Colegiul Medicilor din România (CMR) militează pentru o nouă lege a malpraxisului. Președintele CMR, Daniel Coriu, admite că procedura de constatare a unui malpraxis î n România este foarte „greoaie”, dosarele se prescriu, iar actuala formă a legii malpraxisului, veche de 25 de ani, îi „nemulțumește atât pe medici, cât și pe pacienți”. Mulți oamenii cred din start că în România este aproape imposibil să dovedești un caz de malpraxis, dacă tu sau cineva drag este victima lui.
În opinia avocatului Alexandru Traian Bundă, din cadrul Baroului Constanța, în România, un caz de malpraxis se dovedește la fel cum se dovedește orice altă infracțiune. Un caz de malpraxis se poate dovedi cu înscrisuri medicale, cu dovezi, cu documentele pe care medicul le-a întocmit, cu martori, asistenți, alți pacienți și cu o expertiză medico-legală.
„Expertiza medico-legală este un document pe care îl emite un expert, un medic legist expert, care vine și analizează dacă s-au respectat toate regulile medicale, dacă s-a administrat tratamentul potrivit sau dacă acțiunea ori inacțiunea medicului, asistentului sau infirmierului au dus la această situație. Este datoria expertului să decidă dacă este sau nu un caz de malpraxis. Evident că toate aceste probe vor fi analizate, după ce sunt strânse de către un procuror, o instanță sau de către un polițist și apoi vedem ce se întâmplă mai departe. Dar, ca probe, avem nevoie de documente, martori dacă există și o expertiză medico-legală”, a declarat, pentru Focus Press, avocatul Alexandru Traian Bundă. De precizat că expertiza medico-legală este una dintre cele mai importante probe în astfel de cazuri.
De ce sunt „greoaie” cazurile de malpraxis medical?
În primul rând este dificil să avem martori. Avocatul Alexandru Traian Bundă susține că oamenii sunt reticenți în a deveni martori și a da o declarație împotriva altei persoane, cu atât mai mult împotriva unui medic. „Este dificil să avem martori pacienți sau alți martori din jurul nostru în ceea ce-i privește pe ceilalți medici sau asistenți sau alte cadre medicale din jurul persoanei care a dus la malpraxis. Trebuie să fim corecți și să spunem că sunt subiectivi. Sunt colegi cu persoana pe care noi o denunțăm pentru malpraxis. Evident că vor avea o reticență în a da o declarație împotriva colegului lor. Este vorba doar de un caz, un pacient, care vine și pleacă, dar colegul lor rămâne acolo, în spital. În ceea ce privește documentele trebuie să ținem cont că ele sunt întocmite de oamenii pe care noi îi denunțăm pentru malpraxis. Nu vreau să acuz pe nimeni de rea voință sau rea credință, dar să luăm în calcul și că documentele acelea sunt făcute cum trebuie”, susține avocatul.
Pe hârtie sistemul medical arată perfect. „Dacă eu creez un document, atunci nu o să-l creez să fie împotriva mea. În ceea ce privește expertiza, ea este dificilă. Un medic poate să-și dea cu părerea, dar corpul uman este corpul uman și unele urme rămân, iar altele nu. Noi putem să avem aceeași problemă, în aceleași condiții, dar astăzi să reacționăm într-un fel și mâine altfel. Inevitabil că este dificil și pentru un medic să vină în urma medicului acuzat de malpraxis și să spună „Da! Este sigur vina medicului sau nu este vina lui”. Este important să nu uităm că medicii au obligația de diligență, nu de rezultat. Medicii nu sunt obligați să ne salveze viața sau să ne trateze. Medicii sunt obligați prin lege să facă tot ce a depins de ei cu resursele pe care le au la momentul respectiv. Evident că aici intervine și chestiunea legată de resurse și de aparatură medicală și care nu și-o poate asuma medicul. Dacă un aparat medical nu a funcționat corespunzător, nu este vina medicului, ci a celui care a produs aparatul”, conform avocatului Bundă.
În decursul a trei sau cinci zile de internare într-un spital putem avea mai mulți medici și asistente medicale care să se ocupe de noi, personalul medical lucrând în ture, iar fiecare, în mod individual, poate să facă anumite acțiuni care împreună să ducă la malpraxis. Astfel, pentru expert este foarte dificil să stabilească persoanele care au făcut ceva care a dus la rezultatul nedorit. „Trebuie să luăm în calcul că este posibil să fie greu de demonstrat. Noi în sinea noastră știm, înțelegem, dăm vina pe medic, dar nu înseamnă că este ușor de demonstrat. În practică, din experiența mea, este dificil să demonstrăm orice caz de malpraxis. Unele cazuri se demonstrează mai ușor, pentru că este o greșeală evidentă sau o scăpare nepermisă, în timp ce altele sunt chestiuni de finețe și care vin într-un context nefavorabil. Sunt foarte multe chestiuni care trebuie luate în calcul, dar unele sunt mai evidente decât altele”, ne-a explicat avocatul Bundă.
Cui ne adresăm și ce proceduri avem de urmat în cazul unui malpraxis medical?
Primul pas ar fi să facem o sesizare la Colegiul Medicilor. În opinia avocatului Alexandru Traian Bundă, cel mai indicat este să facem o plângere penală la Poliție ori la Parchet: „Poliția este supravegheată de către Parchet, de către procuror, în timpul cercetărilor. Polițiștii se subordonează procurorului. Orice instituție are obligația să ne primească plângerea. Poliția sau Parchetul se ocupă de instrumentarea plângerilor penale”. Un avocat poate să ne ofere consultanță juridică de specialitate, să formuleze cereri, plângeri, ne poate asista la audieri, poate propune probe, poate să ducă mai departe cercetarea situației, a evenimentului și ne poate reprezenta inclusiv în fața Poliției, Parchetului sau la Judecătorie, Tribunal ori Curtea de Apel.
Asigurătorul, obligat la plata despăgubirilor în limita asigurării
În situația în care ajungem să fim victima unui malpraxis și facem o plângere, evident că intervine și asigurătorul în această poveste neplăcută. „Profesioniștii, cum sunt medicii, arhitecții, avocații și alte categorii socio-profesionale, au obligația legală să încheie o poliță de asigurare. În astfel de situații se va dovedi că există un caz de malpraxis, iar polița de asigurare se activează. Astfel, asigurătorul va fi obligat la plata despăgubirilor în limita asigurării”, susține avocatul Bundă.
De precizat că polița de asigurare are o limită de despăgubire.„Dacă despăgubirile vor depăși acel prag de limită, asigurătorul plătește până la acel prag și restul va fi acoperit de persoana vinovată de malpraxis. Dacă despăgubirile sunt sub acel prag, asigurătorul plătește totul. În momentul în care facem o plângere penală, suntem audiați și se administrează probe, solicităm Parchetului sau Poliției să introducă în acest proces și asigurătorul, care are dreptul să formuleze cerere și să propună probe la fel cum poate oricine altcineva implicat în proces”, a mai precizat avocatul.
În concluzie, avocatul Bundă susține că oamenii trebuie să înțeleagă că nu întotdeauna este vina medicului doar pentru că s-a întâmplat ceva cu pacientul. În măsura în care se poate dovedi că medicul, prin acțiunile sale sau inacțiunile sale, nu a făcut ceva, atunci discutăm despre un caz de malpraxis.
Alexandra VASILE
Citește și:
In Anglia sistemul este foarte mincinos medicul impreuna cu echipa ascunde dovezile medicale adica nu le scrie in recordul medical, tu nu ai dreptul sa vezi rezultstul testelor medicale….este mai rau decit in Romania….