Institutul National de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunarii” – INCDDD a publicat informațiile preliminare cu privire la efectele pe care le poate avea un incendiu de vegetației asupra florei și faunei din Delta Dunării.
Specialiștii au pus în balanță atât efectele pozitive cât și cele negative ale acestei practici. Concluzia este că dacă incendierile se fac controlat și pe baza unor studii preliminarii, atât oamenii cât și natura au doar de câștigat.
- Efectele asupra habitatelor si florei.
S-a constat un impact redus al incendierilor asupra speciilor de plante anuale pe teritoriul R.B.D.D.
Spre exemplu arderile stufărişurilor practicate ca acţiune de defrişare a terenurilor acoperite cu stuf de mai multe generaţii au un efect pozitiv aupra productivităţii terenurilor şi asupra condiţiilor de recoltare mecanizată;
Prin arderea stufului semințele plantelor însoțitoare precum şi formele de rezistenţă ale bolilor criptogamice şi parazitare ale stufului se distrug în mare măsură. Pe de alta parte arderile pot produce distrugerea sălciilor (Salix alba/fragilis) în special a celor tinere şi a zălogilor (Salix cinerea);
În anumiți ani incendiile au afectat inclusiv porțiuni mici din Pădurea Letea.
Pe terenurile de pe care nu a fost recoltat stuful ori nu au fost incendiate de mult timp s-a constat extinderea salciei de turbă (Salix cinerea) ceea ce face ca aceste suprafețe să nu mai poată fi recoltate în schimb conduce la creșterea numărului de specii.
Ca o particularitate, arderea este mai violentă şi totală în zonele cu mai multe generații de stuf, fiind favorizată de prezența firelor vechi rupte, căzute şi întrețesute cu plante agățătoare (Calystegia sepium, Lythrum salicaria ş.a.).
În urma arderii, pe teren rămâne un important depozit de resturi şi cenuşă bogată în substanţe minerale, solubile în apă şi deci asimilabile de către plante.
Arderea succesivă a stufărișurilor duce la restrângerea zonelor de papură care sunt incluse in acestea. Din punct de vedere al managementului resursei de stufărișuri, se recomandă ca arderea să se efectueze cu o periodicitate de 3-4 ani deoarece s-a constatat că pe terenurile recoltate din incintele amenajate arderea afectează suligile prin distrugerea meristemelor de creştere apărute deasupra terenului, pierderile de suligi în aceasta faza fiind de 20-25%, care se micșorează ulterior, în faza de vegetație, la 15-16%.
- Efectele asupra nevertebratelor.
Populațiile surprinse de incendiu în forma larvară sau adultă inerta (forma adultă care iernează) sunt exterminate în zona de incendiere, fără discernământ în ce privește importanța sau nivelul de periclitare al speciilor afectate. Managementul zonelor stuficole, în special prin incendiere are un efect negativ semnificativ asupra populațiilor de nevertebrate. Amploarea efectelor asupra nevertebratelor este determinată în primul rând de durata managementului.
Managementul prin ardere pe termen scurt (1-2 ani) urmat de o pauza pentru o perioada mai mare de timp prezintă riscuri nesemnificative pentru populațiile de nevertebrate pe când managementul prin ardere pe termen lung a determinat scăderi drastice ale abundenței nevertebrateor din zonele respective.
- Efectele asupra ihtiofaunei.
Sunt ușor pozitive în sensul că arderea stufului transformă mai repede materia organică îmbătrânită în substanțe minerale atât de utile și necesare creșterii și dezvoltării peștilor. Chiar în fermele piscicole se utilizau, în deceniile precedente, astfel de practici controlate pentru îmbogățirea bazinelor acvatice cu substanțe minerale și totodată pentru igienizarea acestor bazine.-
- Efectele asupra herpetofaunei.
Pot afecta toate speciile de reptile înregistrate pe teritoriul RBDD (cu excepția țestoasei Caretta caretta). Dintre amfibieni sunt afectate speciile care au și etapă terestră în ciclul lor biologic.
