Sergiu Darie Medeșan este specialist management și marketing sportiv, antrenor de tenis și un exemplu pentru tinerii de vârsta lui. Are aproape 26 de ani, s-a dedicat din clasa a V-a sportului de performanță, însă fără să neglijeze educația. A vorbit în cadrul unui interviu acordat Focus Press despre parcursul său în lumea tenisului, despre studiile în străinătate (Spania și America), despre antrenorii de top pe care i-a avut, despre experiența sportivă și certificarea care îl îndreptățește, astăzi, să ofere cursuri de tenis și să organizeze evenimente sportive. Recent, a lansat “Turneele Medeșan” – brandul sub numele căruia va continua să organizeze competiții pentru copii, pentru adulți, atât de tenis, dar și de padel, tenis de masa și, posibil – squash.
Reporter: Cum ai început această aventură în lumea sportivă?
Sergiu Medeșan: Nu am început cu gândul de a deveni tenisman. Am început la 4 ani și jumăttate – m-au dus părinții la mișcare, pentru că eram un pic grăsuț pentru vârsta aceea. Aveam mai mulți prieteni care făceau tenis (…); sincer vorbind, primii ani nu mi-au plăcut la tenis, dar, la 9 ani, am fost copil de mingi la un turneu challenger în Mamaia – pe vremea când se organizau la Constanța turnee mari, în colaborare cu ATP – și, văzând jucătorii live, cum joacă, și suporterii în tribune și cum dădeau autografe jucătorii, toată acea atmosferă… dintr-o dată s-a produs un click în mintea mea și m-am hotărât să mă apuc serios de acest drum, care n-a fost ușor deloc, dar plăcut în același timp.
Rep.: Cum a fost drumul spre sportul de performanță – căci, de la acel click, cum i-ai spus tu, a urmat școală, antrenamente, nu se întâmplă peste noapte, nu?
S.M.: Așa este. Automat, când am vorbit cu părinții să mă duc spre partea asta de performanță, a însemnat antrenament zilnic, nu numai de tenis, ci și de pregătire fizică, chiar și psiholog sportiv, atunci când s-a putut. Școala nu am vrut să o las deoparte și, bineînțeles, și ai mei m-au ajutat să rămân și pe partea de educație cât de bine posibil, la Colegiul Mircea cel Bătrân. Sunt mândru că sunt mircist. Din clasa a V-a până în a XI-a am îmbinat sportul cu educația la cel mai înalt nivel, spun eu. N-a fost deloc simplu, îți poți închipui că nu am avut timp să fac alte lucuri în afară de școală și tenis, fiindcă a fost un drum cu multe turnee, plecări, teme, proiecte făcute mereu pe drum și așa mai departe.
Rep.: Ai spus că ai fost la Mircea până în clasa a XI… și apoi ce s-a întâmplat?
S.M.: Văzând că la juniorat, în România, reușisem să ajung în top 10 pentru categoriile de vârstă 12, 14, 16, 18 ani, mi-am dat seama pe parcurs, de fapt echipa și-a dat sema că ne trebuie mai mulți bani ca să mă pot duce mai departe spre profesioniști. Chiar în perioada în care eram în top 100 în Europa, la categoria 16 ani – era o perioadă critică pentru ai mei cu banii și, din păcate, după cum bine știm, în România nu se investesc prea mulți bani în sport și în tinerele talente – s-a nimerit să fiu chiar în aeroport, în Spania, fiindcă eram într-un stagiu de pregătire, și să mă întâlnesc cu un domn foarte pasionat… El m-a băgat în seamă și m-a întrebat despre tenis, pentru că m-a văzut cu rachetele la subraț și cu gentile și, din vorbă în vorbă, ne-am întâlnit la București, ca să îmi spună mai departe că el chiar sponsorizează o echipă de rugby în România, la vremea aia, și s-ar bucura să aibă o discuție mai serioasă și cu părinții mei, fiindcă i-a plăcut foarte mult de ceea ce am făcut și de CV-ul meu de până la momentul acela și să investească și în tenis, în mine. Chiar la momentul acela mă antrenam la “Victor Hănescu”, în București – și-a deschis academie și am fost cam primul lui jucător. Acest sponsor a venit apoi cu asociata lui din Germania și le-a plăcut de felul cum joc și cât de pasionat și determinat sunt și am căzut de comun acord să plec în Spania, 1 an de zile, clasa a XII-a adică. Un an și jumătate chiar.
