Primarul în funcție al comunei Ghindărești, Vasile Simion, împreună cu alți foști primari și un cadastrist au fost achitați pentru abuzul în serviciu reținut în sarcina lor, în legătură cu un teren disputat între administrația locală și fiul unui fost primar, care susține că terenul îi aparține. Cel din urmă le-a făcut plângere penală, fiindcă avea titlu de proprietate, însă judecătorii i l-au anulat.
Vorbim de o parcelă pe care a fost construită o turbină eoliană și o centrală de biogaz, dar care înainte a fost o groapă de gunoi insalubră, neîngrădită și nebăgată în seamă. După ce Consiliul Local a aprobat trecerea terenului respectiv în inventarul comunei și construirea turbinei pentru eficientizare energetică, au apărut și rudele fostului edil-șef, care au afirmat că este terenul lor și că Primăria ar trebui să le plătească chirie. Astfel, s-a ajuns în instanță, iar luna trecută, Judecătoria Hârșova a achitat toți inculpații și a anulat „Titlul de proprietate nr. 1356/17.02.2004, eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa, cu privire la suprafaţa de 7.000 mp teren arabil, extravilan, situat în tarlaua (sola) 2, parcela 18“, după cum se arată în sentința penală.
Începutul
În anul 2010, administrația locală de la acea vreme a intenționat să înființeze o turbină eoliană pe un teren care a devenit, ulterior, mărul discordiei între cei din Primărie și un cetățean care susținea că acesta îi aparține, prin moștenire.
La acea vreme, partea civilă, Boris Lintarov, fiind împreună cu unchiul său (decedat în prezent), consilier local la acea vreme, i-a avertizat pe cei din Primărie asupra faptului că, în şedinţa Consiliului Local care avusese loc, primarul de atunci a vrut să îi ia terenul. Unchiul său s-a ridicat în şedinţă şi a spus că este terenul nepotului său, moștenit, pentru care, însă, nu deţinea titlu de proprietate. După acest moment, s-au deplasat împreună la primarul localităţii, care le-a spus să stea liniştiți, pentru că nu le va lua nimeni terenul.
În anul 2011, Lintarov a efectuat demersuri în vederea intabulării imobilelor pe care le deţinea, pentru a le trece pe numele bunicii sale. Chiar cadastristul trimis în judecată în prezenta cauză s-a ocupat de măsurătorile cadastrale. Dar când a solicitat eliberarea certificatului fiscal pentru terenul în suprafaţă de 7.000 mp, agentul fiscal a refuzat, întrucât existau unele probleme legate de acel teren.
I-au propus un schimb de terenuri
Atunci, Lintarov s-a deplasat împreună cu primarul de la acea vreme să vadă două dintre grădinile pentru care solicitase certificate fiscale, iar pe drumul de întoarcere, edilul-șef i-a spus lui Lintarov că tatăl acestuia, fost primar la rândul său, obținuse acel teren în mod ilegal. Atunci, i-a propus lui Lintarov să-l doneze Primăriei. Cel din urmă a refuzat, iar primarul l-a avertizat că dacă nu-l cedează, nu îl va putea intabula, nici vinde, nu va putea nici să-l lucreze.
La alegerile locale din 2012, în comună a fost ales un alt primar (trimis în judecată în prezenta cauză). Lintarov a încercat, din nou, să facă demersuri pentru a putea intabula terenul, însă tot nu a reușit, întrucât i s-a spus că terenul în cauză nu s-ar afla în acel loc.Totuși, i s-a propus să i se dea teren în altă parte. Lintarov a refuzat, iar noul primar i-a cerut să aștepte modificarea titlurilor de proprietate, asigurându-l că va fi pus în posesie după ce vor finaliza harta comunei.
Partea civilă, Boris Lintarov, a plătit, în continuare, impozitul pentru teren, iar în momentul în care a început construirea eolianei şi a staţiei de biogaz, în 2013, s-a dus la faţa locului şi la primar, pentru a cere socoteală. Edilul-șef i-a cerut să stea liniștit, pentru că nu are nicio şansă în dosar, întrucât s-a interesat şi a aflat că actele părţii civile sunt făcute „din avion“. I-a cerut să aștepte să termine problemele pe care le are el cu DNA, iar ulterior îi va da teren în altă parte. Lintarov a continuat să insiste și i-a pus în vedere primarului că ar trebui să-i plătească chirie pentru acel teren, care i-ar aparține.
În anul 2017, a fost formulată plângere penală. Primarul i-a comunicat că nu are cum să-i plătească chirie pentru teren, dar i-a propus să îi dea teren peste drum, pentru a se termina procesul.