Este necesar un studiu unde sa se precizeze în care zone incendierile să fie complet interzise (de ex. unde sunt abundențe mari de țestoase de uscat ori alte specii de reptile precum pe Grindul Chituc).
- Efectele asupra ornitofaunei.
Recoltarea și arderea zonelor stuficole pe o perioadă mai lungă de doi ani consecutivi, determină scăderea abundenței speciilor de passerine caracteristice acestor tipuri de habitate (Acrocephalus sp., Panurus biarmicus, etc.) cu până la 60%. Acest fapt este cauzat de scăderea semnificativă în zonele stuficole afectate de incendiere a resursei trofice reprezentată de speciile de nevertebrate. Sunt afectate frecvent si coloniile de păsări acvatice prin arderea arborilor. De asemenea, sunt afectate speciile de păsări care își pierd cuiburile din zonele cu stuf vechi ori din arbori (inclusiv codalbi).
- Efectele asupra mamafaunei.
Sunt exterminate speciile de mamifere de talie mică care trăiesc tot timpul anului în zonele cu stuf ori în pâlcurile de arbori din interiorul stufului precum unele specii de insectivore ori rozătoare. Sunt afectate frecvent speciile de mamifere care caută adăpost în zonele cu stuf ori în pădurile din zonele cu stuf din perioada iernii. De asemenea, inclusiv speciile semi acvatice (precum nurca europeana) sunt afectate prin arderea habitatului preferat ori a zonei de adăpost, fiind reperate mult mai ușor de răpitori într-o zona incendiată.
„Precum se vede, există atât efecte pozitive cât și negative. Nu trebuie omisa nici componența socio-economica. Nerecoltarea/incendierea stufului în jurul localităților poate conduce la incendii devastatoare. Nerecoltarea/incendierea stufului în jurul localităților ar duce la imposibilitatea creșterii animalelor domestice, una dintre putinele surse de venit ale populației umane din RBDD. Incendierea zonelor stuficole nu schimbă producția de biomasă vegetală dar schimbă structura acesteia. Astfel în urma incendierii densitatea stufului va fi mai mare dar înălțimea și diametrul vor fi mult mai reduse. În urma incendierii, recoltării, pășunatului și cosirii stufului diversitatea speciilor de plante crește foarte mult (aproape se dublează). Prin urmare, regimul optim de gestionare a stufului pentru a păstra numărul de păsări și nevertebrate în stufăriș ar putea fi o rotație a managementului pe termen scurt (1–2 ani). În zonele în care un anumit tip de management este tradițional (pășunatul, cositul, recoltatul) și reprezintă o resursă necesară în mod continuu sau incendierea controlată se justifică ca măsură de prevenție a incendiilor accidentale/necontrolate (mai ales în vecinătatea așezărilor umane sau al altor obiective economice), ar trebui să se aplice un management continuu al suprafețelor stuficole. Se impune realizarea unui studiu pentru a se stabili unde, când si cum se pot incendia unele zone acoperite cu stuf din RBDD (inclusiv reevaluarea zonelor concesionate pentru recoltarea stufului prin prisma managementului prin ardere). Având în vedere cele prezentate anterior se impune stabilirea unui perimetru in jurul unor localități unde să se poată incendia stuful, din perspectiva protejării împotriva incendiilor și asigurarea hranei pentru animalele domestice. La stabilirea perimetrului destinat incendierilor trebuie să se țină cont de elemente de biodiversitate ori habitate sensibile, colonii de păsări, configurația canalelor, lacurilor, direcția vântului; în funcție de aceste elemente de biodiversitate și climatice se va stabili dacă incendierea se va face anual ori la un anumit număr de ani, pe aceleași perimetre ori dacă acestea se vor schimba s.a. De asemenea, mărimea suprafețelor parcelelor cu stuf incendiate ar trebui sa fie relativ mică pentru a da șansa adăpostirii în zonele apropiate a animalelor surprinse de foc“, au concluzionat cercetătorii INCDDD.
