Interviu cu Mariana Enache, terapeut ocupațional și artist plastic: “Terapia ocupațională joacă un rol important în reabilitarea medicală”

0
647

Pictez ca să nu plâng, susținea Paul Klee, pictor abstracționist de origine elvețiană (1879 – 1940). Un artist este forțat de ceilaiți să picteze din propria sa voință, spunea Willem de Kooning, artist olandezo-american (1904 – 1999). Artistul este opusul omului politic, opusul reformatorului, opusul idealistului, artistul nu spoiește universul, ci el îl recreează pornind de la propria sa experiență și întelegere a vieții, potrivit scriitorului american, pasionat de pictură, Henry Valentine Miller (1891 – 1980). Prin artă omul își exprimă bucuria de a munci, conform scriitorului, arhitect, artist plastic și traducător englez William Morris (1834 –1896). 

Pentru a atinge armonia vitală într-o pictură, aceasta trebuie să fie construită din părţi, care în sine sunt incomplete şi sunt aduse în armonie numai printr-o ultimă trăsătură de penel, iar pictorul nu trebuie să picteze ce vede, ci ce vrea să fie văzut, conform pictorului Paul Klee. Lăsați-ne să citim și să dansăm, pentru că aceste două lucruri nu vor face niciodată rău lumii, susținea Voltaire. Cert este că într-o lume în care aproape totul s-a schimbat, lucrările Marianei Enache, terapeut ocupațional și artist plastic din Constanța, transmit vervă, sensibilitate, optimism, talent de a stiliza, dar mai reflectă, în acelaşi timp, arhaicul fără sfârşit, prezentul vibrant și exprimă gândurile, sentimentele, stările sufleteşti şi concepţia despre viaţă. Lutul se trasformă în mâinile artistului în obiecte veritabile, creația depinzând de inspirația și talentul său.

Mariana ENACHE, terapeut ocupațional și artist plastic

Multe studii științifice, pentru evaluarea efectelor terapiei prin artă și dans asupra stării fizice și mentale a unei persoane, relevă o contribuție semnificativă a acestor forme de terapie în prevenția, vindecarea și recuperarea unui pacient. Mariana Enache ne-a împărtășit, în cadrul unui interviu Focus Press, care sunt beneficiile terapiei prin artă și dans și cine poate beneficia de acest tip de terapie. Tot de la Mariana Enache am aflat și care este diferenţa dintre artă şi art-terapie şi cum ne poate ajuta. Merită menționat faptul că terapia ocupațională poate fi o profesiune cheie din cadrul echipei multidisciplinare implicate în reabilitarea medicală a unui pacient. 

Terapia ocupațională este un domeniu nou în România care se bazează pe organizarea unor servicii specifice pentru acele persoane a căror capacități de a face față sarcinilor cotidiene sunt amenințate de tulburări de dezvoltare sau boală, a accentuat terapeutul Mariana Enache. Cel mai important este faptul că în art-terapie beneficiarul nu trebuie să respecte reguli, el se manifestă liber prin culoare, se proiectează prin desen.

Redactor: Pentru început vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dvs.

Mariana Enache: Mă numesc Mariana Enache, sunt născută în orașul Constanța, la 17 iulie 1968, sunt mamă a două fete și actualmente  profesez ca terapeut ocupațional.

Rep.: Ați fost și sunteţi cursantă la clasa profesorilor Florentin Sârbu şi a Anei Ceară de la Centrul Cultural Judeţean Teodor Burada din Constanţa, mentori care v-au învăţat să pictaţi şi să modelaţi lutul. Sunt impresionată de activitatea dvs. Aţi avut expoziţii la Galeria de Artă, la CJC. Cred că nu este uşor. Cum se pătrunde în lumea galeriştilor, a expoziţiilor?