Rep.: Liceul l-ai terminat în Spania?
S.M.: Da, în Barcelona, la National School of Barcelona, care a fost în colaborare cu Nebraska Highschool, cei din America. A fost un an foarte productiv, unde am învățat foarte multe lucruri și mi-am dat seama că tenisul este la un alt nivel față de ceea ce se petrece la noi, din păcate. Mi-a prins foarte bine acolo, m-am antrenat cu antrenori precum Francisco Roig, antrenorul de peste 20 de ani al lui Rafael Nadal, Spyros Dimogiannis, m-am antrenat cu jucători precum Joao Sousa și mulți alții din top 150 mondial. Era o cu totul altă lume în Spania, totul era calculat, totul în aceeași academie; școala – la fel, aveam săli de clasă fix în incinta academiei. Adică, nu mai pierdeam timp, ca în România, cu școală, pregătire fizică etc. în mai multe locații. (…) Fac o paranteză: tot în Spania am descoperit și padelul! După un an în Spania și finalizarea liceului acolo, a trebuit să îmi aleg un drum – ori să continui pro, ori să să merg la facultate și să merg în divizia 1, unde e un nivel foarte ridicat. După o discuție cu directorii academiei și cu sponsorii, am decis să merg la facultate, să nu las educația deoparte, pentru că în tenis este foarte greu să îți promită cineva, chiar și cei mai buni antrenori din lume – că am avut parte de ei – că ajungi în top 100 mondial, unde câștigi practic din acest sport. E ca o loterie. (…)
Rep.: Din Spania nu te-ai întors în România, ai plecat în SUA. Cum, de ce?
S.M.: Visul american… a venit și cu bune, și cu rele. Cumva, am fost nevoit, pentru că îmi doream în continuare să joc tenis și era cam singura variantă, America fiind singurul loc unde fiecare facultate are echipe sportive și se investesc bani foarte mulți în jucătorii buni. (…) Apropo de cum am plecat: un an de studii în America este foarte scump, de aceea am plecat cu bursă sportivă. Am reușit să iau această bursă sportivă în urma rezultatelor pe care le-am avut la juniori și, bineînțeles, te întreabă și de notele de la școală… și nu au fost rele deloc, deci am luat o bursă bunicică. Cum a fost America? Am învățat foarte mult de acolo și totul era actualizat la vremurile în care trăiam la momentul acela, mai ales că am studiat business administration sports management, cam ce fac acum. Mi-a plăcut foarte mult, de aceea am luat bursa academică și intrasem și în Liga de Onoare, în anul II. Parcă te atrage altfel să studiezi acolo, e la foc continuu, nu te lasă până în sesiune, în fiecare săptămână trebuie să faci proiecte, să mergi la ore, obligat, forțat, chiar dacă ești sportiv. Eu mă așteptam că, dacă ești sportiv de Divizia 1, poți să scapi de școală. Acolo prioritate e școala, după care sportul. E o combinație foarte frumoasă, m-a maturizat foarte mult. Intrasem în echipă, eram locul I constant, am reușit să fiu declarat ca jucător All time MEAC player în conferința în care jucam, ceea ce nu e ușor, intrasem și în Liga națională de lidership și de succes – încă sunt membru acolo – și multe alte realizări.
Rep.: Ai terminat facultatea – de ce nu ai rămas acolo, de ce ai revenit în România?
S.M.: Sunt patriot în primul rând. Am terminat facultatea după 4 ani cu summa cum laude. Am avut multe oferte de job și oportunități, chiar puteam să continui și masterul în America (….), dar cu toate acestea, m-am întors acasă, cu tot CV-ul și toată experiența pe care am acumulat-o, fiindcă iubesc România și pentru că mi-am dorit și îmi doresc în continuare să mă implic în comunitatea constănțeană. Mă atrag rădăcinile, familia, prietenii, m-am întors cu gândul să facem o lume mai bună aici.
