Noul an școlar a debutat în urmă cu câteva zile, iar pentru cei care s-au aflat pentru prima dată în bănci, schimbarea și impactul au fost foarte mari. Astfel, teama legată de începerea școlii, cunoscută și sub numele de anxietate școlară, este o reacție emoțională comună și absolut normală la schimbările sau provocările asociate cu începerea unui nou an școlar sau cu trecerea la o nouă etapă în educație, ce îi afectează atât pe copii, cât și pe părinți.
Psihologul Diana Pîrje vine cu unele recomandări și sfaturi legate de această perioadă, mai ales pentru a face mai ușoară trecerea de la învământul preșcolar la cel școlar.
Reporter: Cum facem tranziția mai ușoară de la grădiniță la școală?
Diana PÎRJE: Părinții sunt cei care trebuie să pregătească copilul din punct de vedere emoțional cu privire la schimbările care vor avea loc în viața sa, făcându-l, totodată, să se simtă în siguranță. Copiii au nevoie de siguranță și suport moral, dar și psihic atunci când vine vorba de ceva nou. Mindsetul lor trebuie să fie focusat pe unicitatea și personalitatea lor proprie. De asemenea, ar fi minunat ca fiecare copil să înțeleagă faptul că singura competiție este el însuși. Ar fi bine ca părinții să însoțească copilul din punct de vedere emoțional, astfel încât acesta să nu resimtă stres și presiune, ci din contră, să se simtă susținut. „Noi suntem alături de tine în această nouă etapă din viața ta, care va fi frumoasa și unde vei învăța și mai multe lucruri noi!“
R.: Ce înseamnă începutul de an școlar pentru copii?
D.P.: Pentru majoritatea copiilor, acest lucru înseamnă stres. Ei știu că nu vor mai avea aceeași libertate precum aveau în vacanță și asta e ceea ce îi face pe mulți să se simtă anxioși și lipsiți de motivație. Din păcate, în România, copiii văd școala ca pe o obligație.
R.: Ce ar trebui să facă un părinte astfel încât copilul să fie motivat și să îi placă să meargă la școală?
D.P.: Părintele trebuie sa fie aliatul copilului, și nicidecum dușmanul sau. Atunci când copilul are o problemă, se simte nemotivat, ori îi este teamă că nu va performant, părintele trebuie să îi fie alături și să îl asigure că totul va fi bine și că îl iubește necondiționat. Potențialul copilului, precum și abilitățile și capacitățile sale trebuie lăudate constant. Altfel, se va crea mereu această nevoie a copilului de a demonstra, atât mediului școlar, cât și părinților, cine este el. Copilul se simte motivat atât atunci când primește o recompensă, dar și atunci când simte că este lăudat și apreciat, căci înțelege că învață pentru el și nu pentru a demonstra ceva.
R.: Cât de mult influențează un părinte starea psihologică a copiilor în ceea ce privește întoarcerea la cursuri, respectiv intrarea în clasa zero?
D.P.: Rolul părintelui este crucial. Blândețea, puterea sa de a fi aproape de copil, de a face o echipă împreună este ceea ce îl va ajuta pe copil să se simtă un învingător și să își dorească să performeze. De asemenea, este bine ca părintele să diversifice puțin activitatea copilului și să îi ofere și timp pentru el, pentru hobby-urile sale și pentru tot ceea ce îi face plăcere.
R.: Ce ar trebui să transmită un părinte în această perioadă?
D.P.: Încrederea sa totală în potențialul copilului său. De la încredere pleacă tot. Copilul are nevoie de aripi, iar acestea sunt date de încrederea necondiționată pe care o are părintele în copilul său.
R.: În ce fel este importantă, pentru elev, relația părinte – cadru didactic?
D.P.: Este foarte importantă această relație. Atunci când părintele, dar și profesorul, conlucrează împreună ca fericirea și confortul copilului să fie pe primul loc, atunci vor veni și rezultatele. Copilul trebuie să se simtă confortabil din punct de vedere emoțional și nu să se simtă pus la zis vreo secundă. As zice că această relație este deosebit de importantă și trebuie creată de la bun început. Altfel, copilul va simți că este trădat și că nu are susținerea necesară, de care are nevoie cu adevărat.
R.: Cât de importantă este evaluarea psihologică a copilului, înainte de începerea școlii primare?
D.P.: Ar fi foarte indicat ca părinții să facă o astfel de evaluare pentru copil deoarece, în acest fel, îi va putea vedea plusurile, minusurile și va ști ce este de corectat. Sunt foarte multe teste de evaluare care se pot face. Însă, aș vrea să punctez și faptul că mediul de acasă are o importanță deosebită, la fel și mediul școlar. Copilul nu trebuie să simtă că este pe un câmp de luptă, ba din contră. Să simtă că este susținut în fiecare moment și că are liniștea necesară pentru a se dezvolta armonios.
R.: Recomandări pentru părinți?
D.P.: Părinților le-aș recomanda să nu fie sceptici cu privire la copilul lor și la abilitățile lui, fiindcă această neîncredere se transmite inconștient. Copilul simte ceea ce tu îi transmiți în mod indirect. De aceea, fără supărare aici, aș recomanda terapie chiar și părinților, dacă simt că au în interiorul lor anumite goluri și probleme nevindecate. Totul se proiectează pe copil, din păcate. De asemenea, le-aș mai recomanda să dezvolte o relație bazată pe încredere, deschidere și sinceritate cu copilul. Dacă nu știu cum să facă asta, pot apela la un terapeut de familie. Încrederea și admirația în copilul lor rămâne esențială.
Diana Pîrje este psiholog, autor și trainer pentru tânăra generatie. Ca și studii în domeniul psihologiei, a absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației (din cadrul Universității Bucureșți), și masterul „Psihologia Sănătății – Cercetare clinică și Optimizare comportamentală“, având acreditarea de psiholog clinician. Pe lângă această pregătire, se numără o varietate de workshopuri, traininguri și conferințe la care a participat, pe diferite teme ale psihologiei.
Loredana MIHAI
