OncoGen, în liga mare a cercetării mondiale. Interviu cu prof.univ.dr. Virgil Păunescu

0
1221

Cel mai avansat institut medical din Europa de Est

Avansul tehnologic a propulsat România în cercetarea mondială de vârf. Infrastructura de cercetare din România, în momentul de față, este mai bine pusă la punct de cât a fost vreodată. Centrul de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, care funcţionează în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă ”Pius Brînzeu” din Timişoara, a devenit cel mai avansat institut medical din România și Europa de Est, după ce prof.univ.dr. Virgil Păunescu împreună cu echipa sa de cercetători au reușit să dezvolte un vaccin împotriva SARS-CoV-2.

Vaccinul împotriva COVID-19 este primul vaccin personalizat și a stârnit interesul numeroaselor ambasade care s-au oferit să sprijine și să ajute financiar cercetătorii români. Focus Press vă prezintă impresionanta poveste a singurului centru din România recunoscut pentru cercetare-dezvoltare de către Organizația Mondială a Sănătății, Guvernul Britanic, Ministerul Educației și Cercetării din România și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară “Cantacuzino”.  Discutăm despre un centru unic în Estul Europei. Prof.univ.dr. Virgil Păunescu, vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale din România și coordonatorul Centrului OncoGen din Timișoara, a dezvăluit, în cadrul unui interviu Focus Press, cum s-a născut vaccinul românesc anti-COVID-19.  Ministerul Educației și Cercetării a organizat o competiție în valoare de 700 de mii de euro câștigată de OncoGen împreună cu Institutul Cantacuzino, pentru acest vaccin.  Profesorul Virgil Păunescu este optimist și speră ca România să ducă vaccinul mult așteptat de oameni până la capăt: “Sunt convins că va fi o premieră tehnologică de succes”. Cei 65 de cercetători de la OncoGen, marea majoritate tineri-cercetători, mulți cu studii peste hotare, inclusiv doi cercetători străini, sunt singurii români care au conceput vaccinul anti-COVID. Vaccinul a intrat în linie dreaptă. Profesorul Păunescu declară că nu există niciun risc de infectare, pentru că nu s-a folosit material infecțios și va fi administrat în cea mai facilă formă posibilă, intranazal. Cât despre verificările Ministerului Sănătății, urmare a faptului că profesorul a decis să-și administreze vaccinul, dr. Virgil Păunescu crede că “este o confuzie și o disfuncție de comunicare”, Ministerul Cercetării este finanțatorul OncoGen și știe tot ce fac cercetătorii români. Cert este că avem două modele de reacții a responsabililor din sistemul sanitar: una în Anglia și una în România. Cei din Anglia au răspuns cu 500 de milioane de euro, finanțare pentru vaccin, iar cei din România au răspuns cu o anchetă.  În România este pentru prima oară când se pune în practică o astfel de idee. Este vorba despre adaptarea vaccinurilor personalizate din cancer la vaccin personalizat în infecții virale. Institutul OncoGen este axat doar pe cercetare-dezvoltare, iar producția vaccinului anti-COVID rămâne în sarcina Carntacuzino. Marele avantaj este că acest vaccin al nostru este personalizat pentru circa 80 la sută din populația României. Profesorul Păunescu are și un regret și anume că pe tehnologia aceasta suntem primii ca țară, cercetătorii ar fi așteptat mai multe atenție din partea autorităților, dar nu s-a întâmplat așa.

Reporter: Centrul OncoGen este singurul din țară recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății, de Guvernul Britanic și Institutul Cantacuzino pentru vaccinul dezvoltat împotriva COVID. Cum ați reușit să faceți parte din liga mare a cercetării mondiale alături de institute și companii recunoscute pentru performanța în cercetarea medicală de vârf?  