Mariana Enache: Te rog să îmi permiți să detaliez puțin itinerariul meu! Pictura m-a pasionat mereu, dar nu ajunsesem la stadiul de studiu și de practică într-un cadru profesionist. În momentul în care m-am hotărât că este cazul să dedic timp și efort în această direcție, m-am dus în magazinul „Pictorul” pentru a-mi achiziționa materialele și culorile pe care considerăm pe atunci că îmi sunt necesare pentru un început. Acolo, în magazin, am văzut pe tejghea o carte de vizită cu numele și numărul de telefon ale profesorului Florentin Sârbu. Am cerut cartea de vizită doamnei vânzătoare și l-am contactat telefonic pe domnul profesor căruia i-am prezentat intenția mea de a studia pictura. Acesta m-a îndrumat către Centrul Cultural Județean Teodor Burada. M-am înscris în aceeași zi la două cursuri diferite, pictură și ceramică. Coincidența a făcut ca ambele cursuri să fie susținute de către domnul profesor Florentin Sârbu. Pe parcursul  celor trei ani de studiu, am petrecut clipe foarte frumoase alături de colegii de școală, iar domnul profesor ne-a susținut, ne-a dat imbold și curaj, mai cu o subtilă ironie, mai în serios, având o mare contribuție în definitivarea lucrărilor noastre. Tot domnul profesor s-a ocupat de organizarea  taberelor noastre de pictură în Balcik din Bulgaria, de vizite la muzee, de experimente privind arderile arhaice ale lucrărilor de ceramică și, bineînțeles, expunerea lucrărilor noastre în expoziții. Actualmente, pentru că nu m-am putut opri, sunt cursantă în anul 2 de specializare în pictură, la clasa domnișoarei Ana-Maria Ceară, o tânăra profesoară care este animată de dorința continuă de a împărtăși celorlați, cu multă modestie și finețe, tainele picturii. Nu puteam să merg mai departe cu interviul, fără să subliniez contribuția  profesorilor mei în procesul meu de învățare și formare în acest domeniu al artelor plastice și să le mulțumesc frumos și pe această cale. Să mă întorc la întrebarea ta „Cum se pătrunde în lumea galeriştilor, a expoziţiilor?” Ca să pătrunzi în lumea galeristilor este nevoie de studiu, de pregătire și toate într-un cadru profesionist.

Rep.: Aţi participat la expoziţie şi în Bulgaria? Cum a fost posibil?

Mariana Enache: Fiind elevă în cadrul școlii, am avut ocazia să particip cu multă bucurie, alături de colegii mei la această expoziție ce a avut loc în urma unei selecții de lucrări ale domnului profesor Florentin Sârbu.

Rep.: Talent, studiu, experiență, pasiune, perseverență. Cum se conturează profilul unui artist complet?

Mariana Enache: Trăsăturile care creionează profilul unui artist complet sunt: pasiune, viziune, talent, răbdare, dăruire, perseverență, studiu,  exercițiu, modestie, introspecție, foarte multă muncă. Între toate acestea există o corelație, nu se exclud una pe cealaltă. În zadar ai talent dacă nu munceșți și nu perseverezi și degeaba studiezi dacă nu și exersezi. Experiența de care spuneai, vine și ea după ani de muncă, de încercări, de frământări, de căutări.

Rep.: Ce puteți să ne spuneți despre comunicarea științifică și cea artistică?

Mariana Enache: În procesul de comunicare, oamenii au folosit două căi: comunicarea științifică și  comunicarea artistică. În cadrul comunicării științifice, întâlnim informația precisă, univocă, cu scop practic sau științific care are un singur sens, un singur înțeles. Aici un rol esențial îl are gândirea logică. În limba vorbită sau scrisă se folosește limbajul legilor științifice sau juridice, iar în limbajul vizual avem de-a face cu semnale vizuale clare, de exemplu semafoare, indicatoare rutiere, schițe, hărți geografice. În cadrul comunicării artistice, vorbim mai mult de trasmiterea unei trăiri artistice personale care implică toate funcțiile sufleteșți și care se exprimă prin cuvinte și imagini care pot fi interpretate, iar înțelegerea acestora diferă de la un individ la altul. Imaginea artistică poate transmite un mesaj cu mai multe sensuri și nu solicită numai gândirea logică a individului, ci întreaga sa personalitate. Astfel se explică reacțiile diferite ale mai multor indivizi care privesc aceeași lucrare de artă.

Rep.: Ce este cel mai important pentru dvs. ca artist?

Mariana Enache: Cel mai important pentru mine este să am permanent dorința de auto-depășire și puterea de a o lua de la capăt. Orice lucrare, fie că se referă la pictură sau la ceramică, este un nou început care implică o suită de noi provocări.

