FOTODOCUMENTAR Incursiune în Casa Embiricos, fostul Palat al Navigației

Chiriașii, lăsați dezlănțuiți, fără un pic de control, au distrus, bucată cu bucată, bijuteria arhitecturală de ala intersecția străzilor Nicolae Titulescu și Dr. Ion Cantacuzino, Casa Embiricos. Despre ce a fost și ce a ajuns, s-au scris kilometrii. În cele din urmă s-a intervenit. Târziu și tardiv. După evacuarea chiriașilor legali, în clădire au continuat să trăiască alți chiriași, ilegali. Cu puține excepții, și aici nu luăm în calcul zidurile, incomplete și ele, Casa Embiricos a fost arsă, bucată cu bucată, sau vândută la fier vechi. Ceea ce a rămas, ce nu a putut fi scos, este acoperit de fecale.

De când faci primii pași în holul clădirii, pe perete se vede că la un moment dat a fost și cineva căruia i-a păsat: „Păstrați curățenia. Nu arunca țigări pe jos. Vă rog“. Scris mare, cu litere de tipar. Mesajul a fost în zadar, iar țigările au ajuns ultima problemă a clădirii.

În față te întâmpină cușca liftului, ori, mai bine spus, așa cum s-a întâmplat cu tot ce exista aici, ceea ce a fost cușca liftului. O scară pornește în dreapta, în spirală, spre un demisol și o curte mică în spate, toate înecate în gunoaie. Aceiași scară continuă și în partea stângă și te duce pe rând, la toate cele patru etaje. Balustrada din fier forjat a dispărut, un singur segment, între etajele 2 și 3 mai există, încăpățânându-se să reziste tuturor ce au vrut să o ducă la fier vechi. S-au mai opus și câteva resturi de elemente decorative, strâmbate sub forța răngilor.

Dus a fost și cam tot ce era lemn. A dispărut pe rând parchetul din lemn masiv, care era pus peste o podea de lemn, apoi și aceasta. Au rămas doar bârnele groase, pline de cuie strâmbe, ultimele care s-au opus celor veniți să distrugă. Au fost scoase și majoritatea cercevelelor, iar în unele camere, chiar și tocul geamurilor. Tocuri nu mai există nici la uși. S-a încercat chiar și demolarea tencuielii pereților pentru a scoate șipcile peste care a fost pusă zidăria. S-a scos și tot ceea ce a însemnat instalație electrică.

Ceea ce nu a reușit omul să distrugă, a continuat natura, dar nu din răutate.

Au rămas în urmă doar dovezile nepăsării și mirarea cum de clădirea încă mai stă în picioare. Și o ușă încuiată cu un lacăt pe palierul de la etajul III, acolo unde, o plăcuță veche ne aduce aminte de vechiul proprietar: Dumitru Ștefan..

Singura veste bună este că în cele din urmă, vecinii, printre care și Monseniorul Ieronim Iacob – Biserica Catolică fiind lipită de Casa Embiricos și-au dat acordul pentru demararea lucrărilor. De ani de zile, proiectul municipalității de reabilitare a clădirii a stagnat din cauza a patru vecini care nu erau de acord cu începerea șantierului.

Între timp a fost emis și certificatul de urbanism pentru Casa Embiricos. Mai departe, doar timpul ne va spune ce se va mai întâmpla.