Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” din Constanța, o instituție emblematică de formare a cadrelor didactice, și-a consolidat poziția nu doar în România, ci și pe scena educațională europeană, grație viziunii și muncii neîntrerupte a profesoarei Anamaria Ciobotaru. Director al colegiului de două decenii, prof. dr. Ciobotaru a transformat instituția într-un reper pentru excelență, punând constant accent pe calitate și pe pregătirea profesorilor pentru provocările secolului XXI.
Sub conducerea sa, colegiul a dezvoltat numeroase parteneriate internaționale, oferind elevilor și profesorilor oportunitatea de a participa la schimburi de experiență, proiecte educaționale comune și programe de colaborare europeană.
Anul 2026 vine cu noi provocări pentru educația românească, în contextul în care premierul Ilie Bolojan a preluat interimatul Ministerului Educației, după demisia lui Daniel David, iar cadrele didactice trebuie să se adapteze rapid la noile reglementări.
În acest cadru, modelul colegiului condus de prof. dr. Ciobotaru devine cu atât mai relevant: o instituție care combină tradiția românească cu perspectivele internaționale și care pregătește nu doar elevi, ci și profesori competenți, flexibili și deschiși către colaborare globală.
Cu o experiență solidă în cooperarea educațională internațională, profesoara Ciobotaru ne oferă o viziune clară asupra provocărilor din sistemul românesc: adaptarea la schimbări, integrarea tehnologiei în predare și conectarea elevilor la standardele europene de învățământ.
Astfel, aniversarea celor 20 de ani de mandat ai profesoarei Anamaria Ciobotaru nu marchează doar o carieră de succes, ci și angajamentul continuu pentru educație de calitate și pentru vizibilitatea Colegiului „Constantin Brătescu” pe harta educației europene.
Prin munca sa, prof. dr. Ciobotaru demonstrează că o instituție poate deveni un adevărat pod între tradiția locală și oportunitățile internaționale, pregătind cadrele didactice de mâine să fie nu doar competenți, ci și global conectați.
Reporter: Care este viziunea dumneavoastră pentru dezvoltarea Colegiului Național Pedagogic Constantin Brătescu în următorii patru ani?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Din 2006, de când sunt eu director, am încercat, prin proiectul de dezvoltare instituțională, să avem o dezvoltare instituțională prin parteneriate, în corespondență cu dezvoltarea instituțională prin proiecte în parteneriat. Continuăm acest lucru pentru că avem foarte multe proiecte care vizează, de altfel, schimbul de bune practici, nu numai la nivel internațional, dar și la nivel național și județean. Noi avem câteva ținte strategice foarte importante pe care le-am urmat consecvent și pe care, dacă vreți, am încercat să le dezvoltăm pe parcursul anilor. O țintă vizează formarea cadrelor didactice, și am mers în general pe componente care sunt de actualitate. De exemplu, în anul școlar acesta, am devenit instituție acreditată pentru livrarea cursurilor de pedagogie digitală. Printr-un ordin de ministru, livrăm cursuri de pedagogie digitală, iar proiectul a început fiind parteneri ai Universității București într-un program foarte mare de formare, numit ADIS PED – Pedagogie Digitală. Vom continua acest proiect, pentru că programul se termină în martie 2026, și vom continua să livrăm aceste cursuri, având formatori acreditați chiar în instituția noastră, pentru cadrele didactice din județul Constanța și nu numai. Deci, o componentă foarte importantă a fost formarea cadrelor didactice, dar și a elevilor, iar pe elevi încercăm să îi ducem peste granița țării pentru a experimenta și alte experiențe de învățare europene. Avem foarte multe proiecte și schimburi de experiență în acest sens. O altă țintă strategică, pe lângă formarea cadrelor didactice și a elevilor, este siguranța școlară, și am pus foarte mare accent pe acest lucru, pentru că eu cred că, în acest moment, cel mai important pentru un părinte este să-și simtă copilul în siguranță la școală. Pe lângă educația de calitate pe care o oferă școala, pentru că ne place foarte mult să credem că lumea ne alege pentru că facem lucrurile bine și foarte bine, și avem în acest sens foarte multe rezultate școlare, avem o foarte mare deschidere către comunitate, prin cursurile de formare pe care le livrăm. De exemplu, modulul psihopedagogic, destinat celor cu studii medii (asistente, antrenori, maiștri, instructori) care doresc să intre în învățământ și trebuie să fie parcurs în instituția noastră. Astfel, ne deschidem către comunitate cu acest serviciu. Avem foarte multe proiecte și susținem competența lingvistică și dezvoltarea permanentă a competențelor elevilor și profesorilor în limbi străine. În acest sens, am menținut studiul intensiv al limbii engleze la gimnaziu, precum și studiul bilingv al limbii engleze și al limbii spaniole. Din 2019, printr-un acord cu Ministerul Educației și Ambasada Spaniei la București, avem Secția Bilingvă Spaniolă, care ne-a adus foarte multe rezultate și proiecte cu Spania. Profesorul care predă, fiind nativ, oferă intervenții și în afara curriculei școlare, cum ar fi, de exemplu, Festivalul Internațional de Teatru, unde anul trecut elevii noștri au obținut premiul întâi. Este un succes foarte mare pentru copii care studiază spaniola de câțiva ani.
