.000 de euro (echivalent în lei la data plăţii), reprezentând daune morale. Îl obligă pe intimatul pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 2.170 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 170 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere admis (20 de lei la fond, 50 de lei în apel şi 100 de lei în recurs) şi 2.000 de lei onorariu de avocat (1.000 de lei la fond şi 1.000 de lei în apel). Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. Cu recurs în termen de 30 de la zile de la comunicare“, se arată în hotărârea Tribunalului.
Așa cum se poate observa, hotărârea completului de apel nu era definitivă, însă nici nu a fost atacată cu recurs, iar unele surse din Primărie susțin că această hotărâre a fost deja pusă în executare.
Daniel ALBU
primaria are incompetenti dar platesc contribuabilii?
Raspunderea la locul de munca, nu exista?