Cum explică partea civilă proveniența acestui imobil
Despre titlul de proprietate pentru terenul în discuţie, partea civilă a precizat că este eliberat în anul 2004, când era primar tatăl său, iar punerea în posesie s-a făcut tot în timpul mandatului acestuia.
Tot Lintarov susține că terenul nu a fost intabulat, împrejmuit, marcat ca fiind proprietate privată, dar a fost folosit parţial, în scop agricol, 2-3 ani, anterior anului 2011. Pentru o perioadă, a fost parţial acoperit de gunoaie, dar a cerut Primăriei, în anul 2008, să cureţe terenul. A plătit impozit pentru acest imobil, întrucât este inclus în suprafaţa de 17 ha pe care o deține.
Nu a efectuat, însă, niciun demers în instanţă pentru a i se elibera certificatul fiscal necesar intabulării dreptului de proprietate pentru terenul de 7.000 mp şi nici pentru sistarea lucrărilor efectuate pe terenul său. Partea civilă a mai precizat că știa amplasamentul terenului din timpul vieţii tatălui său, deşi era minor.
Foști consilieri și alte persoane, audiate ca martorii
O martoră, angajată a Primăriei Ghindărești, a declarat că terenul pe care a fost amplasată eoliana este inventariat ca aparţinând Consiliului Local al Comunei Ghindăreşti, fiind completat inventarul comunei în acest sens. Terenul în discuţie a fost ocupat cu gunoaie şi nu a văzut vreodată să fie cultivat. Din câte cunoaşte, parcela 18, care este înscrisă în titlul de proprietate al părţii civile, nu este cea pe care este amplasată eoliana, ci în partea opusă a Drumului Comunal 67.
Un alt martor, fost consilier local, a declarat că a participat la o şedinţă a consiliului, în care a fost aprobat un proiect de hotărâre pentru suprafaţa de 5.000 mp teren pentru eficientizarea energetică. El a declarat că nu a discutat niciodată despre situaţia terenului care făcea obiectul hotărârii consiliului, dar a auzit, după şedinţă, că acel teren aparţinea tatălui părţii civile Boris Lintarov.
O altă martoră, rudă cu partea civilă și fostă angajată a Primăriei, la Registrul Agricol, a relatat că terenul pe care Lintarov îl are proprietate este înscris în Registrul agricol pe numele tatălui acestuia. Din câte îşi aminteşte, în titlul de proprietate nu erau menţionaţi nici vecinii, nici indexul parcelei. Limita parcelei era până la şosea, iar terenul pe care este amplasată eoliana este situat dincolo de şosea, iar pe baza reperelor din titlul de proprietate nu putea fi localizată suprafaţa de teren. Până să se amplaseze eoliana, a auzit în Primărie, după o şedinţă a Consiliului Local, discuţii între consilieri, în sensul că terenul ar putea fi al lui Lintarov. Însă, cu ceva timp înainte de şedinţa consiliului, Lintarov a venit la ea cu titlul de proprietate, pentru a-şi localiza terenul, pentru că nu ştia nici el unde este amplasat. S-au uitat împreună pe schiţa pe care o deţine Primăria şi nu au identificat terenul din acel titlu de proprietate.
Un alt martor audiat, văr cu unul dintre inculpați, a declarat că a fost consilier local în perioada 2009 – 2010 și își amintește că s-a discutat într-o şedinţă a Consiliului Local despre amplasarea unei eoliene pe o suprafaţă de teren pe care au fost gunoaie pe vremea fostului primar. În Consiliul Local s-a discutat despre situația acestuia, în sensul că, dacă ar fi avut proprietar, ar fi fost lucrat. Terenul în discuție nu a fost niciodată lucrat, împrejmuit, marcat în vreun mod ca fiind proprietate privată sau de închiriat.
O altă martoră a declarat că, în anul 2010, împreună cu ceilalți membri ai Comisiei de inventariere, a procedat la inventarierea bunurilor comunei şi la completarea inventarului cu bunurile identificate în acel moment. Martora s-a ocupat de partea scriptică a inventarului, dar cunoaște că a fost identificată o suprafaţă de teren de 5.000 mp, aflată la ieşirea din localitate, teren care era ocupat, la acel moment, de gunoaie. Inventarierea acelui teren s-a făcut în baza unui plan de amplasament, pe care martora l-a primit de la cineva din Primărie, superior ierarhic, respectiv primar sau viceprimar. A întrebat verbal, la Registrul agricol, dacă acel teren era în proprietatea cuiva şi tot verbal i s-a comunicat că nu.