Reporter: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să conduceți un colegiu pedagogic în anul 2026 și care ar fi obiectivele personale?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Înseamnă o responsabilitate foarte mare. Eu sunt fostă absolventă a acestei instituții și de instituția aceasta mă leagă foarte, foarte multe amintiri frumoase, pentru că am intrat în 1989. Mi-aduc aminte de această școală. Și, după ce am terminat facultatea, primul an de învățământ a însemnat Liceu Pedagogic. După opt ani, la catedra de Limba și Literatura Română, am devenit director. Deci, iată, anul acesta se împlinesc 20 de ani de când sunt director și câteodată nici mie nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul.
Reporter: Și câte generații ați format…
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Câte generații am format și responsabilitatea pe care o simt este ca o datorie, dacă vreți, față de profesorii care m-au format și față de locul pe care îl respect. Nu neapărat că sunt directorul instituției. Pe mine mă onorează faptul că sunt profesor. În primul rând, la Școala Normală, cum ne plăcea nouă să spunem, pentru că o perioadă instituția s-a numit Școala Normală, am prins și eu această perioadă. Mă uitam: am intrat în 1989, Liceul Pedagogic, apoi Școala Normală de fete, și, în 1993, când s-au împlinit 100 de ani de la înființarea școlii, Liviu Maior, ministrul Educației de atunci, a dat denumirea de Colegiul Național Pedagogic, denumire pe care o avem și în ziua de astăzi. Deci o mare responsabilitate și încerc să explic lucrul acesta și colegilor mei, pentru că a fi cadru didactic la o instituție care formează cadre didactice este foarte, foarte important. Trebuie să fii un exemplu, atât moral, cât și profesional, ca elevii să aibă la ce să se raporteze.
Reporter: Cum vedeți rolul unui colegiu pedagogic românesc într-un context educațional european?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Este foarte important, pentru că întotdeauna am încercat să fim reper pentru comunitate și reper pentru noi. Mi-aduc aminte că, în anul 2001, am plecat pentru prima dată ca profesor în afară. Directorul de atunci, profesorul Constantin Vitalis, care îmi fusese și diriginte o perioadă de timp în liceu, accesase niște proiecte europene. Asta se întâmpla în 2000–2001. Pe vremea aceea era un lucru foarte mare să faci acest lucru. Am muncit foarte mult și cinci echipe au plecat în străinătate, iar eu am fost printre ele. Îmi aduc aminte de Suedia, în Stockholm și Falun, și am zis: „Doamne, Suedia putea să fie o țară pe care să o experimentez așa”. Colegii mei plecau în Anglia, Franța, Grecia. Eu țin minte Italia, iar eu în Suedia, aproape de Laponia, și am zis să vedem. A fost prima mea experiență de învățare internațională ca profesor, și mă refer la anul 2001. Ajungând într-un liceu vocațional, care avea atât parte vocațională, cât și parte teoretică, cu stupoare am aflat că partea vocațională era foarte căutată. Erau, de exemplu, specializări pentru bucătari și, cred, pe domeniul estetic. Și am zis: „Bine, dar ce fac ei cu bucătarii?” Atunci directoarea de acolo mi-a explicat că în Suedia există facultate de vinuri și că, în momentul în care tu studiezi foarte mult pentru a da informațiile necesare unei mese, partea teoretică scade, dar practic surprinzător, pentru că îmi spunea ce fac copiii numai cu liceul: matematică, informatică, nimic. Uite care este traseul acesta, și de atunci am încercat să dezvoltăm foarte mult tradiția, care este, de fapt, partea vocațională a școlii: formarea de învățători-educatori. Și am introdus, din 2019, și specializarea de educatori-puericultură.
Reporter: Cum armonizați tradiția instituției cu inovația educațională?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Cred că aceasta este una dintre devizele noastre. Îmbinarea armonioasă a tradiției cu modernitatea și cu valorile europene. Am încercat, pe dezvoltarea filierei vocaționale, să avem intervenții educaționale specifice. Mă refer acum la foarte multe proiecte pe care le-am accesat: pe partea vocațională am avut proiecte în care elevii din filiera vocațională și-au derulat practica pedagogică în instituții din străinătate, cum erau proiectele Leonardo da Vinci, de exemplu, și le-au desfășurat în Malaga. Îmi aduc aminte de practica educațională în grădinițele de acolo, pe care am echivalat-o cu practica noastră. Avem foarte multe schimburi de experiență, unde elevii de la filiera vocațională se implică: schimburi de experiență cu școli din Italia, cu școli din Olanda, cu școli din Germania și din Spania. Elevii de la filiera vocațională merg pe partea aceasta de dezvoltare a competențelor lingvistice, pentru că suntem singurul liceu pedagogic din țară care are filiera vocațională bilingvă, engleză și bilingv spaniolă. Nu mai există alt liceu pedagogic care să aibă filiera vocațională bilingvă; au doar clasele de filologie din cadrul liceelor pedagogice sau clasele de științe sociale. Pentru acest lucru, elevii noștri susțin atestatul de predare într-o limbă străină, iar ei primesc și calificarea de profesor pentru învățământul primar în limba engleză.