Rep.: În afară de artă, dvs. aţi continuat să vă calificaţi permanent în noi domenii: aţi devenit terapeut. Ce v-a determinat să vă îndreptaţi atenţia către terapie?

Mariana Enache: Pregătirea mea la baza este de dublă specialitate asistent social și psiholog. Am profesat mulți ani din viață mea că asistent social, ajungând pe treapta superioară de profesie, asistent social principal. Iubesc în continuare și această profesie, dar consider că semenii mei pot fi ajutăți și prin alte mijloace să depășescă anumite situații de dificultate și să găsească în ei resursele necesare. Prin urmare, am început în paralel, formarea mea în terapie, prin participarea la diverse cursuri de specialitate, în consiliere psihologică experențială și art-terapie la Bucureșți și psihoterapie expresivă la Timișoara.

Rep.: Care este diferenţa dintre artă şi art-terapie şi cum ne poate ajuta?

Mariana Enache: În artă, în pictură, de pildă, există reguli privind expresivitatea, simbolismul, amestecul, contrastele și acordurile culorilor, trebuie să existe o armonie cromatică, trebuie respectate tehnici, legi de compoziție și echilibru pictural. În art-terapie, beneficiarul nu trebuie să respecte reguli, el se manifestă liber prin culoare, se proiectează prin desen. Prin art-terapie se reușește diagnosticarea unei simptomatologii sau clarificarea unui demers terapeutic. Scopul art-terapiei este acela de detensionare emoțională și relaxare. Ne întrebăm  de ce copiii desenează mai mult decât adulții? Copiii, pentru a-și regla emoțiile puternice, plâng, țipă, aruncă  cu obiecte, lovesc cu mânuțele pe cei care le-au provocat o suferință, trântesc, se așează cu fundul pe jos oriunde s-ar afla și încep să plângă și să vocifereze, atribuie roluri  păpușilor și jucăriilor, cântă și dansează, aleargă, se joacă dar, în special, desenează. Dacă li s-ar permite, ar desena cu dezinvoltură peste tot: pe mese, scaune, dulapuri, uși, pereți. Iar, adulții, pentru reglarea propriilor emoții, recurg la alt tip de mijloace. Aceștia  vizionează  filme și diverse emisiuni, consumă cafea, alcool, droguri și stupefiante, fumează, se refugiază în mâncare, audiază muzică, se joacă pe PC, comunică pe rețele de socializare,  discută cu prieteni, fac sex fără a se implică emoțional. Aceste comportamente îi ajută,  pe termen limitat, la reducerea stresului și a emoțiilor negative, dar unele dintre ele dacă sunt derulate pe perioada lungă, creează probleme foarte mari stării de sănătate sau vieții sociale. Multe dintre aceste comportamente sunt catalogate  că și comportamente adictive. Adulții uită să deseneze,iar dacă desenează o fac într-un alt mod decât copiii.

Rep.: Cui se adresează art- terapia şi unde putem beneficia de această terapie în Constanţa?

Mariana Enache: Art-terapia se adresează persoanelor care suferă de depresie și anxietate,  boli cronice sau incurabile, boli mintale, stress, din cauza pierderii unei persoane dragi prin decesul acesteia sau separarea de această, situații de abuz, probleme legate de gestionarea furiei, dificultăți în a relaționa cu alte persone. Art-terapia ajută și în terapia de cuplu sau situații de divorţ. Este valabilă și în cazul persoanelor care prezintă o stimă de sine scăzută. Dar nu trebuie neapărat ca o persoană să prezinte aceste probleme pentru a beneficia de art-terapie, ci este suficient să manifeste interes pentru dezvoltarea sa personală. În orașul Constanța, se poate beneficia de art terapie în cadrul cabinetelor psihologice, care sunt foarte puține la număr.

Rep.: Ce este  terapia ocupaţională?

