Judecătoria Constanța a respins recent cererea prin care societatea Euroins, aflată în prezent în faliment, încerca să recupereze peste 40.000 de lei de la o companie privată sub formă de rate neachitate pentru o poliță de asigurare voluntară. Decizia, pronunțată la începutul lunii aprilie 2026, scoate la iveală o eroare fundamentală de procedură care a dus la pierderea procesului de către asigurător.
Procesul civil a început în urmă cu doi ani, când lichidatorul judiciar al Euroins a solicitat instanței să oblige firma C.A.G. Quick SRL la plata sumei de 40.290 lei. Această sumă reprezenta, în opinia reclamantei, ultimele șase rate dintr-un contract de asigurare de sănătate care, conform acesteia, ar fi fost încheiat în vara anului 2022. Euroins susține că firma a încetat plățile la începutul anului 2023, ignorându-și obligațiile asumate prin contract, deși beneficiase de protecția oferită prin prisma acestuia.
În replică, reprezentanții firmei chemate în judecată au cerut respingerea acțiunii, invocând faptul că Euroins și-a pierdut dreptul de a mai funcționa și de a încasa prime de asigurare odată cu retragerea autorizației de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) în martie 2023.
Mai mult, aceștia au subliniat că asigurătorul nu a demonstrat niciodată că ar fi efectuat vreo plată sau despăgubire în baza acelor documente.
Totuși, magistrații nu au mai ajuns să analizeze situația pe fond, adică dacă retragerea autorizației ASF anulează sau nu datoriile vechi. Asta pentru că au descoperit o problemă mult mai simplă: contractul de asigurare depus la dosar ca dovadă nu era semnat.
Judecătorul a explicat în motivare că, deși legea permite în anumite cazuri existența unor înțelegeri verbale, în domeniul asigurărilor este esențial să existe un document scris care să poarte semnătura olografă sau electronică a părților.
În lipsa acestei semnături, instanța a considerat că nu se poate demonstra existența consimțământului firmei de a se obliga la plata acelor sume.
Deși Euroins a încercat să convingă judecătorul că relația contractuală a existat deoarece firma ar fi plătit primele șase rate, asigurătorul nu a adus la dosar nicio dovadă concretă a acestor plăți anterioare, cum ar fi extrase de cont sau chitanțe.
Din cauza acestor lipsuri în probatoriu, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, firma pârâtă scăpând astfel de plata debitului și a dobânzilor solicitate. Hotărârea nu este însă definitivă, Euroins având dreptul de a ataca soluția cu apel în termen de 30 de zile.
Daniel ALBU
Citește și:
