O femeie din Constanța a fost amendată cu 4.000 de lei de către oamenii legii de la Secția 2 pentru că a alertat în mod nejustificat Poliția. Ea este acuzată că a sunat la 112 și a spus că fiul ei a dispărut, lucru neadevărat. Însă, judecătorii au decis să-i înlocuiască amenda cu un avertisment.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție încheiat la data de 14.11.2025 ora 19:55 agentul constatator din cadrul Secției 2 Poliție Constanța a consemnat că, în aceeași zi, ora 17:25, petenta a alertat fals organele de poliție prin apelarea numărului unic pentru apeluri de urgență 112, sesizând că fiul acesteia ar fi părăsit domiciliul fără a mai reveni.
Din cuprinsul raportului întocmit de agentul constatator rezultă că echipajul de poliție deplasat la fața locului a identificat-o pe petentă la adresa indicată iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că susținerile privind dispariția fiului nu corespundeau realității.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că înțelege să conteste procesul-verbal menționat pe motiv de sănătate, susținând că este iresponsabilă de acțiunile sale întrucât a fost diagnosticată cu declin cognitiv moderat, urmând în prezent la domiciliu un tratament despre care afirmă că nu ar avea efecte semnificative.
Instanța
Analizând întregul material probator, instanța are în vedere în primul rând vârsta înaintată a petentei, precum și faptul că aceasta a invocat, chiar dacă fără a face dovada printr-un act medical, existența unor probleme de sănătate și a unui tratament urmat la domiciliu, împrejurare care, deși insuficientă pentru a înlătura vinovăția ori pentru a conduce la anularea procesului-verbal, constituie totuși un indiciu credibil asupra unei anumite vulnerabilități a petentei, aptă a fi avută în vedere la stabilirea sancțiunii celei mai adecvate.
Instanța reține totodată că din actele dosarului nu rezultă existența unor antecedente contravenționale ale petentei de aceeași natură și nici o conduită de rea-credință, persistentă sau repetată, care să impună o reacție sancționatorie pecuniară, iar din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă că mobilizarea echipajului de poliție ar fi avut consecințe deosebit de grave sau prelungite, aceasta rezumându-se la o singură deplasare la adresa petentei, urmată de identificarea de îndată a caracterului nereal al sesizării.
Instanța apreciază așadar că scopul sancțiunii contravenționale, care este în principal unul preventiv și educativ iar nu unul represiv, poate fi atins în împrejurările concrete ale cauzei și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, aceasta fiind de natură să atragă în mod suficient atenția petentei asupra caracterului ilicit al conduitei sale și asupra necesității de a se abține pe viitor de la efectuarea unor asemenea apeluri către numărul unic de urgență, fără a fi necesară, față de circumstanțele personale expuse, menținerea unei sancțiuni pecuniare de natura celei aplicate.
Ca atare, deși instanța nu poate primi criticile formulate cu privire la inexistența faptei ori la nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal, apreciază întemeiată reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Astfel, i-a înlocuit amenda cu un avertisment.
Liliana BELCIUG
