Un episod tragic se putea întâmpla, în ultimele zile ale anului 2022, într-un mall din Constanța. Un cadru medical nu ar fi fost lăsat să intervină în ajutorul unui copil de trei ani, care se înecase. Acesta a povestit, într-o postare pe Facebook întâmplarea. Episodul a fost confirmat de purtătorul de cuvânt al ISU Dobrogea, Răzvan Parconie, care ne-a transmis că la fața locului s-a deplasat un echipaj SMURD C, cu un medic, iar copilul a fost transportat la spital.
Postarea integrală a femeii:
„In aceasta seara,in timp ce ma aflam intr-un mall din Constanta impreuna cu fiica mea, am asistat la cea mai groaznica experienta…
Voiam sa vizionam un film impreuna, asez copilul la o masa din incinta cinematografului si o rog sa ma astepte pana iau biletele de la casa.
In timp ce asteptam la coada , observ ca in zona fast foodurilor era mare agitatie, foarte multa lume se imbulzea, tipa si unii isi adresau cuvinte urate.
Il intreb pe un domn ce se intampla.. :“UN COPIL A INGHITIT CEVA SI A LESINAT! SALVAREA NU A AJUNS!”
Fara sa stau prea mult pe ganduri alerg pana la locul respectiv, reusesc sa trec de multime si vad un copil ( aproximativ 3 ani) inconstient care nu raspunde la stimuli, in bratele unui adult care incerca sa-i desfaca nasturii de la camasa.
Il intreb :“ Esti MEDIC?? Ce s-a intamplat?
Te rog ,lasa- ma sa vad copilul , eu sunt MEDIC!”
Raspunsul lui : “ Nu , nu sunt medic.. dar am facut cursuri .. am idee de ceea ce fac.”
Alte doua doamne au luat copilul pe sus in timp ce-si adresau replici acide pentru ca “ nu-i ok sa-i bagi degetele in gura, ii dai microbi”.
In tot acest timp care a durat vreo 5-7 minute intr-o lupta fizica si verbala , am reusit doar sa-i iau pulsul, sa-i aplic doua lovituri intre omoplati si sa-i deschid gura partial, moment in care m-a muscat ( toate manevrele fiind facute in timp ce copilul era plasat de la un adult la altul).
Mama copilului intinsa pe jos ,plangand in hohote asista neputincioasa la acest film horror.
In scurt timp am constientizat ca, al meu copil e singur la o masa departe de mine si am fugit sa-l caut. M-am asigurat ca e bine si m-am intors iar la copilul care avea nevoie de ajutor. Situatia era asemanatoare doar ca acum copilul era intins in pozitie de siguranta. In scurt timp au venit si ajutoarele specializate.
‼️‼️‼️Mesaj de luat acasa‼️‼️
Atata frustrare, neputinta si neliniste nu am simtit in toate orele petrecute in spital.
Un val de sentimente ciudate m-a acaparat si am reusit sa le potolesc doar pentru ca o aveam pe fiica mea langa mine.
Nu toti suntem facuti sa ajutam un om la nevoie, nu toti avem pregatirea necesara, nu toti suntem capabili sa gestionam corect o astfel de situatie .. in anumite momente avem nevoie de ajutor de specialitate.
In astfel de situatii nu conteaza “cursurile pe care le-ati facut”, nu conteaza care e mai vocal in sfaturi inutile, care impinge mai tare… ..
Doar ViATA conteaza.
Oferiti MEDICILOR posibilitatea sa ajute, sa supravegheze sau sa coordoneze o astfel de situatie in care viata unui om e ca un fir de ata!
Ca sa ma fac bine inteleasa , NU AM FOST LASATA SA AJUT ACEL COPIL!!!!
Copilul TRAIESTE!”
Ce a transmis purtătorul de cuvânt al ISU Dobrogea, Răzvan Parconie:
„Subscriu la cele relatate. Vineri, cand au fost făcute apelurile eu am fost unul dintre cei care le-au preluat. Am avut cred că 10/15 apeluri consecutive, daca nu in același timp de la oameni care erau unul lângă altul. Apeluri in care lumea doar țipa la noi să venim mai repede. Am vrut să povestesc episodul de atunci, însă am avut o reținere. Acum, văzând că nu sunt singurul „prins” în „disperarea” oamenilor, confirm cele spuse și accentuez și eu ideea de a ne lăsa să facem ce trebuie!
Din cele 10/15 apeluri, cred că am avut 20 de variante, ba ca s-a înecat, ba că face convulsii, ba că nu respiră, ba că respiră, ba ca i se fac manevre de resuscitare, ba ca e medic cu el, ba ca nu a fost niciun medic in zonă.
Oameni buni, știm ca disperarea este mare, oameni suntem toți, sentimente avem toți, cele mai puternice fiind cele când e vorba de copii! Nu vă puteți imagina ce simtim și noi când suntem cu o casca pe cap, un mouse un mâna și cu ochii într-un monitor la astfel de apeluri. Încercati pe cât e posibil, desi înțeleg că e greu, să ne ascultați dacă sunați, nu să țipați la noi și să ne injurati. Nu noi venim la solicitari! Ambulanța poate pleca în timp ce noi vorbim! Dacă noi vă ținem la telefon și vă întrebam lucruri „stupide” pentru voi, pentru noi sunt esențiale! În astfel de momente calmul este „cel mai bun medicament”. Vreți să salvați, sunați și faceți ce vă spunem! Vine cineva lângă voi care se recomanda a fi medic, paramedic, asistent sau orice persoană care are cunoștințe în acordarea primului ajutor, ajutați-l, faceți ce vă cere, creați un spațiu în care poate acționa!
Orice secunda contează!
Da, copilul este bine, dar situația putea fi tragică!”.
P.I.