Mariana Enache: Terapia ocupațională este un domeniu nou în România care se bazează pe organizarea unor servicii specifice pentru acele persoane a căror capacități de a face față sarcinilor cotidiene sunt amenințate de tulburări de dezvoltare sau boală. Vorbim, de fapt, de terapii ocupaționale, deoarece sunt în jur de 8 la număr: art-terapia, meloterapia, ergoterapia, terapia prin expresie corporală, caracterizată prin mișcare, mima și pantomima și dans, terapie prin teatru, terapie prin expresie verbală,  care folosește ca mijloace povestea și basmul terapeutic, terapia prin joc sau ludoterapia și grafoterapia care utilizează ca mijloc jurnalul sau scrisoarea. Cea din urmă se aplică cu succes și în cazul persoanelor private de libertate. Trebuie făcute câteva precizări privind art -terapia și terapia ocupațională. Deseori cele două profesii și domenii sunt confundate de către oameni, în general. În țara noastră cele două profesii sunt înregistrate în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) cA două profesii separate.  Acestea se diferențiază și prin alte aspecte și anume. În art-terapie se folosesc de obicei mijloace de exprimare expresivă vizuală: pictură, desen, sculptură, modelaj, iar art terapeuții au ca preocupare și alte activități artistice, în afară de art-terapia propriu-zisă. Ei mențin un  contact cu cadrul artistic. Terapeuții ocupaționali, folosesc metode  mai diverse, specifice fiecărei terapii menționate mai sus, dar puțini dintre aceștia sunt specializați în metodele pe care le folosesc. Pentru un art-terapeut, procesul și obiectul creat în proces sunt în interdependență și prezintă o egală importanță. Terapeutul ocupațional urmărește ca obiectiv principal obținerea de informații despre beneficiar privind modul cum intereactionează și cum crează. În general, art terapeuții nu dau teme de lucru, lăsând aceasta la liberă alegere a clientului, precum și alegerea materialelor cu care va lucra sau locul de lucru. Astfel, beneficiarul își poate picta sau desena planșa și pe podeaua cabinetului.

Rep.: Ce categorii de persoane pot beneficia de terapia ocupaţională şi care sunt condiţiile?

Mariana Enache: Terapeutul ocupaţional lucrează cu beneficiari de toate vârstele şi cu toate categoriile de patologie, într-un cadru organizat foarte larg cum ar fi spitale, clinici, centre de îngrijire şi asistenţă socială, centre de reabilitare cu programe de promovare a incluziunii sociale, domiciliul clientului, companii, firme şi locuri de muncă, şcoli, instituţii, asociaţii sau fundaţii, cabinete private, azile şi centre sanatoriale, centre de detenţie şi privare de libertate.

Rep.: Care sunt principalele beneficii ale terapiei ocupaționale?

Mariana Enache: Terapia ocupațională are că principale beneficii, următoarele: deschide cai de comunicare;  reduce comportamente legate de adaptare/stereotipiile, auto-agresivitatea, hetero-agresivitatea, compulsivitatea; dezvoltă atenția; facilitează învățarea; exersează motricitatea fină; îmbunătățește orientarea spațio-temporală; reabilitează  aptitudinile profesionale; are rol în optimizarea, prevenția sau remisiunea unor probleme emoționale, cognitive și/sau  relaționale, inclusiv cele clasificate psihopatologic; valorifica resursele clientului pentru depășirea dificultăților. 

Rep.: Cu alte cuvinte, terapia ocupațională poate fi o profesiune cheie din cadrul echipei multidisciplinare implicate în reabilitarea medicală?

Mariana Enache: Categoric, terapia ocupațională joacă un rol important în reabilitarea medicală!

Rep.: Cât durează acomodarea cu terapeutul? Este în avantajul beneficiarilor consilierea cu mai mulți terapeuți, în același timp?

 Mariana Enache: Terapeutul trebuie să aibă abilitățile necesare ca  să construiască o relaţie de colaborare între el și beneficiar ca fundament al procesului de terapie ocupaţională și să creeze un cadru terapeutic funcțional și securizant pentru beneficiar. Nu este indicată consilierea beneficiarilor de către mai mulți terapeuți. Terapeutul ocupațional poate recomanda și trimite beneficiarul către alte „surse” adecvate atunci când nevoile beneficiarului sunt mai bine deservite.

Mariana Enache

Rep.: În ce constă o ședința de terapie ocupaţională?  