Un alt fost consilier local al comunei a declarat că, atunci când s-a discutat inventarierea bunurilor comunei şi a fost trecut şi acest teren în inventar, toţi cei unsprezece consilieri locali, inclusiv unchiul lui Boris Lintarov, au votat „pentru“. Atunci, Lintarov a venit să spună că terenul este al lui, dar după ce a fost curăţat de gunoaie şi a început construcţia, nu înainte. „Terenul în discuţie nu a fost niciodată lucrat, împrejmuit, iar eoliana s-a amplasat pentru a se plăti cât mai puţin curent pentru comună, nu pentru primar“, a declarat acest martor în timpul audierii.
O altă martoră audiată susține că a făcut parte din Comisia de inventariere a bunurilor, în anul 2010, când a fost completat inventarul cu un teren pe care, ulterior, a fost amplasată o eoliană. Aceasta susține că terenul a fost ocupat de gunoaie chiar dinainte de 1989. A precizat că nu își amintește ca acel imobil să fi avut vreodată proprietar. Tot ea a declarat că s-a deplasat de mai multe ori cu tatăl lui Lintarov prin zonă, când era primar, și nu își amntește să îi fi spus vreodată că acel teren i-ar aparține. După ce s-a demarat proiectul cu eoliana, fiul fostului primar a venit şi a pretins că este proprietar acolo, însă nu l-a crezut, mai ales că nu a făcut niciun demers pentru împrejmuirea, igienizarea sau exploatarea acelui teren.
O altă martoră, care a ocupat funcția de secretar al comunei, a declarat că, la şedinţa Consiliului Local din 31.03.2010, a fost un punct pe ordinea de zi care viza completarea inventarului domeniului public al comunei cu un teren, adoptat de consilierii locali. În timpul şedinţei, s-a solicitat să se verifice dacă acel teren are proprietar, pentru că se ştia că aparținea fostul primar, tatăl lui Boris Lintarov.
Ulterior declaraţiei date în cursul urmăririi penale, în care a afirmat că a vizat hotărârea menţionată anterior, pentru legalitate, martora a constatat că hotărârea nu poartă semnătura sa, cel mai probabil pentru că nu avea toate documentele necesare ataşate, respectiv schiţa cadastrală. După ce a fost adoptată HCL nr. 16/2010, mult mai târziu, Lintarov a făcut o sesizare sau o solicitare şi a ataşat titlul de proprietate, şi atunci au apărut primele suspiciuni, în sensul că acel teren ar fi putut să aibă proprietar, cu toate că vecinătățile din titlul de proprietate al părţii civile cu cele din schiţa cadastrală întocmită de către Primărie nu erau aceleaşi.
Ce spune raportul de expertiză
Prin raportul de expertiză judiciară topografică efectuat în cauză s-a stabilit că o parte din imobil este împrejmuit, iar limita materializată în fapt cu gard nu reprezintă limita de proprietate a imobilului. Totodată, expertul a mai constatat că, potrivit ortofotoplanului din anul 2005, categoria de folosință a terenului era de teren neproductiv. Potrivit imaginilor fotogramelor care au stat la baza ortofotoplanului, se poate observa că nu sunt diferențe foarte mari între vegetația de pe terenul alăturat, care avea categoria de folosință vie, şi terenul pe care sunt amplasate cele două construcții care, în opinia expertului, avea categoria de folosință de teren neproductiv, în niciun caz teren arabil.
Din punct de vedere tehnic, în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, categoria de folosință a terenului se poate constata fie prin identificare la faţa locului sau atunci când la stabilirea categoriei de folosință a terenului există o diferență de timp semnificativă, de unde reiese că ceva nu se leagă.
În funcție de toate mărturiile martorilor audiați, a specialiștilor cadastriști și a celorlalte probe administrate în cauza penală care îi vizează pe ultimii primari ai comunei Ghindărești, acuzați de abuz în serviciu și alte fapte, instanța de fond a putut trage concluziile necesare.
Revenind…
…în prezent, instanța de fond, Judecătoria Hârșova, s-a pronunțat după cinci ani de proces, achitând toți inculpații, pe motiv că faptele reținute în sarcina lor nu sunt prevăzute de legea penală. Totodată, a fost constatată și nulitatea titlului de proprietate deținut de Boris Lintarov, deși, așa cum arată acesta, a plătit ani buni impozit pe acest teren.
Însă, sentința Judecătoriei Hârșova nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.
Daniel ALBU
