Importanța învățătorului în viața fiecăruia dintre noi este esențială. Învățătorul este cel care călăuzește pașii elevului spre marele titlu de „OM”. Victoria Suditu este unul dintre profesorii cu har, care transformă fiecare lecţie într-o poveste, o personalitate ce a influențat destine și a format caracterele elevilor ce i-au trecut prin bănci. Învățătorul Victoria Suditu ne-a mărturisit cu convingere şi cu sclipire în ochi că activitatea sa educațională se întinde pe o perioadă de 39 de ani, timp în care a pregătit generații întregi de elevi cărora le-a pus stiloul în mână, îndrumându-i în descifrarea primelor taine ale alfabetului sau matematicii.
Copiii și părinții acestora îl prețuiesc și îl iubesc, pentru că este un dascăl excepțional, altruist și prieten adevărat, dispus în toate momentele să vină în sprijinul semenilor săi. Victoria Suditu este un profesor remarcabil prin vioiciunea spiritului, umorul său incontestabil, modestia și eleganța sa, dar și atașamentul față de învățăceii săi. De aceea învăţătorul Victoria Suditu este un model pentru elevii săi. Profesorul năvodărean a fost implicat mereu într-o neobosită activitate continuă, o exemplară carieră didactică, fiind un adevărat luptător pe frontul vieții și al educației. Învățătorul a îngemănat știința minții și a sufletului cu cea a vieții, modelând la Școala Gimnazială „Tudor Argezi” din Năvodari mii de spirite cu vorbele sale înțelepte și aducătoare de încredere sau speranțe.
Elevi de nota 10
„Orice drum este mai frumos când este plin de obstacole astfel încât copilul să poată învăța să depășească fiecare obstacol. Până la urma urmei este bine să-i lăsăm să și greșească. Doar din greșeli învățăm. Sunt învățătoare din anul 1984. Sunt foarte mulți ani în spatele meu. Sunt ani care și-au spus și își spun cuvântul prin ceea ce am făcut de-a lungul timpului alături de elevii mei. Noi ne oglindim în realizările lor. Întotdeauna suntem mândri atunci când un copil reușește să ia un 10 la Matematică, cum a fost Raul Dumitrache anul trecut. Este un copil pe care eu l-am învățat și a luat 10 la Matematică, la Evaluarea Națională, la clasa a VIII- a. Eu sunt cea care sunt, așa cum spune doamna de Limba Română, Nicoleta Mocanu. Eu sunt cea care sunt a doua sau a treia. Sunt aici. Asta este important. Am ales să nu plec dintre aceste ziduri pentru că noi, aici, suntem o echipă frumoasă: copii, părinți și cadre didactice”, susține prof. Victoria Suditu.
În vârful piramidei
Acum, după 39 de ani de carieră, învățătorul priveşte în urmă cu nostalgie, dar şi cu satisfacţia datoriei împlinite: „Sunt modestie. Nu îmi place să mă laud. Sunt emoție mai presus de orice. Vă spun și vă mărturisesc că plâng atunci când mă supăr. Este omenesc. Plâng atunci când un copil greșește și vreau mai mult pentru el. Competiția face parte din viața noastră, a tuturor, nu doar din viața de școlar. Trebuie să fie o competiție între noi toți și să ne dorim să ajungem acolo sus. Eu le spun celor mici, de când vin de la grădiniță la mine, în clasă, cine sunt și că este necesar ca pe drumul parcurs împreună să urcăm prima treaptă, a doua treaptă și că trebuie să ajungem în vârful piramidei. Le și desenez și sunt atât de încântați. Nu drumul pe care-l parcurgem până sus este cel mai greu, ci să ne menținem până acolo sus. La fiecare greșeală ne putem împiedica și ne ducem la vale și apoi o luăm de la capăt și iar urcăm. Nu prea înțeleg ei la început ce înseamnă asta, dar pe parcurs spun că nu renunță absolut deloc. Pentru mine asta este o mare mulțumire”.
O ultimă dorință…
Privind în urmă, 39 de ani par un vis, însă rememorând fiecare an, fiecare moment, fiecare secundă, îi regăsim în cataloagele Școlii „Tudor Arghezi”, rând pe rând, pe elevii minunați, printre cei mai buni profesori. „Cred că dumneavoastră ar trebui să vedeți dincolo de aceste ziduri, care sunt urâte pe dinafară. Și noi suferim foarte mult, pentru că nu avem o școală așa cum ar trebui. Am tot sperat. De vreo 20-30 de ani tot sperăm că se va termina școala și ne vom muta într-o clădire nouă. Am fost acolo când s-a terminat prima parte, primul corp. Era doamna Camelia Oprea director aici, la noi la școală, doamna de Fizică. Când am vizitat corpul acela am spus : „Doamne, ce minunăție! Doamne, ajută-ne să se termine lucrările”. Promisiunile se pare că acum se vor concretiza și m-aș bucura ca înainte de a mă pensiona să prind și eu să predau în școala nouă.
S-ar putea să prind ultima generație. Eu dacă încep un lucru, să știți că îl duc la bun sfârșit, pentru că sunt o luptătoare. Îmi învăț copiii să lupte până la sfârșit. Îmi doresc din tot sufletul să prind și eu măcar un an în acea școală și să zic „Doamne, avem și noi, în sfârșit, o școală minunată, ca un soare, cu niște copii ca niște stele, care să strălucească, pentru că asta merită”. Orice copil poate să strălucească sub îndrumarea noastră și cu ajutorul mămicilor, părinților, cadrelor didactice și dacă și ei au dragoste de carte. Vă mulțumesc și dacă hotărârea voastră este pentru școala noastră, să știți că elevii vor fi pe mâini bune. Aici bate un suflet mare”. În concluzie, viața unui învățător, care s-a dedicat cu pasiune și multă dragoste pentru elevii săi, nu poate fi cuprinsă în câteva rânduri. Cei care îl cunosc pe profesorul Victoria Suditu îl păstrează în amintirile inimii lor ca o imagine luminoasă de profesor talentat și sensibil.
Alexandra VASILE
Citește și:
