Încheierea unui contract de închiriere înseamnă compromisuri care, uneori, pot fi presărate cu tensiuni atunci când apar defecțiuni. De fapt, discuțiile apar la prima defecțiune, iar după ce lucrurile se lămuresc, celelalte eventuale defecțiuni nu mai sunt supuse tensiunilor. Atunci când robinetul trebuie schimbat, centrala afișează o eroare sau necesită revizie, o infiltrație în tavan sau înlocuirea unei ferestre defecte ridică imediat întrebarea: „Cine scoate banii din buzunar?”
Dacă vorbim despre un contract, automat vorbim despre drepturi și obligații, iar legislația în vigoare stabilește reguli destul de clare pentru a preveni disputele între proprietar și locatar. Conform Codului Civil, obligațiile sunt împărțite în funcție de natura și cauza defecțiunii.
De exemplu, proprietarul are obligația să mențină bunul în stare corespunzătoare de folosință pe tot parcursul contractului. Asta înseamnă că proprietarul suportă costurile pentru reparațiile structurale, vicii ascunse, repararea acoperișului, schimbarea coloanelor de apă sau a instalațiilor electrice vechi și defectarea electrocasnicelor din cauze ce nu țin de utilizarea abuzivă.
În ceea ce-l plătește pe chiriaș, acestuia îi revin reparațiile locative de mică însemnătate, rezultate din folosința obișnuită a spațiului. Vorbim despre înlocuirea becurilor, a garniturilor de la baterii, a mânerelor de uși sau repararea daunelor provocate din neglijență proprie.
Există și situații excepționale. De exemplu, dacă o defecțiune urgentă cade în sarcina proprietarului, dar acesta nu poate fi contactat, chiriașul poate efectua reparația, având dreptul la rambursarea sumelor sau scăderea acestora din chirie, cu condiția să-l notifice ulterior pe proprietar.
Cui îi revine obligația suportării cheltuielilor pentru revizia centralei
Acesta este unul dintre cele mai frecvente motive de controversă. Funcționarea centralelor termice este reglementată de normele ISCIR (Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat).
Din punct de vedere lega lși tehnic, verificarea centralelor este o obligație care se realizează o dată la maximum doi ani. Deoarece este o procedură necesară pentru a menține imobilul într-o stare sigură de funcționare și este legată de proprietatea bunului, costul revine, de regulă, proprietarului.
În schimb, în privința reviziei anuale, care este, în fapt, o întreținere a centralei (curățarea de calcar sau verificări de rutină), aceasta poate fi considerată o sarcină a chiriașului, ca parte a exploatării bunului.
Totuși, în practică, majoritatea proprietarilor preferă să gestioneze direct aceste revizii pentru a se asigura că echipamentul (care este costisitor) rămâne în stare optimă.
Dacă vorbim despre o reparație capitală, precum înlocuirea unor componente ale centralei, din cauza uzurii, cheltuiala este 100% a proprietarului, conform legii.
Ideea de bază, pentru evitarea conflictelor, este că legea protejează dreptul chiriașului de a locui într-un spațiu funcțional, dar impune și responsabilitatea de a îngriji locuința „ca un bun proprietar”. Doar că nu toți proprietarii nu agreează ideea de contract, iar unii chiriași nu sunt interesați de acest aspect.
În absența unui contract cu clauze bine stabilite, regula este simplă: proprietarul repară structura și sistemele, iar chiriașul repară ceea ce consumă sau strică.
Asupra acestui subiect privind relațiile dintre proprietar și chiriaș vom reveni cu un nou articol prin care vom analiza de ce este foarte important ca între cele două părți să existe un contract care le oferă o protecție legală.
Daniel ALBU