Reporter: Descrieți, vă rog, succint proiectele internaționale la care ați participat.
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Sunt atât de multe, încât câteodată stau să mă gândesc: „Ce țară n-am vizitat?” V-am spus, am început chiar în anul 1998, când am intrat ca profesor în școală, căci de atunci sunt profesor în școală. În 1999 am participat la un prim proiect internațional, care era cu Austria. Pe urmă a fost cu Franța, apoi cu Belgia. În 2001 am mers în Suedia cu o bursă de vizită, o vizită de lucru care a durat destul de mult. Am avut o perioadă foarte frumoasă, de peste 10 ani, în care am participat la școli de vară internaționale cu copiii, la universități foarte mari din Statele Unite ale Americii și din Marea Britanie. Îmi aduc aminte: în 2007 am fost la Universitatea din Edinburgh, în Scoția; în 2008 am fost în Los Angeles, California, și în San Francisco, la Woodberry University și Embassy Chess. În 2009 am fost la UCL în Londra cu copiii. În 2010, cred că a fost Miami și Orlando, în Florida. În 2011 am ajuns la Harvard, în Boston, America. În 2012, cred că a fost iarăși Orlando. În 2013, dacă nu mă înșală memoria, cred că am fost la Queen Mary, în Scoția. În 2015 am fost din nou la Los Angeles, la Loyola Marymount University. Au fost mulți ani și multe experiențe: Oxford în 2010, Oxford Brookes, deci au fost ani foarte plini. Dacă mă uit înapoi, am avut și New York. Sunt foarte, foarte multe proiecte cu copiii. Personal, am participat și la vizite de tip job shadowing. Îmi aduc aminte de un job shadowing la Universitatea din Boise, în America, la granița cu Canada, în Idaho, o experiență foarte frumoasă. Am avut și la Palma de Mallorca, în Spania. Recent, anul trecut, am participat la un alt job shadowing, și sunt atât de multe încât anul acesta voi merge într-un job shadowing în Copenhaga. Profesora de acolo îmi spunea că ar vrea să mă ducă la castelul lui Hamlet, și am zis: „Sigur, vom face o vizită acolo”. Sunt experiențe de învățare care m-au format, și am înțeles din aceste experiențe că ideea aceea monistă în pedagogie: „tu ești măsura tuturor lucrurilor”, nu se mai aplică. Dacă nu mergi să vezi și în altă școală, nu neapărat în afară, nu poți să îți raportezi experiența de învățare la o altă experiență și să înveți prin asociere. Nu cred că poți să progresezi în mod real fără această comparație și explorare.
Reporter: Ce ați reușit să implementați la nivelul Colegiului Pedagogic din Constanța din aceste experiențe de învățare internaționale?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Am reușit să ne deschidem foarte mult, pentru că pe mine nu mă bucură numai faptul că profesorii noștri merg. Avem, anul acesta, un schimb de experiență, de exemplu, cu Olanda, cu o școală cu care avem parteneriat, cred că din 2009. Din România vor merge două cadre didactice cu 10 elevi, iar olandezii deja au venit în școală în luna noiembrie. În martie va avea loc și un alt proiect, tot cu zece elevi și două cadre didactice, în Campus Piero, în zona Padova, Italia. Deci nu este vorba doar că ne formăm noi și avem activități de job shadowing. Sunt foarte mulți profesori care merg cu elevi în aceste experiențe de învățare. Ei practic intră în aceste instituții și se comportă ca elevi ai instituției respective, la fel cum fac și elevii străini când vin la noi. Avem foarte multe proiecte pe zona aceasta de IT și ne-am dezvoltat foarte mult în comunitatea de învățare eTwinning. Am reprezentat România anul trecut la Bruxelles, la Conferința Internațională eTwinning, unde școala noastră a fost premiată printr-un proiect coordonat de profesoara de istorie Cristina Gîlă. Proiectul a fost realizat în asociere cu Slovacia, pe tema Holocaustului, iar elevii au fost foarte, foarte implicați. În plus față de această participare, eu am reprezentat delegația României alături de alți doi directori, care erau din Bistrița-Năsăud și din Cluj. A fost o experiență foarte importantă să vezi cum o comunitate se dezvoltă, în mare parte, online, și există acele activități de peer learning pe care le folosim foarte mult în curricula școlară. Am dezvoltat foarte multe opționale din proiectele pe care le-am derulat; sunt foarte multe opționale pe care le avem ca urmare a proiectelor derulate în școală.
