Una dintre bijuteriile arhitecturale ale orașului de la malul mării, Casa Lescovar, își caută cumpărător de mai mult timp, însă nimeni nu s-a arătat interesat de aceasta. Suma a oscilat, de-a lungul timpului, nefiind deloc mică, iar acum a ajuns la 2.150.000 de euro.
Imobilul este situat pe strada Cristea Georgescu nr. 6, din Zona Peninsulară a municipiului Constanța, și are o arhitectură cu totul specială, în stil eclectic, precum o descrie regretatul istoric de artă Doina Păuleanu, în lucrarea „Constanța 1878 – 1928. Spectacolul modernității târzii“.
Imobilul poartă numele primului său proprietar, Francisc Lescovar, un antreprenor considerat artizanul modernizării orașului de la malul Mării Negre, constructor din perioada 1900 – 1920. Numele acestuia este legat de consolidarea taluzului, ridicarea primului sediu al Colegiului „Mircea cel Bătrân“, de construirea actualului Tribunal (fostul Palat Regal) etc.
Suprafața terenului este de 500 de metri pătrați, casa având 23 de camere și șapte băi.
Eclectismul este evident mai ales la nivelul fațadelor, fiecare dintre ele fiind realizată pornind de la un melanj de maniere arhitecturale. Vila de aproape 800 de metri pătrați, dispuși pe subsol, parter și două etaje, a devenit după Revoluție sediul unei instituții bancare.
Clădirea este una dintre lucrările deosebite din portofoliul românesc al arhitectului francez E.P. Goué. Acesta a sosit în țară în 1912, în Constanța, pentru a proiecta Hotelul Palace, cea mai mare și mai modernă unitate de cazare a momentului de pe litoralul românesc. Îndrăgostit de zonă, Goué realizează, pe parcursul mai multor ani, și alte imobile, între care și Casa Lescovar.
„Supranumită Casa Lescovar, imobilul poartă numele primului proprietar și al marelui antreprenor Francisc Lescovar, membru de seamă al «breslei» constructorilor din Constanța anilor 1900 – 1920. Numele său este legat atât de ridicarea unor edificii rezidențiale (Zambaccian), dar mai ales de contribuții la modernizarea orașului: consolidarea malului, ridicarea primului stabiliment al Colegiului Mircea cel Bătrân, construirea Tribunalului (inițiat Palat Regal) ș.a. În ceea ce privește reședința proprie, ridicată în preajma anilor 1913 – 1914, amplasamentul imobilului ne oferă date despre statutul constructorului, clădirea aflându-se între Hotel Palace și Cazino.
Colaborarea cu arhitectul E.P. Goué – care lucrase la Hotelul Palace – continuă și în cazul propriei reședințe, pe care o proiectează cu subsol, parter și două etaje. Stilul eclectic este grăitor pentru un imobil realizat dintr-un melanj de maniere ce diferă de la o fațadă la alta. Recuzita neoclasică este îmbinată pe alocuri cu un stil monumental sau Art Nouveau, produsul final fiind o vilă impresionantă și reprezentativă pentru zona rezidențială post-1900 din centrul Constanței“, relata regretata Doina Păuleanu.
Loredana MIHAI