Focus Press continuă seria articolelor despre clădirile istorice ale Constanţei. În ediția precedentă am discutat despre Palatul Regal din Constanța, primul construit în urbea de la malul mării.
După cum se poate observa, orașul a fost foarte îndrăgit de familia regală, aici luând naștere un proiect măreț, Portul Constanța, la care Regele Carol I ținea foarte mult. La fel, şi Cazinoul, un cadou neprețuit pe care îl avem moștenire de la cei care au știut cum să valorifice acest pământ bogat.
Regina a adorat Constanța, a iubit oamenii de aici, dar mai presus de toate era o artistă, poetă, care îmbrățișa valurile mării prin cuvintele așternute pe foi. De aceea, Regele Carol I și inginerul care a proiectat Portul Constanța au decis să îi facă un cadou Reginei, construind pe digul portului un imobil special pentru ea, numindu-l Pavilionul Regal (Cuibul Reginei), o construcție în formă de vapor, care și astăzi dăinuie, însă, din păcate, nu sub forma inițială, un incendiu mistuindu-l.
Despre Pavilionul Regal a vorbit, pentru Focus Press, așa cum ne-a obișnuit, prin cele mai frumoase cuvinte, directorul Muzeului de Artă și istoricul Doina Păuleanu:
”Familia regală, Carol I și Regina Elisabeta veneau foarte des la mare pentru că regele Carol I a avut în legătură cu Dobrogea un adevărat proiect de țară care viza modernizarea acestei zone, aducerea ei la ritmurile de creștere ale României de atunci, țară aflată de altfel în plin proces de modernizare. După ce se realizează podul de la Cernavodă 1895, următorul mare obiectiv pe care îl urmărește Carol I alături de oamenii politici ai timpului său este construcția portului Constanța. Sigur că portul în sine este un subiect extraordinar, i s-au dedicat nenumărate cărți. Eu însămi am avut privilegiul să scriu despre acest subiect. Important este doar că spre sfârșitul lucrărilor portului Carol I și Anghel Saligny, inginerul proiectant al acestor lucrări grandioase iau hotărârea să construiască la capătul digului dinspre larg în apropierea farului ”Carol” care s-a construit cu acest prilej scoțând din funcție minunatul far Genovez, hotărăsc să construiască acolo un mic imobil în formă de vapor, în care Regina Elisabeta să poată să vină și să stea cât mai aproape de mare, deoarece, Palatul Regal care se afla pe faleză, mai sus, astăzi, Curtea de Apel Constanța i se părea prea departe și prea arid ca așezare și ca poziție privilegiată. Ca atare, Carol I și Saligny plănuiesc și realizează această construcție vaporoasă, senină, foarte simplă, avea doar câteva încăperi, dar era înconjurată de mare, astfel încât de pe terasa Pavilionului Regal, așa s-a numit sub Regina Elisabeta, aceasta putea să își dobândească inspirația privind marea, era de astfel un suflet romantic, putea să scrie, să lucreze, să gândească, să primească locuitorii din Constanța pe care îi iubea și pe care dorea să îi cunoască mereu mai bine în adevărate așezători literare care se organizau în acest mic pavilion. Regina Elisabeta avea aici, mobilierul era simplu, totul era într-o simplitate perfectă în acord cu natura, pentru că în fond această construcție trebuia să semene cu un vapor de pe terasa căruia Regina Elisabeta putea să se simtă în largul mării, cu toate acestea sigur că era o convenție, regina știa foarte bine unde se află și atunci ca să își exprime iubirea față de orașul port stătea și veghea la intrarea și ieșirea navelor din port, strigând prin megafon ”bun venit, copii mei” sau ”drum bun”, la pupă. La Pavilionul Regal mesele erau foarte simple, regina avea de obicei invitați, regele venea deseori, chiar dacă uneori își desfășura activitatea la Palatul Regal, venea adeseori să o vadă, să își plimbe copii, nepoții, mă refer la familia principală și fii acestora, pentru că se știe Carol I și Elisabeta nu au avut copii, ca atare, Ferdinand este fiul fratelui regelui Carol. Toate lucrurile se desfășurau așadar în această spendidă casă a cărei așezare este de o poezie perfectă și nu putea să fie ales un loc mai frumos și mai în acord cu sufletul reginei Elisabeta, cea care și-a spus ca pseudonim literar ”Carmen Silva”, deci, avea legătură cu pădurile deși inspirația reginei în momentul în care este la mare se dedică întru totul spațiului marin. În acest Pavilion Regal, sigur că s-au întâmplat nenumărate lucruri, cel mai de reținut dintre acestea, fiind vizita familiei imperiale ruse la 1 iunie 1914 la Constanța. Se știe, Țarul Nicolae al II-lea, Țarina și toți copii lor au venit la Constanța la 1 iunie 1914, se cunoaște ulterior soarta tragică a familiei imperiale ruse. Au venit aici ca să discute un proiect matrimonial, prințul Carol s-ar fi putut căsători cu marea ducesă Olga dar și ca să pună la cale problemele legate de alianțele ce trebuiau realizate pentru că Europa se pregătea să intre marele război. La Palatul Regal au fost primiri simple, au fost discuții ca între capetele regale și imperiale, a fost o atmosferă extraordinară, o zi plină, o zi de o intensitate extraordinară la capătul căreia, în momentul în care flota imperială părăsește portul există o anumită nostalgie a plecării și cei care își aduc aminte mai târziu despre această plecare imperială își dau seama că de fapt erau în pragul declanșării războiului și că aceasta a fost ultima vizită în afara acestei familii care urma să piară peste puțin timp. După ce Regina Elisabeta moare, Regina Maria preia această construcție, îi va spune ”Cuibul Reginei”, este în raport cu firea reginei această schimbare de denumire. Va aduce și schimbări prin structura acestei case simple, ea va deveni mai confortabilă, dar la un moment dat un incendiu o mistuie. Regina Maria reface cuibul și reușește să și locuiască alături de copii ei, dar în 1924 interesul reginei se mută spre Mamaia, de acolo se va strămuta cu totul la Blacic. În felul acesta, Cuibul Reginei este părăsit dar își are unica sa istorie, un edificiu superb, construit între cer și mare, un loc din care regina poetă putea să contemple valurile, putea să iubească din depărtare orașul port, în istoria căruia a fost atât de implicată, putea să primească oaspeți și mai ales putea să adopte un stil de o simplitate extraordinară care erau caracteristici ale acestei regine erudite de o cultură pe care rareori o femeie în acea perioadă dar și ulterior o putea dobândi într-o viață de om”, a povestit Doina Păuleanu.
Loredana MIHAI
sursa foto: http://patrimoniuldobrogean.ro
Citeşte şi:
