Dr. Gabriel Diaconu, despre tragedia de la Constanța: “AȘA funcționăm, în România, pe bază de prelungitor. Pe bază de înnădeală. Pe bază de leucoplast. De bandă izolir. De cârpeală. De soluție improvizată”

0
1299

Medicul Gabriel Diaconu a transmis un mesaj dur la adresa autorităților, după incendiul produs la Secţia ATI a Spitalului de boli infecţioase din Constanţa.

Medicul atrage atenția, în mesajul postat pe Facebook, că ”în timp ce poporul dezbate amar oare cine-i de vină și de data asta, tiptil și abil vezi cum se ascund de mulțime, cum se preling printre ziduri, tocmai ei, arhitecții. Cei ce au profitat. Cei a căror nesăbuință, sau lăcomie au putut prilejui situația sinistră”.

Iată mesajul integral al medicului:

Într-o orânduire coruptă nimeni nu e vinovat, pentru că ticăloșii au stabilit deja că toată lumea e de vină. Tu ești de vină că nu a mers semaforul, el e de vină că s-a spart țeava, voi sunteți de vină că nu a mers liftul, ei sunt de vină că s-a stricat drumul, Noi suntem de vină că i-am ales pe unii, ele sunt de vină că i-au suportat pe alții. Sfada și minciuna fac aliați de nădejde. Iar, în timp ce poporul dezbate amar oare cine-i de vină și de data asta, tiptil și abil vezi cum se ascund de mulțime, cum se preling printre ziduri, tocmai ei, arhitecții. Cei ce au profitat. Cei ce au avut de tras foloase în urma.

Cei a căror nesăbuință, sau lăcomie, sau cinism sau gândire haină au putut prilejui noua dramă, dezastrul, accidentul oribil sau situația sinistră. E o construcție aberantă care face răul să devină banal, banalul norma, iar expresia dreptății să ajungă mânjită în rahatul lăsat în urmă de specii colcăinde de oportuniști. Piatra Neamț. Balș. Constanța. Trei evenimente majore, în care pacienți pe patul suferinței sfârșesc în cel mai hain fel posibil, arși pe rugul nemerniciei legitimate de stat. Nu pe rugul sărăciei. Nu pe rugul prostiei. Nici măcar pe rugul incompetenței, deși toate participă la ospățul Satanei. Nu. Pe rugul nemerniciei legitimate de stat.

Când te uiți la îmbogățiții pandemiei pe care pixul cutare, pe hârtia cutare, i-a făcut mai avuți. Când asculți măcăneala sterilă a ministrului cutare, premierului cutărică, secretarului de stat cutărescu despre probleme arzânde, mai c-ai crede-un moment că ei știu ce vorbesc. Și ei ȘTIU ce vorbesc. Tu ești fraierul care, de fapt, nu înțelege. Ce vorbesc ei e așa: suntem de fapt conștienți ce ne-ar trebui, ce v-ar trebui, ce le-ar trebui la spital cât să meargă mai bine. Acolo sunt niște rapoarte care au fost făcute, dar de vină-i sertarul că le-a pus mai la fund. Dincolo sunt devize, cereri de reparații, dar tabelul, redistribuirea, o hârțoagă pierdută.

Undeva mai în spate e ONG-ul care s-a oferit să repare pe o sumă modestă. Au venit, au spoit, poate c-au dat și var, dacă lucrarea e proastă să-și asume ei, nu noi. Noi? Noi avem probleme serioase. Noi avem probleme spinoase. Noi avem de decis pentru țară. Noi avem de gândit pentru mâine. Noi avem de păstrat mitra în echilibru pe căpuțul pleșuv. Ce soartă să ai, dar ce obraz, ca în mandatul tău de prim-ministru să ai două incidendii majore, iară tu să te lauzi că lucrurile sunt sub control, dar dacă nu sunt sub control nu mai e treaba ta. O prăvăleală, o degringoladă, o curvăsăreală pe banii prostimii e ce-a devenit republica aceasta.

Spre aducere aminte, începutul pandemiei de COVID ne-a surprins prin guvernul în plop. Pica Ludovic Orban, s-a ridicat el după aia, dar în primele săptămâni România n-a fost condusă, sistemul sanitar s-a auto-gospodărit pe cât a putut din ce-au binevoit autoritățile locale. După care a curs borșul gros de s-au cumpărat tone de boarfe. N-au mai ajuns bani pentru rețeaua electrică. La Piatra Neamț, când s-a gândit careva că merită omul candela aprinsă la ceasul morții într-o sală plină cu oxigen pur, poți să propui că ceasul a fost rău, dar pisica neagră. În schimb la Balș gemea spitalul de cazuri, în ianuarie 2021, când o aerotermă ar fi trebuit să rezolve problema temperaturii comuniste din saloane, pe motiv că avarii la rețeaua de termoficare (apropos, încă ne-rezolvate).

Iar acum, la Constanța, un prelungitor a făcut flamă. Un prelungitor a făcut flamă pentru că noi AȘA funcționăm, în România, pe bază de prelungitor. Pe bază de înnădeală. Pe bază de leucoplast. De bandă izolir. De cârpeală. De soluție improvizată. Hai să luăm la pilă. Hai să vină nea Caisă care a fost pe vremuri tinichigeriu dar acum s-a reprofilat pe instalații sanitare. Pentru astfel de catastrofe nu există vreun leac. Dar pentru îndrăzneala de-a spune ”eu nu văd vreun motiv să-mi dau demisia”, carevasăzică pentru cecitate morală (sau orbul găinii) există.

Există expresia onomatopeică: pleacă băăăăă! Și huooo! Măcar că limbajul acesta, de altfel relativ primitiv, ajunge mai bine pe urechea nemernicului. Păi nu era băăăă treaba ta să ai o situație a infrastructurii hospitaliere, trăiți-ar ție familia și băiatul ăla care-ți vopsește părul în cap? Nu era băăăă treaba ta să fi rânduit lucrurile cât printre multe alte acareturi și favoruri să aduci spitalele într-o formă care să aproximeze măcare, dacă nu se poate altfel, minime condiții de siguranță pentru bolnav? Nu era, băăăăă, treaba ta să îți cunoști lungul nasului și să știi clar cât te ține teșchereaua pandemică înainte să se umple din nou secțiile ATI? Unde ai fost, băăă, în toate acele zile când oameni un pic mai învățați ca tine te-au avertizat că vin vremuri grele?Erai absent, băi băiatule. Erai tare de urechi. Erai slab de ochi. Erai necopt de minte. Erai inapt să iei decizii înțelepte. Erai inept.

Eu...știu pe pielea mea ce înseamnă să-ți fie scoși părinții, amândoi bolnavi, dintr-o clădire în flăcări. Sunt doctor în țara asta minunată, iară de ei s-au ocupat alți doctori, altfel foarte buni. Dar prinși și ei ca șobolanii în cutiile ăstea ale morții în care i-ați obligat să lucreze, cu pereții ăștia nenorociți, cu prizele ăstea cumpărate la mâna a doua și cu prelungitoarele ăstea pe care și le-au cumpărat uneori singuri, pentru că onorata conducere banchetuia pe undeva, veselă că le-a câștigat echipa. Câștigătoare. Firesc ar fi până pe la ceasul patru să pice niște capete pe eșafod. Dar ce mai e firesc în țara asta. Întăriți-vă, toți, cei care astăzi treceți prin infernul clipei. Căci nu vă aveți decât unii pe alții“.

A.V.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.