Stima de sine rămâne una dintre cele mai sensibile structuri ale psihicului uman, dar și unul dintre pilonii tăcuți ai performanței profesionale, relațiilor organizaționale și sănătății emoționale. În deschiderea Zilelor Psihologiei Dobrogene, prof. univ. dr. habil. Mihaela Rus, președintele Colegiului Psihologilor din România – Filiala Constanța și prodecan al Facultății de Drept și Administrație Publică de la Universitatea „Ovidius”, a dus această temă din zona teoretică în realitatea întâlnită în companii, instituții, cabinete psihologice și contexte de evaluare profesională.
Cu o abordare structurată, practică și argumentată din perspectiva psihologiei organizaționale și a psihologiei muncii, prof. Rus a provocat participanții să își reexamineze modul în care se raportează la feedback, eșec, comparație socială și validare profesională.
„Competența mea este în domeniul psihologiei muncii, psihologiei organizaționale și psihologiei transporturilor”, a precizat prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus în debutul prezentării.
Tema aleasă a devenit relevantă mai ales în contextul cultural românesc, care, după cum subliniază prof. Rus, nu favorizează întotdeauna încurajarea, ci mai degrabă corectarea:
„Este o provocare să vorbim despre stima de sine și autovalidarea socială, în condițiile în care știm că primim feedback-uri, atât pozitive, cât și negative. Ne aflăm într-o zonă culturală în care punem mai mult accent pe corectarea greșelilor, pe ceea ce nu este conform, decât pe recunoașterea aspectelor pozitive.
Aceste comportamente se transferă adesea din cultura națională în cultura organizațională. În același timp, știm că feedback-ul este extrem de important pentru reglarea comportamentală, pentru că ne ajustăm sau ne remodelăm comportamentele în funcție de reacțiile și evaluările pe care le primim”.
Un element central al prezentării a fost distincția introdusă în literatura de specialitate între stima de sine globală și stima de sine contextuală. Un individ poate avea o imagine de ansamblu pozitivă despre sine, dar poate experimenta niveluri scăzute ale stimei de sine în anumite contexte precum performanța academică, competențele profesionale sau interacțiunile sociale.
Această separare conceptuală devine critică mai ales în analiza comportamentelor din mediile provocatoare, cum sunt cele corporative sau instituționale. „O persoană poate performa excelent într-un context, dar poate deveni nesigură într-altul. Întrebarea este: ce evaluăm? Stima de sine globală sau cea contextuală? Asta schimbă perspectiva, schimbă deciziile și schimbă modul în care înțelegem comportamentele”, a subliniat profesoara.
Prof. Rus a vorbit și despre relația dintre stima de sine, iubirea de sine, încrederea în sine și conceptul de autoeficacitate, fundamentat de Albert Bandura: „Toți am auzit expresia trebuie să te iubești pe tine mai mult. Dar pe ce criteriu? În raport cu ce domeniu? În ce context? Evaluarea nu este niciodată globală, chiar dacă așa pare la prima vedere. O dezamăgire profesională nu ar trebui să devină o dezamăgire existențială. Mulți însă transferă evaluarea contextuală în imaginea globală despre sine și acolo apare blocajul”.
Conceptul de autoeficacitate a fost prezentat ca un predictor puternic al performanței din mediul profesional.
Autoeficacitatea determină dacă o persoană pornește cu convingerea pot să fac asta cu succes sau cu anticiparea unui eșec.
Acest lucru influențează motivația, comportamentul, reziliența și modul de raportare la dificultate. De aceea managerii caută angajați cu autoeficacitate ridicată, nu agresivi, ci proactivi, responsabili și capabili să transforme provocările în oportunități de creștere.
În final, specialistul a atras atenția asupra unui risc des întâlnit: fixarea obiectivelor nerealiste: „Dacă obiectivul este imposibil, anticiparea nu poate fi decât eșecul. Așa se erodează treptat atât autoeficacitatea, cât și stima de sine. Obiectivele trebuie să fie măsurabile, realiste și bine definite pentru ca individul să se poată valida corect și funcțional”.
Un alt aspect important abordat a fost capacitatea indivizilor de a transforma feedback-ul negativ în instrument de creștere, nu în sursă de descurajare. Atunci când obiectivele sunt nerealiste, anticiparea eșecului poate deveni permanentă și blocantă.
Atelierul susținut de prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus a lăsat participanților nu doar informație, ci și autocunoaștere și a ridicat întrebări esențiale pentru psihologi, manageri și profesioniști din orice domeniu: cum ne evaluăm? Ce rol are cultura în construirea stimei de sine? Suntem capabili să ne validăm corect în raport cu realitatea, nu cu standarde impuse?
Zilele Psihologiei Dobrogene au început astfel cu o temă care atinge profesioniștii, studenții, managerii și psihologii în egală măsură: relația dintre cine suntem, ce credem despre noi și cum performăm acolo unde suntem chemați să reușim. La Zilele Psihologiei Dobrogene, răspunsurile nu s-au dat simplu, ci s-au construit, împreună.
Alexandra VASILE