Reporter: Cum pot beneficia elevii de aceste experiențe internaționale și ce impact au asupra lor?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: La început erau fondurile europene, care erau destul de consistente, și îmi aduc aminte de proiectele Comenius, în care copiii chiar primeau bani pentru cheltuielile pe care le aveau. Fondurile erau suficiente încât să ne permitem foarte multe lucruri în cadrul proiectelor Comenius și Erasmus. Am dezvoltat, în schimb, schimburile bilaterale, iar practic elevii trebuie doar să își plătească biletul de avion, pentru că ei sunt cazați la familii. Au însă obligația, în momentul în care vin elevii olandezi, italieni sau spanioli, să îi cazeze și să se comporte la fel de frumos cum se comportă oaspeții cu ei. La început, elevii erau destul de reticenți, pentru că spuneau: „Cum aș merge eu să mă cazez într-o familie străină, în Olanda, chiar o țară foarte dezvoltată?” A fost un șoc cultural pentru ei, pentru că oamenii sunt foarte reci la exterior. Îmi povestea un elev că familia respectivă l-a întrebat dacă vrea să mănânce dimineața, iar el, jenat, a zis „nu”. Imediat, masa a fost strânsă, și a plecat nemâncat la școală. Am realizat atunci că lucrurile nu sunt ca la noi, unde părinții insistă să mănânci: „Hai, mănâncă! Hai, mănâncă!” Aici, dacă ai zis „nu”, masa se strânge. Acum, pentru cele două schimburi cu Olanda și cu Italia, avem foarte multe scrisori de intenție, pentru că elevii trebuie să își facă astfel de scrisori: „De ce ai vrea să mergi în această școală?” Le prezentăm școala și le oferim posibilitatea să se înscrie. Citind scrisorile de intenție în Consiliul de Administrație, ne amuzăm de motivele pentru care elevii doresc să aibă această experiență de învățare. Elevii învață practic o săptămână într-o altă instituție de învățământ și își oferă reciproc experiență de învățare. Este foarte important pentru ei să aibă atât experiența de învățare în școala respectivă, cât și experiența unui alt mediu familial și cultural. Îmi aduc aminte de un schimb de experiență cu 40 de elevi, 20 de la noi și 20 de la Colegiul Mircea cel Bătrân, pe care i-am însoțit, împreună cu șase profesori, în Idaho, America, unde au fost cazați la familiile americanilor. Unele dintre familii erau de Amish și de mormoni. Vă dați seama ce șoc cultural a fost atunci. Da, și aceasta este o experiență de învățare.
Reporter: Cum ați dezvoltat sau menținut parteneriatele internaționale durabile?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Vedeți, îmi aduc aminte de primul proiect Erasmus, de fapt, de primul proiect Comenius, care se numea Beyond Words în 2009. Deschiderea proiectului a fost în Finlanda, și trebuia să mergem în Helsinki și în Espoo, unde erau participanți din Olanda, Germania, Spania, Italia, Turcia, Grecia și Ungaria. Era un proiect foarte mare. Olandezii pe care i-am cunoscut atunci erau două tinere foarte serioase și au zis: „Aici toată lumea vorbește engleza”. S-au uitat spre noi, România și Bulgaria, și spre Turcia, și am zis: „Sper că vorbiți engleza”. Și am zis: „Da, sigur, vorbim engleza”, Engleza noastră chiar era impecabilă, a mea și a colegei cu care am mers. Dintre toate țările de acolo, următoarea vizită a fost la noi: am făcut prezentarea școlii și a țării. S-a pus problema unde să ne ducem, iar toată lumea care nu fusese în România a zis: „Mergem în România, mergem în Constanța”. Este foarte important să știi cum să îți prezinți țara, să îi faci pe străini să înțeleagă că îți iubești țara și că ești mândru că ești român. Vreau să vă spun că atunci când au venit în România, a fost norul de fum de la Vulcan, toate zborurile au fost anulate, și perioada s-a prelungit puțin. Au fost nevoiți să meargă cu mașina prin țară. Când au ajuns fiecare cum a putut acasă, au spus: „Doamne, ce țară frumoasă aveți!” De fiecare dată când veneau olandezii, trebuiau să se oprească mai întâi la Sinaia, până ajungeau la Constanța. În primul rând, lumea se raportează la tine din punctul de vedere al calității, indiferent din ce țară ești. Dacă tu ești o persoană validată din acest punct de vedere, proiectele acestea le ținem din 2009. Mă refer la schimburile cu elevii.
