Pe rolul instanțelor constănțene avem procese care datează deja de zece ani sau chiar mai mult. Unele încă sunt în faza de cercetare judecătorească pe fondul cauzei, la a doua sau chiar la a treia rejudecare. De ce durează atât de mult un proces? Pentru că se poate. Atunci când este vorba de dosare penale, în principiu, aceasta este o metodă de tergiversare, până la prescrierea răspunderii penale.
Un dosar cu vechime este cel privind falimentul societății Eolica Dobrogea, din 2013, care se află încă pe fond, iar următorul termen a fost stabilit pentru data de 21 septembrie a.c.
Tot din 2013 datează și dosarul penal deschis pe numele fostului deputat Gabriel Bivolaru, acuzat de evaziune fiscală, spălare de bani și alte infracțiuni.
Cam din aceeași perioadă datează și dosarul unor hoți care furau îngrășăminte din Portul Constanța, mână în mână cu unii polițiști și cu agenți de pază, precum și dosarul înșelăciunii marca Vectra Imobiliare, din 2012, soluționat anul trecut, după ce multe fapte s-au prescris deja.
Acestea sunt doar câteva din dosarele ceva mai cunoscute, aflate pe rolul instanțelor constănțene, însă mai sunt și altele mult mai vechi, poate necunoscute publicului larg, care se află în instanță de 15 ani sau mai bine.
De ce se întâmplă asta? Pentru că legislația din România permite acest lucru. Nu există niciun articol în codurile de procedură care să prevadă un număr maxim de amânări într-un dosar sau care să limiteze numărul absențelor părților la un proces. Nici nu ar putea exista un astfel de articol. Dar, peste toate aceste aspecte, mai apare și deficitul de personal din justiție, dar și motive care țin de interesul justițiabililor cu privire la tărăgănarea înfăptuirii actului de justiție. Tergiversarea, mai pe românește. Nu o spunem noi, o spun specialiștii.
Ce spun avocații despre lipsa celerității în justiție
Avocat Mirela Doicescu: „Există dosare civile care se soluționează definitiv dupa foarte mulți ani de la introducerea acțiunii. Vă pot da un exemplu, despre un dosar de revendicare a unui imobil. Pentru soluționarea definitivă s-au parcurs multiple cicluri procesuale, pe o durata de 16 ani. O acțiune odată introdusă, durează până la soluționarea la prima instanță – dacă presupune administrarea de probatorii ample, expertize, martori, contraexpertize – uneori 3 – 4 ani. Dacă intervin diverse cauze de suspendare, cum ar fi introducerea unor acțiuni în anulare, dosarul inițial rămâne suspendat, chiar și câțiva ani. Termenele la Judecatorie sunt acordate la distanță de 2-3 luni, uneori vara, în perioada vacanței judecătorești, chiar de 4 luni. Dacă dosarul ajunge în căile de atac la Înalta Curte, pentru stabilirea primului termen mai dureaza cel puțin un an. Este posibilă în căile de atac, desființarea unei hotărâri și trimiterea spre rejudecare la instanța inferioară, dosarul reluându-și cursul. Este binecunoscut gradul mare de încărcare al instanțelor, numărul mic al personalului față de numărul mare de dosare. Volumul de muncă este imens atât pentru judecători, cât și pentru personalul auxiliar“.
Avocat Florin Scupra: „De principiu, primul motiv sunt termenele procedurale lungi, termenele înăuntrul cărora îți exerciți un drept. Apoi sunt termenele lungi de judecată motivate de încărcarea listelor de ședință, asta din cauza lipsei de personal, în special judecători. Apoi, termenele de redactare și motivare ale hotărârilor, pentru că sunt prea multe și nu fac față judecătorii. Termene care se dau pentru cereri ale părților și, cel mai rău, termene pentru efectuarea expertizelor. În anumite domenii durează foarte mult, pentru că sunt câțiva experti. Apoi, expertizele din penal durează din cauza lipsei fondurilor alocate de Ministerul Justiției.
Și să nu uitam de termenele date din primavară în toamnă, din cauza vacanței judecătorești ori de alte termene prelungite din cauza unor sărbători legale“.
Așa cum arătam mai sus, există cazuri concrete de dosare în care răspunderea pentru fapte de natură penală s-a prescris și este mai puțin probabil, în opinia unor justițiabili, că prescripția a intervenit fără a se fi urmărit acest lucru, pentru că dacă cineva vrea să lungească un proces, o poate face prin diferite căi.
Cel mai vechi, însă, dintre toate dosarele deschise, valabil la nivel național, este Dosarul Revoluției, dat fiind că, după mai bine de 30 de ani, procesul evenimentelor din ’89 rămâne una dintre restanțele sistemului de justiție din România.
Daniel ALBU
