Descoperirile arheologice sunt de fiecare dată impresionante, deoarece ele ascund povești, legende și sunt dovada a ceea ce au trăit și cum au conviețuit anticii. Pe lângă obiecte de uz casnic sau de îngrijire, săpăturile scot la iveală și multe morminte ce au aparținut copiilor, deoarece rata mortalității minorilor în Antichitate era foarte mare, din lipsa medicamentelor și a îngrijirilor medicale adecvate.
Un artefact deosebit a fost descoperit în necropola Tomisului, iar piatra intactă a mormântului în care a fost îngropat un copilaș, după cum susțin arheologii, datează din secolul IV.
Piatră funerară a aparținut lui Patricios, un copil ce a murit la 4 ani, o vârstă extrem de fragedă. Ceea ce este interesant este faptul că mesajul de pe aceasta este scris în limba greacă, iar părinții minorului l-au pomenit pe Dumnezeu, dovadă a faptului că, la acea vreme, anticii nu se mai rugau la zei, ci religia creștină era implementată
„Este vorba despre Patricios, ceea ce dumneavoastră vedeți lângă noi este monumentul funerar al lui Patricios, care păstrează o parte din inscripția care atestă numele acestui copil. Inscripția este pusă de către părinți, în principal de către tatăl său, Zosimos, și de către mamă, pe care nu știm cum o cheamă. Inscripția menționează în felul următor: «Patricios, cel care ai trăit de două ori câte două luni și doi ani», adică patru ani și patru luni, și urmează «Cel mai iubit dintre copiii mei atunci când erai în viaț㻓, ne-a explicat arheologul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) dr. Ana Hamat.
Prin urmare, sigur Zosimos, împreună cu soția sa au avut mai mulți copii și, probabil, mezinul a fost Patricios.
„Știm că la vremea respectivă, în lipsa unei medicini adecvate pentru cei mici, în lipsa unor condiții de igienă, aceștia erau afectați de tot felul de boli și, cu siguranță, mortalitatea în rândul lor era foarte ridicată. Așa cum știm și din descoperirile făcute în necropola Tomisului, iată aici unul dintre acești copii, numit cu numele de Patricios. Știm că Zosimos, împreună cu soția sa și cu copiii lor au trăit în Tomisul secolului al IV-lea. Dar ceea ce este foarte interesant la Patricios, pe lângă dragostea care, după cum vedeți, transpare din acest epigraf, este că tatăl său spune în fel următor: «Pentru că te-ai grăbit să pleci atât de mic, eu și cu mama ta o să rămânem nemângâiați o viață întreagă, tu, însă, rămâi în ceruri și contemplă-L pe Dumnezeul cel nemuritor»“, a mai precizat dr. Ana Hamat.
În secolul IV, într-un Tomis în totală transformare, dintr-un imperiu în care deja creștinismul își făcuse loc, acest epigraf reprezintă o posibilă dovadă a religiei creștine.
„Este posibil ca acele ceruri să fie raiul creștinilor, iar acel Dumnezeu nemuritor, de ce nu, să fie Dumnezeul nostru, al creștinilor. Oricum ar fi, trebuie să vă gândiți în felul următor, că Patricios a fost iubit atunci când a trăit, că tatăl său, împreună cu mama sa i-au ridicat un monument de marmură, ceea ce înseamnă că era o familie destul de avută. În secolul IV, trebuie să ne gândim la faptul că acești oameni au nume grecești, că limba în care scriu este greacă.
Deci iată cum Tomisul își păstrează, totuși, sufletul grecesc în epoca romană. Și iată cum vechii zei, la Tomis, dispar puțin câte puțin, iar Patricios probabil că și acum îl contemplă pe Dumnezeu cel nemuritor. Un copil mic nu are cum să ajungă altundeva și ne vorbește nouă, peste sute de ani, despre această dragoste a părinților față de copii și a copiilor față de părinți“, a conchis dr. Ana Hamat, arheologul MINAC.
Loredana MIHAI
Super articol! La cât mai multe asemenea!