Unii angajatori refuză să le acorde salariaților concediul de odihnă pe perioada verii, pe motiv că volumul de muncă este mai mare și, evident, profitul crește. Este discutabil acest mod de a trata lucrurile, mai ales că avem exemplul țărilor occidentale unde, în luna august, toată lumea pleacă în vacanță, cu mici excepții. România este departe de a implementa un astfel de obicei, însă am solicitat informații sub aspectul legalității acestor practici.
În anumite domenii, precum Ho.Re.Ca., ca salariat este mai puțin probabil să-ți poți lua vacanță, în România, însă există multe alte ramuri ale economiei unde nicio perioadă din an nu este ”potrivită” să-ți iei concediu.
Angajatorii, cu preponderență în mediul privat, se uită strâmb când depui cerere de concediu pentru perioada de vară și de cele mai multe ori nu o aprobă. Unora nu le rămâne decât să-și ia concediul de odihnă în timpul iernii, când firmele oricum își încheie socotelile, bilanțurile și alte cele.
Pentru a lămuri astfel de aspecte, legate de posibilitatea angajatorilor de a acorda concedii de odihnă angajaților pe perioada sezonului estival, am apelat la colaboratorul nostru, avocatul Cătălin Niță din Baroul București, specialist în Dreptul Muncii.
”În primul rând trebuie să plecăm de la ipoteza că acest angajator este afectat în activitatea sa de problema sezonului, cum ar fi cazul sezonului estival. În mod evident, angajatorul trebuie să-și desfășoare activitatea la capacitate maximă în perioada sezonului estival, urmând ca în afara perioadei de sezon să acorde oamenilor concedii de odihnă și eventual recuperări.
Pot fi situații când salariații, prin natura activității, să desfășoare muncă suplimentară peste limita celor 48 de ore de muncă săptămânale, care includ și orele suplimentare, sens în care se poate aplica o medie a timpului de muncă la 4 luni. Practic, numărul orelor de muncă pe săptămână este de 40, numărul orelor săptămânale de muncă cu tot cu orele suplimentare, este de 48 de ore, cu 8 ore suplimentare. Numai că sunt unele sectoare de activitate, cum ar fi în turism, afectate de această sezonalitate, unde muncă săptămânală poate fi prestată peste limita acestor 48 de ore de muncă săptămânale, cu condiția ca într-o perioadă de referință de 4 luni, prin media timpului de muncă practicat de salariat să se încadreze în aceste 48 de ore de muncă săptămânale. Atenție, în aceste perioade nu intră perioadele de concediu. Prin urmare, da, este posibil ca un angajator să nu aprobe, justificat, concedii de odihnă pe timp de sezon și să le acorde ulterior, iar unde s-a prestat muncă suplimentară, să acorde acele recuperări”, ne-a precizat avocatul Cătălin NIță.
Concediul de odihnă, obligatoriu în sezonul rece?
Și ar mai fi un aspect: sunt unii angajatori care își obligă, practic, angajații să își ia concediul de odihnă în perioada iernii, când firma nu mai desfășoară activitate, iar în cazul în care un salariat nu mai are zile de concediu neefectuate, din anumite motive, este trimis în concediu fără plată, vrând-nevrând. Am solicitat informații și sub aspectul legalității acestui caz:
”În cazul de față vorbim despre un angajat care este trimis în concediu fără plată, deși nu a depus o astfel de cerere, pentru că acest concediu fără plată este, de fapt, o suspendare a contractului individual de muncă, care se face numai la solicitarea salariatului. Dacă angajatorul acordă așa-zisul concediu fără plată, fără ca angajatul să solicite acest lucru, putem spune că el încalcă prevederile Codului Muncii. Pentru că, de exemplu, omul nu mai are concediu de odihnă de luat, nu mai are de luat nici recuperări, angajatorul are posibilitatea să acorde timpul liber în avans, care se va compensa cu muncă suplimentară prestată ulterior, în următoarele 12 luni”, mai susține avocatul.
Prin urmare, da, angajatorul are voie să refuze acordarea concediilor pe perioada sezonului estival, dar numai justificat, dacă domeniul său de activitate are legătură cu această perioadă a anului.
Daniel ALBU