Reporter: Cum ați valorificat poziția geografică a Constanței în rețeaua educațională internațională?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Au fost foarte încântați de faptul că, în sfârșit, Cazinoul pe care îl vizionau din 2009 a fost refăcut. Ultima dată când au venit olandezii, pentru că din 2009 vin în fiecare an, iar elevii noștri se duc acolo, au vizitat și alte locații. Nu numai Olanda și Italia, ci și Spania. Avem niște proiecte de suflet cu ei, de exemplu cu Salamanca. În 2009, au văzut Cazinoul, iar în noiembrie, la ultima vizită, au mers pe faleză și s-au pozat, fiind impresionați de clădire. I-am dus și în zone rurale, ca să vadă cum se desfășoară anumite activități la noi, de exemplu la o mică fermă din Poiana. Le-am arătat și tradițiile românești: au fost invitați la o nuntă românească, care durează până la miezul nopții, și au povestit cât de mult i-a impresionat faptul că stai să mănânci, să dansezi și să te bucuri de întreaga ceremonie. Am valorificat nu numai zona geografică, dar și mozaicul cultural și tradițiile românești. Elevii noștri de origine grecească, turci, aromâni sau români au prezentat dansuri tradiționale, inclusiv dansuri armenești, ceea ce i-a impresionat foarte plăcut pe oaspeți.
Reporter: Cum gestionați resursele umane într-un colegiu pedagogic?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Aceasta este partea, dacă vreți, cea mai sensibilă, pentru că cred că un adevărat lider are satisfacția muncii sale în momentul în care este urmat de oameni, indiferent dacă există oarecum incertitudini. Când lumea te urmează sută la sută și nu comentează absolut deloc deciziile pe care le iei, pentru că are foarte mare încredere că iei cele mai bune decizii. Parcă nu era suficient că eram un colectiv foarte mare. De la 1 septembrie 2024 am preluat, prin absorbție, încă două instituții: Școala 11 și fosta Grădiniță 23, care au devenit clădiri ale colegiului. Suntem acum la un număr de aproximativ 66 de clase, ceea ce este enorm. Avem doi directori adjuncți pe care mă bazez și pe care îi implic foarte mult, însă deciziile finale rămân la director. Dar lucrurile bune se fac cu oameni, iar noi avem un colectiv minunat de cadre didactice: oameni care muncesc foarte mult, oameni care își asumă responsabilități și care, dacă văd cum mă raportez eu la modele în viață, le urmează exemplul. Dacă tu ești un model ca profesor, îți faci orele, nu întârzii, poți cere acest lucru profesorilor. Dacă ai scuze, de exemplu: „Domnule, sunt director și nu pot să ajung la ore pentru că am altceva de făcut”, sau întârzii la ore, sau mai sunt alte lucruri care ar putea fi puse sub semnul întrebării, atunci nu poți cere oamenilor să respecte disciplina. Tu trebuie să fii un model profesional. Întotdeauna am spus: pentru mine, cel mai bun feedback este atunci când vine cineva și îmi spune: „Știți, m-a întrebat cineva cu cine am făcut româna și am zis cu dumneavoastră”. Oh, ieri aveam o oră de limba română la o clasă de a IX-a de viitoare învățătoare, și m-a vizitat o fostă elevă, care este acum studentă la Litere, în anul întâi, la specializarea română-engleză. Am avut-o și olimpică. Se numește Beatrice. Ea mi-a spus: „Doamna, îmi este atât de ușor să trec prin materie, pentru că ce am văzut cu dumneavoastră m-a format și, vă dați seama, vreau să fiu profesor de limba română”. Ce poate fi mai frumos decât acest lucru? I-am spus: „Beatrice, intră puțin în clasă”. Fetele de clasa a IX-a se uitau puțin speriate, iar eu am prezentat-o. Și uitați-vă, vedeți, sunt oameni cu care ne mândrim și elevi cu care ne mândrim.
Reporter: Cum reușiți să motivați cadrele didactice să participe la proiectele internaționale?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Să știți că aici am avut oareșce probleme, în contextul în care, sigur, e foarte important să cunoști o limbă de circulație internațională, pentru că absolut totul se derulează în limba respectivă, și sunt cerințe care trebuie respectate. Ne impunem limba engleză ca limbă de circulație internațională, iar atunci cadrele didactice spun: „Mă descurc”, chiar dacă nu trimitem numai profesori de limba engleză. Sunt profesori care pleacă în proiecte și, în general, dacă pleacă doi profesori și unul are oareșce dificultăți în comunicarea în limba engleză, celălalt vorbește foarte bine, pentru a acoperi situația. Mai există și problema oamenilor cărora nu le place să călătorească sau care ies greu din zona lor de confort, deși cheltuielile de cazare și de școală le sunt acoperite. Sunt, însă, și profesori care ar merge și ar face doar asta, participarea la proiecte. În contextul acesta, cu toate acestea, reticența a scăzut în ultima perioadă. Sunt cadre didactice care vor să participe. Elevii nu au niciun fel de reticență, iar profesorii îi motivăm: altfel nu îi luăm decât pe cei care au rezultate foarte bune la învățare și media 10 la purtare. Adică le-am pus niște condiții pentru a pleca în afară. Și da, există și recompense pentru cadrele didactice, pentru că școala plătește o parte din cheltuieli și pentru acei oameni care muncesc foarte mult în școală.