Mariana Enache: O ședința de terapie ocupațională începe cu informarea, în prealabil, a beneficiarului sau a reprezentantului său legal despre tipul, durata și scopul activității care urmează a fi  desfășurate, urmată de pregătirea și alegerea materialelor necesare de către terapeut, crearea unui ambient plăcut, distribuirea materialelor de lucru, prezentarea graduală a materialelor și a cerințelor activității, executarea obiectelor, desenelor, colajelor, de către beneficiari, observarea, reflectarea și evaluarea activității desfășurate și a rezultatului. În timpul ședinței de terapie ocupațională, terapeutul supravegheză, în tăcere,  procesul de creație al beneficiarului. Poate interveni, dar nu poate influența procesul terapeutic. Atunci când beneficiarul consideră că a terminat lucrarea, terapeutul ocupațional poate începe discuţia despre produsul obţinut. În acest moment, terapeutul este atent  să ii acorde susţinere  şi să-l încurajeze pe beneficiar în a-şi descoperi propriile semnificaţii şi a-şi folosi propriile resurse.

Rep.: Când şi cum apar rezultatele? Discutăm despre o muncă de echipă.

Mariana Enache: Rezultatele sunt uneori imediate, mă refer la copii, dar pot fi și de durată, implicând multă răbdare din partea terapeutului. Depinde de tipul de beneficiar, de dorința acestuia de participare la terapie și mulți alți facori.

Rep.: Când încetează ședințele de terapie? Care sunt factorii de decizie?

Mariana Enache: Terapeutul ocupaţional încetează furnizarea serviciilor de terapie în momentul în care beneficiarul a atins obiectivele prestabilite sau a atins beneficiul maxim posibil din partea serviciilor de terapie ocupaţională. Ședințele de terapie pot înceta și în cazul în care beneficiarul nu mai doreşte să continue aceste servicii.

Rep.: Care este rolul familiei din momentul în care un copil sau un vârstnic urmează o terapie specifică nevoilor lui?

Mariana Enache: Terapeutul ocupaţional informează permanent clientul şi familia sa cu privire la durata, materialele, scopul şi procedurile în terapia ocupaţională. Familia trebuie să colaboreze cu terapeutul și aceasta poate participa la procesul de evaluare a rezultatelor obținute, precum și la stabilirea planului de intervenție.

Rep.: Ce este ergoterapia şi cine are nevoie de terapie prin muncă?

Mariana Enache: Ergoterapia reprezintă educația terapeutică a abilităților, deoarece formează abilități și deprinderi manual-profesionale care îl ajută pe beneficiar la prestarea efectivă a unei munci. Ea presupune învățarea unor tehnici cu scopul readaptării psihosomatice. De ergoterapie, au nevoie, în general, persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, cele private de libertate, dar și copiii care participă bucuroși la confecționarea de diverse obiecte cu ajutorul firelor textile, semințelor, materielelor reciclabile, lemn, flori uscate și alte materile.

Rep.: Prin ce diferă terapia prin dans de dansul obişnuit?

Mariana Enache: Dansul terapeutic combinat cu muzică declanșează o modalitate de comunicare prin mișcare, de exprimare și decodificare a unor stări variate, cum ar fi lupta, tandrețe, agresivitate, inovație, supunere, răzvrătire, pasivitate, iubire, pasiune. Dansul terapeutic se poate desfășura după reguli precise sau nu, solo sau în perechi. Comunicarea în dansul terapeutic se desfășoară fără probleme, iar avantajele sunt relevante.

Rep.: Ce este meloterapia şi de ce să o practicăm?

Mariana Enache: Terapia prin muzică sau meloterapia reprezintă utilizarea muzicii ca instrument terapeutic pentru restaurarea, întreținerea și imbunătățirea sănătății mentale, fizice și emoționale a unei persoane. Platon consideră că muzică este „o lege morală” și „esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este mai bun, drept și frumos”. Dacă luăm ca exemplu muzică lui Mozart ce prezintă partide solistice cu registru înalt (vioara, flaut, oboi) sau simfoniile acestuia, vedem că specialiștii au ajuns la concluzia că ea poate fi utilizată cu succes la: optimizarea diverselor deficiențe la copii; dezvoltarea inteligenței spațiale; dezvoltarea funcțiilor gândirii, a gândirii abstracte, strategice; dezvoltarea abilităților comunicaționale; dezvoltarea creativității, a capacității de concentrare și a abilităților de învățare; dezvoltarea auto-reprezentării și a abilităților de exprimare emoțională.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre ludoterapie?