Rep.: Te urmăresc pe rețelele de socializare și am văzut că, dincolo de ce ai spus, postezi des și din Elveția. Te duci cam des acolo – de ce?
S.M.: Am avut o perioadă, imediat ce m-am întors, da. Am păstrat o legătură foarte bună cu Fabio, un partener de dublu pe care l-am cunoscut în Franța, la un campionat de juniori foarte important. El a văzut că mă implic foarte mult în ceea ce înseamnă antrenorat în perioada aceea – fix înainte de a termina facultatea și imediat după ce am terminat – și m-a invitat, deseori să facem diverse proiecte în Zurich, unde stă el. Am făcut două tabere de tenis destul de mari pentru adulți amatori, în care i-am învățat, indiferent de nivel, cum se joacă, am intrat în povestea tenisului, ce înseamnă, adică să vadă și amatorii cu alți ochi acest sport. Apropo de antrenorat – am terminat un curs foarte important de director de tenis și antrenor internațional de tenis, în Spania, în 2018. Fix când am început facultatea, am reușit să trec examenele și să fiu certificat internațional de către RPT (Registro Profesional de Tenis – n.r.), iar apoi am continuat studiile anual și am reușit să iau și level B la Global Tenins Association, care este în colaborare cu ATP, adică este foarte important pentru mine să fiu pe site-ul lor ca antrenor certificat.
Rep.: Aici am să fac următoarea mențiune – toți cei care doresc să urmeze un curs de orice, nu doar de tenis, trebuie să aibă în vedere următorul lucru: să întrebe, să solicite persoanei care oferă cursuri să prezinte o hârtie, un document, o patalama care să indice că într-adevăr poate oferi acele cursuri.
S.M.: Aici ai punctat foarte bine. Din ce știu, în România nu toți antrenorii sunt certificați și poate nu au nici experiență de joc. Contează foarte mult și asta. Tu poți să iei certificatul, să înveți pe rupte, dar îți trebuie și experiența de jucător (…).
Rep.: Să revenim la parcursul tău. Ai revenit la Constanța, câte evenimente ai creat, ce ai făcut?
S.M.: M-am întors în Constanța, m-am ocupat de antrenorat, în principal la un club din Mamaia, după care am fost managerul sportiv al acelui club, unde am dorit să fac mai mult decât a da ore și atât. Am început cu turnee naționale de copii, după care de adulți amatori. Am ajuns la peste 70 de evenimente organizate, și nu numai turnee. (…) Am organizat și două ediții Ziua Mondială a Tenisului, o premieră pentru România și sper să văd cât mai multe cluburi care celebrează sportul alb, pentru că mi se pare unul dintre cele mai frumoase sporturi. Am organizat și evenimente caritabile, precum “Unește Inimi prin Tenis”, care este dedicat copiilor cu sindrom Down și autism. Am încheiat două ediții și vom continua din toamnă. (…) După ce s-a încheiat colaborarea cu respectivul club, chiar în urmă cu câteva luni, o cunoștință, care a devenit prieten bun, a observat că, organic, fără multe numere pe social media, am reușit să leg atât de multe parteneriate și colaborări cu nume mari din țară și nu numai. Mi-a propus să fie în echipa mea și să facem un nou brand: “Turneele Medeșan” și să ducem povestea mai departe, nu doar pe plan local, ci și național. Chiar și internațional: suntem invitați să facem deschiderea la clubul lui de tenis și padel, în curând. Este un proiect frumos. (…) De câteva luni, sub egida “Turneele Medeșan” am continuat turneele de copii de tenis și adulți de teni. De asemenea, am intrat și pe padel. A fost a treia ediție încheiată de curând. Vom continua și voi dezvălui: vom organiza, în curând, și primul turneu de tenis de masă, în colaborare cu Colegiul Național Mircea cel Bătrân, și posibil să intrăm și pe partea de squash.
Interviul integral poate fi urmărit în materialul VIDEO, iar evenimentele create în jurul brandului “Turneele Medeșan”, cât și programul de antrenorat, vor fi anunțate în timp util atât pe paginile de socializare ale lui Sergiu Medeșan, cât și în Ziarul Focus Press, partener media official “Turneele Medeșan”.
Alexandra CUCU
