Unirea Principatelor Române – 162 de ani

0
123

Duminică, 24 ianuarie 2021, se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române – Moldova și Țara Românească. Este un moment deosebit de important din istoria românilor, motiv pentru care am stat de vorbă cu dr. Sorin Marcel Colesniuc, cercetător științific la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Sorin Colesniuc

Redactor:  24 ianuarie 1859 este o zi foarte importantă din istoria românilor. Ce ne puteți spune despre semnificația acestei zile?

Sorin Marcel COLESNIUC: Se împlinesc, astăzi (24.01.2021 – n.r.), 162 de ani de la constituirea Statului Modern Român. Prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza, ca Domn al Moldovei (5 ianuarie 1859), apoi ca Domn al Munteniei (24 ianuarie 1859), se puneau bazele Statului Modern Român. Bineînțeles, este un moment foarte important din istoria românilor, motiv pentru care, în ultimele două decenii, am organizat diverse activități științifice, culturale și educative, în colaborare cu instituții de cultură și învățământ din județul Constanța, prin care am marcat această importantă zi.

R.: Dar prima Unire politică a Țărilor Române a realizat-o, mai întâi, Mihai Viteazul…

S.M.C.: Într-adevăr, în perioada medievală, dar și la începutul perioadei moderne, românii trăiau în trei provincii românești: Moldova, Muntenia și Transilvania. O primă unire politică, personală, a Țărilor Române, a realizat-o domnitorul Mihai Viteazul, în anul 1599. Însă, unirea sa a fost de scurtă durată. Mihai Viteazul a fost ucis în august 1601, lângă Turda, de un detașament de mercenari trimis de generalul Giorgio Basta. Astfel, unirea sa politică s-a destrămat. Dar după două secole și jumătate, în timpul Revoluției din anii 1848-1849, au triumfat idealurile de libertate și unitate națională. Însă Revoluția pașoptistă nu a avut rezultate imediate, ci mai târziu, la începutul anului 1859.

R.: Cum a fost ales Al.I. Cuza Domn al Moldovei?

S.M.C.: Mișcarea unionistă din Moldova a fost mult mai bine organizată decât în Țara Românească. Adunarea electivă era dominată de unioniști, însă aceștia aveau mai muți candidați. În seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, la Muzeul de Istorie Naturală din Iași, unioniștii s-au întâlnit pentru a se hotărî asupra unui singur candidat. După dezbateri aprinse, Al.I. Cuza a obținut susținerea tuturor formațiunilor unioniste. În ședința Adunării elective, din 5/17 ianuarie 1859, Al.I. Cuza a fost votat în unanimitate, prin vot deschis, de toți cei 48 de deputați prezenți, ca Domn al Moldovei.

R.: Ce s-a întâmplat, în acest timp, în Țara Românească?

S.M.C.: În Țara Românească, Adunarea electivă era dominată de conservatori, care se bucurau de 46 de mandate, dintr-un total de 72, dar aceștia aveau mai mulți candidați. Unioniștii aveau și ei un candidat, însă, fiind minoritari în Adunarea electivă, s-au hotărât să ceară sprijinul populației. Astfel, au fost mobilizați peste 30.000 de oameni, din București și din satele învecinate, în jurul clădirii în care se desfășurau lucrările Adunării elective. Delegații plecați de la Iași, să notifice alegerea lui Al.I. Cuza ca Domn al Moldovei, au rămas la București timp de patru zile, perioadă în care au făcut tot posibilul pentru ca, și la București, să fie ales Cuza ca Domn.

În dimineața zilei de 24 ianuarie 1859, înainte de ședința oficială a Adunării elective, unioniștii au solicitat o ședință secretă, pentru a se pune de acord în privința alegerii Domnului Țării Românești. În cadrul acestei ședințe, unioniștii și conservatorii s-au pus de acord în privința alegerii lui Cuza ca Domn al Țării Românești. Reveniți în ședința publică a Adunării elective, toți 64 de deputați prezenți, cu unanimitate de voturi, l-au votat pe Al.I. Cuza ca Domn și în Țara Românească.

R.: Ce a însemnat această dublă alegere pentru români?

S.M.C.: Decizia deputaților din Adunarea electivă a Țării reprezintă actul de naștere al Statului Modern Român. Dar decizia deputaților români nu era suficientă. Dubla alegere a colonelului Al.I. Cuza trebuia recunoscută de Marile Puteri Europene. Pin urmare, Cuza a declanșat o puternică acțiune diplomatică în plan internațional, de recunoaștere a unirii Moldovei cu Muntenia.

R.: Au susținut oamenii de cultură români Unirea Principatelor Române?

S.M.C.: Bineînțeles. Sentimentul unității naționale a fost cultivat de cronicarii români încă din perioada medievală. Nicolaus Olahus menționa, prin anul 1536, că: „Moldovenii au aceeași limbă, obiceiuri și religie ca și munteni…“ Un alt cronicar român, Grigore Ureche, sublinia în scrierile sale, pe la mijlocul sec. XVII, că: „rumanii câți se afla lăcuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sântu cu moldovenii și toți de la Râm se trag“. De asemenea, Miron Costin, precizează: „Neamul Țărei Moldovei de unde trăgănează? Din țările Râmului, tot omul să creadză. Traian întâiu, împaratul, supuindu pre dahii, Dragoș apoi în moldoveni premenind pe vlahi. Martor este Troianul, șanțul în țara noastră. Și Turnul Severinul, munteni, în țara voastră“. Și, în sfârșit, Dimitrie Cantemir nota următoarele: „Românii sunt moșii și stramoșii noștri, a moldovenilor, a muntenilor și a ardelenilor… și limba cea părintească nebiruit martor ne este“.

Iluminiștii ardeleni Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuil Micu și Ion Budai-Deleanu au scris și ei despre originea latină a românilor din cele trei provincii românești. În anul 1843 s-a înființat, la București, societatea secretă Frăția, unde activau: I. Ghica, Ch. Tell, C.A. Rosetti, N. Bălcescu, I. Brătianu etc. La Paris, au studiat și au intrat în contact cu ideile naționale: N. Bălcescu, C.A. Rosetti, I. Brătianu, C. Negri, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, Al.I. Cuza și alții. Prin urmare, putem spune că intelectualii români au pregătit și au susținut Uniriea Moldovei cu Muntenia.

R.: În final, ce ne puteți spune despre acest important moment din istoria românilor?

S.M.C.: Unirea Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859, reprezintă, așa cum am mai precizat, actul de naștere al Statului Modern Român. Acest eveniment constituie primul pas pe calea desăvârșirii unității naționale a românilor, care se va realiza la 1 Decembrie 1918. Unirea s-a înscris în istorie ca un important moment de progres şi ca o lovitură dată imperiilor absolutiste. În anii care au urmat, Al.I. Cuza a unificat Guvernele și Parlamentele celor două Principate Române. În urma adoptării Constituției din anul 1866, Principatele Unite Române se vor numi România.

A consemnat Valentin ISPAS

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.