Constanţa are povești de spus, multe clădiri pe care nu trebuie să le uităm, iar Zona Peninsulară încă păstrează vie istoria. Despre clădirile incluse în lista monumentelor istorice din Constanța s-a tot scris, dar sunt și alte clădiri ce nu sunt prezente pe acea listă, deşi ar trebui să fie.
Pe strada C.A. Rosetti, colț cu strada Sulmona stă impunătoare Casa Alleon, însă inaintând pe stradă, pe partea stângă zărim un minunat imobil cu o arhitectură aparte. Este vorba despre Sinagoga Mare din Constanța, sau Sinagoga askenază și vorbim despre un lăcaș de cult evreiesc localizat pe Str. C.A. Rosetti nr. 2, colț cu strada Petru Rareș construit în anul 1911 sau în 1914.
În perioada interbelică au existat în oraș două mari sinagogi: cea sefardo-romaniotă (construită în 1908 în stil gotic-catalan pe str. Mircea nr. 18) și cea askenază (Sinagoga Mare, construită în 1911 sau 1914 în stil maur pe str. C.A. Rosetti nr. 2). Sinagoga sefardo-romaniotă a suferit avarii la cutremurul din 1977, ea fiind demolată în perioada regimului Ceaușescu.
Din nefericire, starea clădirii s-a degradat foarte mult: nu mai are acoperiş, fundaţia este incertă, iar autorităţile par să ignore iminenţa prăbuşirii pereţilor.
În urmă cu doi ani, imobilul a fost predat de către Comunitatea Evreilor din Constanța către Compania Națională de Investiții, intrând în programul de reabilitare, la fel cum se întâmpla cu simbolul orașului, Cazinoul. Dacă în privinţa Cazinoului lucrurile au început să se mişte, sinagoga este şi în ziua de azi uitată: este doar un proiect îndosariat, lăsat să zacă într-un sertar de la CNI. Încă puţin şi se dărâmă, dar poate că acesta este şi interesul!
Despre această clădire superbă ne-a povestit istoricul de artă Doina Păuleanu, şi redăm în continuare detaliile împărtăşite de aceasta, cu speranţa că cineva va lua în sfârşit decizia de salvare a sinagogii:
„Templul islaelian de tiplul askenază care s-a construit în cartierul evreiesc a fost una dintre clădirile reprezentative ale zonei peninsulare. Cartierul evreiesc se afla în imediata apropiere a Colegiului Național Mihai Eminescu și acolo erau clădirile coreligionarilor. Se pare că terenul aparținea acestora încă din timpul ocupației turcești și se pare că, în încercarea de a construi o sinagogă acolo datează din aceeași vreme. Probabil că acest templu a fost precedat de o altă clădire precară din punct de vedere al construcției și care cred că a fost înlăturată cu acest prilej. Oricum, arhitectul este român și este interesant că, de fiecare dată când au avut nevoie de arhitecți, comunitățile minorităților au recurs, nu întotdeauna la un arhitect de etnia lor, ci la un arhitect român, iar în cazul sinagogii de rit sefar la un arhitect de origine austriacă, dar dacă trăia la Constanța. Iată, așadar, că Anghel Păunescu, căci despre el este vorba, concepe o clădire care are toate datele necesare acestui edificiu de cult și orientează sinagoga cu fața către străduța Petru Rareș și cu spatele către zona ascendentă de nord a peninsulei. Au existat diverse încercări de a eluda dispozițiile primăriei, care a stabilit că acoperișul pe care doreau să îl realizeze nu putea să reziste la o deschidere atât de mare, astfel primăria a cerut corecturi în planimetria acestui edificiu. În cele din urmă, edilii și constructorii reușesc să se pună de acord, clădirea fiind inaugurată ca sinagogă un număr însemnat de ani. Toată comunitatea s-a adunat în jurul acesteia, ea s-a construit și prin bani ai contribuabililor și era extrem de frumoasă pentru că era o clădire care respecta datele stilului oriental. Așadar, o clădire reprezentativă a Constanței, o clădire care trebuia să reflecte anvergura acestei comunități și calitatea celor care o alcătuiau”, relatează Doina Păuleanu.
„Din păcate, după un însemnat număr de ani și pe măsură ce comunitatea de evrei a scăzut numeric, sinagoga și-a pierdut calitatea de edificiu de cult și ea se degradează în mod continuu. Astăzi se pare că este într-o stare constantă de degradare care ne îndeamnă să credem că va fi cu greu refăcută, sau dacă va fi refăcută va trebui să se procedeze la o reconstrucție care să vizeze în primul rând temeliile, pentru că s-ar putea ca și acestea să fie afectate. În rest, sigur că restaurarea acestei clădiri ar fi necesară, ea ar adăuga un farmec în plus zonei peninsulare în care există edificii ale aproape tuturor cultelor și etniilor care au conviețuit în această zonă. Dacă sinagoga de rit spaniol care se afla undeva pe strada Mircea, în apropierea străzii Sulmona, deci între undeva între strada Sulmona și Callatis, aceea a fost demolată prin anii 70, din păcate, pentru că era un edificiu neogotic, ar fi păcat ca și această sinagogă a Constanței să trăiască aceeași soartă”, a mai opinat istoricul de artă.
Foto: @glory.of.disrepair pe Instagram
Loredana MIHAI
