O femeie a apelat la forța coercitivă a statului, printr-o procedură specială, pentru a-și obliga soțul cu care se află în proces de divorț să plătească pensia alimentară pentru copilul minor pe care îl au împreună.
Mediatizarea acestui caz are rolul de a conștientiza cetățenii care se află în astfel de situații și care poate nu cunosc obligațiile ce le revin. În speță, prin cererea de chemare în judecată formulată în data de 28 martie a.c., înregistrată la Judecătoria Constanța, reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu soțul ei, exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești pentru fetița pe care o au împreună, stabilirea locuinței minorei la domiciliul ei și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere de 25% din venitul net realizat lunar, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
În motivarea acțiunii, femeia a precizat că soțul său a înaintat o cerere de divorț către Judecătoria Constanța, iar copilul locuiește în prezent la domiciliul său, merge la școală, iar ea se ocupă de creșterea și educarea acesteia. În ceea ce-l privește pe tatăl fetiței, femeia a arătat că nu a mai contribuit de câteva luni cu pensia alimentară, motivând faptul că așteaptă decizia judecătorului.
De asemenea, femeia susține că soțul ei lucrează pe vase de croazieră, este plecat foarte mult timp și, în prezent, nu pot colabora foarte bine.
La rândul său, bărbatul a susținut, în întâmpinare, că exercitarea autorității părintești exclusive pretinse de soția sa asupra minorei, pe calea ordonanței președințiale, este inadmisibilă. Totodată, acesta a cerut să fie respinsă cererea de obligare a lui la plata unei pensii de întreținere. A fost, însă, de acord cu stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei ei.
În același context, bărbatul a solicitat, sub forma unei cereri reconvenționale, ca până la soluționarea definitivă a cauzei, să se dispună, tot pe cale de ordonanță președințială, stabilirea unui program de vizită, în vederea păstrării legăturilor cu minora.
În ceea ce privește pensia de întreținere solicitată, bărbatul a arătat că achită pensia de întreținere la nivelul salariului minim pe economie, având în vedere faptul că nu realizează activități lucrative.
Hotărârea instanței a fost de respingere a acțiunii reclamantei, dar nu pe fondul cererilor reclamantei, ca și cum ar fi nefondate, ci pentru că instanța nu are competență materială pentru soluționarea acestora, întrucât este vorba de domiciliul femeii.
Aceasta a atacat cu recurs hotărârea, însă instanța superioară a suspendat judecarea acestuia, pe motiv că părțile nu s-au prezentat la termen și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.
Revenind la ideea de bază a acestei spețe, precizăm că refuzul acordării copilului minor a unei pensii de întreținere este un subiect delicat care îmbracă cumva și o latură penală, întrucât fapta este prevăzută de legea penală și denumită „Abandonul de familie“, și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Daniel ALBU