Reporter: Ce modele pedagogice internaționale considerați relevante pentru învățământul românesc?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: N-aș zice un anumit model. Aș face așa o selecție. Îmi aduc aminte acum, mă întorc la Suedia, de exemplu. Am asistat la un bacalaureat în 2001, se întâmpla și în Finlanda și în Suedia. Aveau probele acestea pe care le avem noi de competențe lingvistice în timpul anului școlar. Am experimentat și noi acest lucru cu probele de competențe lingvistice din cadrul examenului național de bacalaureat. La un moment dat, la examenul de istorie, erau așezați câțiva domnitori, iar copilul trebuia să recunoască ce domnitor este. M-am gândit: „Cum, numai atât?” La noi, istoria se dă scris și proba este destul de consistentă. Aceasta era proba la bacalaureat. Pe mine mă interesează în momentul în care elevul vede poza unui conducător și trebuie să o recunoască. Sunt competențe de bază și am zis: da, sunt foarte importante. În fizică era o probă practică. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, un profesor a zis: „Dar ce folos atâta teorie, dacă elevul se duce acasă și nu știe să aplice?” Competențele transversale, care îl pregătesc pe elev pentru viață, sunt foarte importante. Este vorba despre competența de comunicare. Degeaba știe comentarii pe de rost pentru examenul de bacalaureat, dacă nu știe să susțină un discurs, să argumenteze sau să întrețină o conversație pe anumite teme. La ce îi folosesc toate acestea? La nimic, dacă nu știe să rezolve probleme de viață. Sunt sigură că partea aceasta de achiziții teoretice este foarte importantă, dar competențele care îl pregătesc pe elev pentru viață sunt esențiale. Am văzut, de exemplu, sistemul de învățământ francez, care este elitist. Am văzut și sistemul de învățământ finlandez și suedez. În Finlanda, un profesor face șapte ani ca să devină cadru didactic. Eram într-o școală din Helsinki și îi ziceam: „Nu am văzut părinți prin școală care să reclame sau să conteste deciziile unui profesor”. Mi-a spus respectivul: „După 7 ani de studii, oare mai este cineva care să-mi spună ce să fac?” Locurile erau foarte bine compartimentate. Am văzut și sistemul italian și pe cel spaniol. Recent, am participat la un proiect privind profesionalizarea carierei didactice, în Barcelona, cu reprezentanța Universității din Sibiu și a Ministerului Educației. Am observat un sistem de mentorat foarte interesant, pe care am încercat să-l implementăm și noi. Fiecare cadru didactic debutant are, pe o perioadă de trei ani, un mentor. În Spania, unde sistemul educațional nu este unitar și legile se aplică diferit în funcție de zonă, am vizitat o școală la 40 km de Barcelona, cu mulți elevi migranți. Profesorul debutant lucra alături de mentorul său titularul disciplinei, ceea ce m-a impresionat. Partea aceasta de didactică este extrem de importantă. Noi încercăm, când vine un cadru debutant în școală, să-l alocăm unui profesor cu experiență care să-l învețe cum să predea. Este esențial să știi cum să predai materia și să o faci inteligibilă pentru elevi, adaptând conținuturile la particularitățile de vârstă. Pentru că poți fi o tobă de carte, dar dacă nu știi să predai matematica astfel încât să fie înțeleasă de un copil de gimnaziu sau de liceu, toate cunoștințele tale nu au valoare. Este foarte important acest aspect.
Reporter: Vorbiți-ne și despre evaluările naționale. Ce noutăți sunt în 2026?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: În 2026 nu sunt noutăți. Elevii absolvenți de clasa a VIII-a merg pe formula deja existentă, pentru că ei urmează programele noi. Deci, iată, este o formulă care se experimentează de șase ani de zile, cred. Absolvenții de liceu merg pe bacalaureatul vechi la limba română: avem testul la prima vedere, cu itemi de cunoaștere a textului, avem eseuri argumentate și, iarăși, sunt vizate competențele lingvistice prin proba orală. De-abia acum se elaborează programele școlare conform noilor planuri-cadru, aprobate în 2025, și vom avea, începând cu generația care va intra în clasa a IX-a în 2026–2027, un bacalaureat nou. O să vedem care va fi formula acestui nou bacalaureat, având în vedere că toate programele școlare se schimbă.
Reporter: Ce ne puteți spune despre siguranța școlară?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Vedeți, așa cum spuneam și la început, siguranța este foarte, foarte importantă. În contextul actual, cred că la un moment dat mi-a spus și un părinte, care avea copiii de ceva vreme în școală, că a ales instituția și pentru acest aspect. Noi avem firmă de pază, marțea și joia, iar portarii noștri sunt prezenți luni, miercuri și vineri. Pe timpul weekendului, deoarece avem internat, nu putem lăsa școala nesupravegheată. Ar fi fost ideal să avem firme de pază care să asigure acest serviciu gratuit. Primăria suportă cheltuielile pentru zilele respective, iar în rest portarii sunt în statul de funcții. Avem monitorizare audio-video în curtea școlii, cu 38 de camere. La un moment dat, amuzant sau nu, firma vecină avea probleme și poliția venea să ceară camerele noastre. Din fericire, camerele noastre surprind și exteriorul incintei, ceea ce este foarte important, deoarece multe incidente neplăcute se petrec pe timpul pauzelor și le putem astfel gestiona și soluționa. Uitându-ne pe camere, în momentul în care cineva spune „Nu, doamna, n-am făcut”, putem verifica imediat. Înregistrările se stochează timp de șase luni și există buton de panică la poartă, care permite acces imediat pentru intervenție, inclusiv a mașinii de urgență. Consider că acest sistem este foarte important, mai ales după lăsarea serii, pentru că în sediul de pe strada Răscoalei învățăm în două schimburi, între 8 dimineața și 8 seara. Avem și colaborare cu serviciile de poliție locală și jandarmerie, pe care le-am rugat să verifice zona după ora 17:00, chiar dacă întreaga curte a școlii este iluminată. La sediul din Călărași cursurile se opresc la 15:30, deci nu este nevoie de prezență suplimentară, dar la Răscoalei este esențial.
