După un proces civil lung de patru ani, o dispută comercială a trecut și de etapa apelului, la Curtea de Apel Constanța. Conflictul, care a pus față în față Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” S.A. (CN APMC) și operatorul privat Grup Servicii Petroliere Shipyard S.R.L. (GSP Shipyard), s-a încheiat cu o victorie (provizorie) pentru autoritatea portuară, reconfirmând faptul că prevederile contractuale au rămas valabile, în ciuda încercărilor de a invoca vicii de concurență.
Litigiul între cele două persoane juridice a început oficial în februarie 2021, când CN APMC a decis să recupereze prin instanță sume colosale, invocând faptul că GSP Shipyard nu și-ar fi achitat obligațiile pentru utilizarea infrastructurii portuare.
Miza inițială depășea pragul de 5 milioane de lei, la care se adăugau peste 267.000 de euro, reprezentând un melanj de chirii restante, penalități de întârziere și, cel mai controversat punct al dosarului, „prima anuală” de performanță.
Această primă anuală, un mecanism prin care Portul taxa operatorii pentru neîndeplinirea unui trafic minim de marfă, a devenit rapid mărul discordiei.
În timp ce CN APMC prezenta facturile ca pe o consecință firească a contractelor asumate, reprezentanții GSP Shipyard au ripostat dur în instanță, susținând că aceste clauze sunt abuzive și că ar fi făcut obiectul unor investigații ale Consiliului Concurenței. Mai mult, pârâta a argumentat că sumele solicitate nu ar reflecta realitatea plăților deja efectuate, cerând o recalculare a întregului debit.
Prima instanță și „puterea lucrului judecat”
În vara anului 2024, Tribunalul Constanța a dat primul verdict în favoarea reclamantei și în detrimentul celor de la GSP Shipyard. Deși reclamanta și-a micșorat pretențiile pe parcursul procesului, ca urmare a unor plăți parțiale făcute sub presiunea litigiului, instanța a admis cererea pentru suma rămasă: aproximativ 2,2 milioane de lei și întreaga sumă de 267.040 euro.
Un moment decisiv în motivarea judecătorilor de la Tribunal a fost invocarea „puterii lucrului judecat”. S-a descoperit că validitatea acelor „prime anuale” fusese deja tranșată într-un proces anterior, în anul 2020.
Astfel, judecătorii au concluzionat că nu mai pot reanaliza dacă acea clauză este nulă sau nu, din moment ce o altă instanță stabilise definitiv că datoria există.
Apel la instanța superioară
Nemulțumită de verdict, compania GSP Shipyard a atacat cu apel, susținând că Tribunalul a ignorat probe esențiale și că expertiza contabilă nu ar fi fost completă.
Totuși, strategia de atac în apel s-a dovedit a fi prea generică pentru rigoarea magistraților. Curtea de Apel Constanța, în decizia pronunțată recent, a taxat lipsa de precizie a apelantei. Judecătorii au subliniat că GSP Shipyard nu a adus dovezi concrete sau înscrisuri noi care să demonstreze plăți neînregistrate și nici nu a contestat expertiza atunci când a avut ocazia în prima instanță.
După respingerea apelului ca nefondat, ultima carte rămasă celor de la GSP a fost recursul.
Ca urmare a judecării apelului, pe lângă sumele de ordinul milioanelor pe care GSP Shipyard trebuie să le achite către CN APMC, compania a fost obligată și la plata unor cheltuieli de judecată semnificative, de peste 67.000 de lei.
Urmează a se vedea dacă procesul va continua pe calea recursului, la finalul căruia va fi pronunțată soluția definitivă.
Daniel ALBU