Mariana Enache: Aș vrea să deschid acest subiect cu poezia „Trei feţe” a lui Lucian Blaga <Copilul râde: “Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!” Tânărul cântă: „Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!” Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”˃ În câteva cuvinte, jocul constituie o formă de organizare a cogniției. Mecanismele intime ale jocului sunt, în esență, mecanismele învățării. Pe măsură ce dezvoltă cogniția, el  devine o formă, o relație obiectuală cu motivația lucidă și promovarea învățăturii. Complexitatea jocului constă în faptul că acesta poate fi conceput ca metode de învățare, terapie și investigație psihosocială. Ludoterapia sau “terapia prin joc” este o metodă interactivă utilizată în terapia cu copii care au vârste între 3 şi 12 ani. Jocul este folosit cu scopul de a evalua, diagnostica şi trata copilul care întâmpină dificultăți de adaptare sau de dezvoltare. Jocul are un rol deosebit în dezvoltarea copilului şi, uneori poate fi singurul element comun dintre copil şi terapeut în procesul terapeutic. Cum spuneam și mai devreme, copiii nu își pot regla emoțiile și nivelul de conștiință. Dar, ei pot scăpa de angoase și de anxietate prin intermediul jocului. Ludoterapia poate fi esențială atât în procesul de creștere al copiilor, cât și în comunicarea cu ceilalți. Ludoterapia poate ajuta beneficiarul, astfel: permite depășirea barierelor de comunicare și relaționare; încurajează modalităţi noi de gândire şi comportament; facilitează depăşirea experiențelor traumatizante din trecutul acestuia; permite exprimarea sentimentelor, trăirilor, grijilor; încurajează dezvoltarea unor sentimente noi; permite dezvoltarea capacității beneficiarului de a lua decizii corecte în diverse situații de viață.

Rep.: Ce activităţi de tip lucrativ (prin intermediul metodelor distractive, relaxante, ludice) desfăşuraţi cu beneficiarii şi ce costuri implică?

Marian Enache: Voi enumera aici numai câteva dintre ele, cum ar fi: confecționarea de decorațiuni cu un anumit specific, pentru Crăciun, pentru Sărbători Pascale, ori pentru marcarea diverselor evenimente; confecționarea de podoabe sau pandative, coliere și cercei din piele, din ceramică pictată, din lemn, din fetru; confecționarea de suporturi pentru creioane din materiale reciclabile; realizarea de felicitări prin tehnica colajului, a decupajului și a ștanțării hârtiei; pictură pe mulaje ceramice turnate și pe piatră; împletituri din sfoară și bile colorate de lemn; decorarea de sticle și borcane cu diverse materiale, cu melci și scoici culese de pe malul marii; realizarea de flori din hârtie creponată. Întotdeauna activitățile s-au realizat respectând abilitățile beneficiarilor și s-au derulat pe un fundal muzical agreat de aceștia. Produsele realizate de beneficiari pot constitui obiecte de vânzare într-un târg organizat sau tombolă. Costurile pe care le implică activitățile sunt inițial apreciate de către mine, în calitate de terapeut ocupățional, după care întocmesc un referat cu materiale necesare desfășurării ședințelor de terapie, în funcție de numărul de beneficiari participanți la ședințele de terapie. Acest referat este înaintat șefului ierarhic, este analizat, aprobat și depus la Direcția Economică, Compartimentul de Achiziții. Acest compartiment se ocupă direct de identificarea de furnizori cărora li se solicită să prezinte  liste de prețuri ale produselor. În funcție de prețuri și de calitatea produselor, se efectuează comandă de produse. Valoarea costurilor se încadrează în  bugetul prevăzut anual de către furnizorul de servicii sociale.

Rep.: Cum se desfăşoară terapia în contextul pandemic? Ce s-a schimbat?

Marian Enache: În contextul pandemic, terapia se desfășoară cu dificultate, fie că vorbim despre beneficiari instituționalizați, fie cei din afara instituțiilor. Dacă ne referim la terapia ocupațională on-line putem spune că aceasta este restrictivă și limitează mult relația terapeut ocupațional – beneficiar, afectând calitatea procesului terapeutic. În unele cazuri și situații, terapia ocupațională online nu se poate desfășura.

Alexandra VASILE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.