Reporter: Există și un parteneriat cu Poliția Locală?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Avem un parteneriat cu Poliția Locală și cu Jandarmeria și ne bazăm pe faptul că fac raidurile acestea destul de frecvent.
Reporter: Ce situații au fost semnalate până în prezent?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Deocamdată, slavă Domnului, nu au fost probleme majore, dar ținem foarte mult legătura cu cei de la Biroul de Siguranță Școlară. Avem activități organizate chiar și pentru elevi. De exemplu, am avut o activitate la clasa a IV-a. Trebuie să știți că problemele pot apărea la toate nivelurile de învățământ. Noi suntem o instituție care are patru niveluri de învățământ și, culmea, cele mai puține probleme și cei mai cuminți copii sunt cei de la liceu.
Reporter: Ce ne puteți spune despre digitalizare?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: În pandemie am accelerat foarte mult procesul de digitalizare. Îmi aduc aminte că pe 11 martie 2020 școala s-a închis, iar pe 20 martie trebuia să reluăm cursurile. Am zis: „Nu putem să facem cursurile pe WhatsApp sau prin mesaje, nu putem doar să trimitem video-uri. Trebuie să realizăm cursurile unitar și să avem o platformă a școlii pentru clase virtuale, online.” Educația trebuie să continue în mod organizat, exact cum avem clasele fizice la școală, trebuie să avem și formatul online. Îmi aduc aminte că pe 20 martie, folosind domeniul achiziționat de noi și G Suite for Education, am creat toate clasele virtuale. A fost o provocare extraordinară, pentru că mulți profesori nu știau cum să organizeze lecțiile online. Învățătoarele mă sunau și spuneau: „Nu știu cum să invit copiii să intre în clasă, nu știu cum să trimit linkul”. Așa că, acasă, m-am înregistrat și am făcut un mic tutorial: cum adaugi copiii, cum accesezi platforma, cum trimiți linkul. Am pus filmulețul pe grupul de WhatsApp și am explicat pas cu pas.
Reporter: Ce aspecte pozitive a adus pandemia la Colegiul Pedagogic?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Acum noi avem platformă funcțională și vreau să vă spun cu foarte mare mândrie că, atunci când am accesat acest proiect, am acceptat să fim partenerul 4 al Universității București pe proiectul de pedagogie digitală. La început, platforma achiziționată prin proiect nu era gata, iar cursul era online și trebuia să așteptăm CD-urile din țară. Noi însă am trimis notificare la Minister, spunând că vom începe cursul pe platforma noastră, deoarece o instituție are platformă, da. Chiar atunci când ofițerul de presă a venit să verifice toate clasele virtuale create pentru formare, a fost surprins plăcut să vadă că nu numai că existau clase virtuale cu toți elevii, dar și cu studenții care participă la practica pedagogică. Practica pedagogică se derulează în program blended learning, adică parțial în clasă și parțial online. Practic, viitorul învățător intră în clasă, transmite link-ul în clasa virtuală, unde se conectează toți colegii și profesorul de practică pedagogică. Eu, ca profesor metodist, vizionez lecția din biroul meu. Elevii din grădinița de aplicație sunt doar cu învățătorul și preșcolarii, iar noi stăm online, cu camera închisă, ca să nu perturbăm activitatea. Aceeași modalitate se aplică și pentru studenți din diferite colțuri ale țării, nu doar cei de la Universitatea Ovidius. Avem cursuri de formare online, platformă funcțională și camere achiziționate pentru transmisie live în fiecare clasă, cu tripod, astfel încât vizualizarea să fie completă. Nu folosim camera de laptop, care ar focaliza doar profesorul. Totul este vizibil, clar și eficient.
Reporter: Ce ne puteți spune despre rezultatele elevilor din anul 2025 și ce intenționați să pregătiți pentru anul 2026?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Am avut foarte multe premii la olimpiade școlare și concursuri naționale organizate de Ministerul Educației.
- Am obținut premiul I la Olimpiada de Psihopedagogie, la faza națională. O elevă din clasa a XI-a a luat locul întâi pe țară.
