Am puterea să recunosc atunci când greșesc și îmi dau voie să reevaluez situații, oameni, decizii. Am decis, deunăzi, să dau dreptate unui politician când afirma, într-un interviu, că votul ar trebui să devină obligatoriu, iar cei care nu își exercită acest drept, să fie sancționați. Drept. Îndatorire civică. Nu obligație sub amenințarea unei sancțiuni – este ceea ce am gândit ulterior. Și am reconsiderat.
Nu, nu sunt de acord cu oameni aduși la urne cu arcanul, nu sunt de acord cu pedepse pentru cei care refuză să pună ștampila pe oricine, doar de dragul de a scăpa de o amendă. Votul ăsta cu forța n-ar avea de-a face cu exprimarea democratică a vreunei opțiuni, ci mai degrabă ar legitima, prin prezență, politicienii desemnați de partide să ne reprezinte, chipurile, interesele. Și când spun „chipurile“, exprim, și eu, neîncrederea în clasa politică. Fiindcă despre asta este vorba.
Am revenit asupra părerii cum că s-ar impune votul obligatoriu și după ce am citit opinii ale altor colegi de breaslă, după ce am judecat mai mult și, mai ales, după o discuție cu fii-miu. Mă întreba ce să facă, fiindcă e indecis. „Nu știu cu cine să votez, nu m-a convins nimeni, pun iar 20 de ștampile pe buletinul de vot.“ Adică își va anula votul, chiar dacă face acest efort să meargă la urne. De bună voie, fără sancțiune, dar fără o finalitate a gestului său în dreptul vreunui partid. Este doar un mesaj prin care transmite: „Nu m-ați convins! Niciunul“. Același lucru îl transmit și cei care nu merg la vot. Nu-i motivează nimeni și nimic, nu mai au încredere. Și dacă ar fi forțați să meargă, ce s-ar rezolva? Câți dintre ei ar sta să gândească profund, eventual să ia o decizie legată de alegerea „răului mai mic“ și câți și-ar anula votul?
Să nu fiu greșit înțeleasă: am mers întotdeauna la vot și am îndemnat întotdeauna la exercitarea acestui drept. Dar de aici până la a-l face obligatoriu… nu, nu cred că ar fi o măsură aplicabilă în momentul de față, în România. Cred mai degrabă în nevoia de conștientizare a politicienilor că este momentul să devină mai responsabili, mai serioși, mai aplecați către popor. Cred că dacă spun că fac ceva, să facă, dacă nu pot, la fel, să o spună.
Discutam, deunăzi, cu un politician despre ce va fi la anul… Spune cineva ce măsuri vor fi luate pentru scăderea deficitului? Ne spun guvernanții altceva acum, în afară de programe frumos ambalate? Nu, că e campanie, iar electoratul trebuie ținut pe linia de plutire, nu cumva să se sperie. Iar asta e încă o dovadă de neseriozitate a politicienilor.
Alexandra CUCU