- Premiul III la Olimpiada Națională de Socio-Umane, obținut de o elevă nevăzătoare din clasa a XII-a.
- Premiul II la Olimpiada Animatorilor, obținut de un grup de eleve.
- Premii la Olimpiadele de limba spaniolă și limbi romanice, inclusiv premiul I la Festivalul Național de Teatru în limba spaniolă, organizat de Ministerul Educației, și ulterior la Festivalul Internațional în limba spaniolă.
- Numeroase premii la Olimpiadele de limba română și limba engleză, precum și la concursurile de matematică, la etapa județeană.
Pe lângă acestea, am obținut locul IV pe județ la bacalaureat, cu promovabilitate de 100%, ceea ce este practic cartea noastră de vizită. Mai mult, vreau să subliniez că au fost șapte medii de 10 la Limba și literatura română în județul Constanța, dintre care patru elevi au fost de la noi, iar trei dintre aceștia au fost din clasa a XII-a pe care am terminat-o, ceea ce mi-a umplut sufletul de bucurie.
Reporter: Ce vizați pentru anul 2026 ca și rezultate?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Rezultate și mai bune. Întotdeauna ne propunem să avem peste media din județ, deci întotdeauna rezultatele să fie de promovabilitate sută la sută pentru Evaluarea Națională și pentru Bacalaureat. Dar ne propunem și pe componenta aceasta de bine al copilului – să-i fie bine în școală. Știți că aglomerarea aceasta numai pe partea de achiziție e foarte importantă, dar vrem să creăm un mediu sănătos în școală și să creăm starea aceea de bine care este foarte importantă. Deși problemele sunt acum din ce în ce mai mari și la nivelul acesta surprinzător al elevilor de vârstă școlară mică, întâlnim o violență lingvistică pe care, sincer, n-am mai întâlnit-o până acum. Copii care, culmea, nu întâlnesc în mediul familial această violență, dar neavând un control asupra tot ceea ce înseamnă media sau internet, împrumută lucrurile care sunt mai puțin de împrumutat și le aduc în contextul școlar, iar noi le gestionăm și încercăm să le gestionăm ca să fie bine.
Reporter: Care este deviza dumneavoastră după care vă ghidați în toată activitatea pe care o desfășurați la colegiu?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Educație de calitate. Nu vreau sub nicio formă să facem rabat de la calitate. Și mă gândesc așa: pentru mine, întotdeauna a fost foarte important contextul. Niciodată n-am alergat după funcții sau după grupuri. Întotdeauna mi-a plăcut, în momentul în care am fost invitată să particip într-un proiect, că lumea s-a raportat la mine din punct de vedere calitativ și asta le spun colegilor: noi nu trebuie să facem niciodată rabat de la calitate. Cine vrea să lucreze în plus la școală, să se implice în proiecte, ok, vine și îmi spune, dar eu vreau să vă faceți orele sută la sută. Pentru mine, cel mai important este să se facă ora. Nu accept să nu se facă ora; profesorul trebuie să facă ora de limba română sau de matematică. Copilul are nevoie de acest lucru pentru că, să știți, chiar dacă la un moment dat îi place să nu facă nu-știu-ce oră sau să chiulească, el apreciază tot profesorul care își face orele, iar respectul lui este pentru cel care intră la timp în clasă și pentru cel care face ora așa cum trebuie.
Reporter: Am ajuns la finalul interviului. Ce mesaj doriți să transmiteți atât pentru elevi, cât și pentru profesori, dar și pentru părinți și întreaga comunitate din Dobrogea?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: În primul rând, aș începe cu elevii și le-aș spune că este foarte important să se bucure de statutul de elev și să-i facă cinste acestui statut. Să se gândească că a fi elev înseamnă să fii în perimetrul școlii, dar și în afara școlii. Părinților le-aș spune să fie partenerii pe care i-au fost până acum ai școlii și să aibă încredere în școală. Exact ca atunci când te duci la doctor și doctorul îți spune ceva, înseamnă că așa este. Să fie partenerul care merge în aceeași direcție cu școala. Este foarte important și pentru profesori: răbdare, răbdare, foarte mare răbdare și să nu abdicăm de la calitate, indiferent de contextele mai favorabile sau mai puțin favorabile pentru educație.
Reporter: Care este mesajul pentru comunitatea din Dobrogea?
Prof. dr. Anamaria Ciobotaru: Să ne fie bine, să fie bine, pentru că lucrurile se mișcă în această direcție și cred că e foarte important să fim și puțin toleranți, ca să ne fie bine. Sigur, avem sprijinul administrației locale, l-am avut tot timpul, și acest lucru este foarte important în contextul în care, fără sprijinul acesta al inspectoratului școlar sau al administrației locale, nu poți să te miști. Din acest punct de vedere am încheiat parteneriate foarte, foarte puternice și pentru siguranța școlară, iar foarte mulți agenți ne sprijină în proiectele școlare. Finanțăm aceste proiecte din sponsorizările pe care le obținem pentru aceste deplasări.
Alexandra VASILE