Prof.univ.dr. Virgil Păunescu: Ne-am pregătit 20 de ani pentru asta. În anul 2002-2003, noi eram țară asociată Uniunii Europene și aveam acces la programele de cercetare europeană în parteneriat cu instituții similare din Uniunea Europeană. Noi am fost primul colectiv medical din România care, undeva în 2002-2013, am reușit să obținem o finanțare printr-un grup de 11 centre de cercetare prestigioase din Uniunea Europeană și care își propuneau să dezvolte metode din zona medicinei regenerative. Adică să pornim de la o celulă și să obținem țesut osos, să refacem cartilaj și să refacem tendoanele. Am primit la vremea respectivă echivalentul la 600 de mii de dolari și 28 de burse pentru colectivul nostru, care nu avea 28 de oameni atunci. E o întreagă istorie, care din păcate nu am timp acum să o spun. Noi trebuia să participăm la această competiție și să ne lipim de un grup. Erau 142 de grupuri, care participau din Uniunea Europeană, la  această competiție și doar un grup câștiga. Problema noastră era cum să ghicești cine câștigă competiția, să te lipești de acel grup. Cu asta am început, cu această organizare. Cum identificăm noi câștigătorul la nivelul Uniunii Europene? Și l-am identificat. Am avut și un pic de noroc, dar l-am identificat și acel câștigător, fiind parte din grupul lui, ne-a tras după el. După ce grupul din care făceam parte a câștigat, așa cum ne așteptam, cu un pic de noroc, a venit în vizită în Timișoara. Centrul în care noi făceam cercetări se afa în Spitalul Județean, la etajul 1, pe o rază de vreo 500 de metri și ne-au spus că nu corespundem normelor europene de autorizare și acreditare a cercetării, dar vor continua colaborarea cu noi. Nu era vorba numai de noi, pentru că și ei aveau aceleași probleme cu centre de cercetări localizate în clădiri vechi, reamenajate, dar care pe fond nu corespund și că “ne trebuie o clădire nouă” și că și ei lucrează la același lucru și așteaptă ca Uniunea Europeană să înceapă să investească în mari structuri de infrastructuri de cercetare. Adică în acest gen de institute în care suntem astăzi de la zero. Trebuie să vă spun că multă lume ne întreabă “Când sunteți gata?” Noi am intrat în acel FP6, acel proiect al Uniunii Europene, 2003-2006, și după aceea a început programul-cadru FP7 al Uniunii Europene. Același grup, pentru că noi ne-am comportat onorabil în relația cu ei și decent, ne-au luat și în FP7, în alte două proiecte. Proiectul în sine s-a terminat după 11 ani, în 2015, cu produsul final, care însemna o tehnologie aplicabilă la OMS, aplicat pe 35 de copii cu necroză de cap femural și cancer post-chimioterapie, la care tratamentul cu proteză nu putea fi aplicat, pentru că oasele erau fragile. S-au făcut injecții cu celule stem mezenchimale, intraarticular și periarticular, și la circa două luni articulația s-a refăcut. Capul femural a crescut la loc. Articulația s-a refăcut. Am văzut cum arată un proiect pornit de la o idee și până la pacient. A durat 11 ani. A însemnat efortul a vreo 10 colective de cercetare din Uniunea Europeană, noi erau singurii din Estul Europei, și a costat peste 100 de milioane de euro.  Cam așa stau lucrurile în cercetare. Atunci, în 2002-2003, când am fost vizitați, ni s-a atras atenția că trebuie să ne facem un institut nou. Banii au venit odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană, undeva în 2009. În 2010 am câștigat, nu numai noi, cred că sunt vreo 30 de institute la nivel național, 12 milioane de euro. Deși institutul a fost gata într-un an și jumătate, construcția și dotarea, toată birocrația europeană s-a întins pe vreo 5 ani. Noi am inaugurat acest institut în iarna anului 2015. În acest an se împlinesc 5 ani de la deschiderea centrului și ieșim de sub obligațiile contractuale cu  fondurile europene, obligații care au însemnat că noi suntem autofinanțabili. Deși ținem de Spitalul Județean din Timișoara, noi nu am primit niciodată niciun leu și nici nu avem voie să luăm bani de la spital. Trebuie să câștigăm proiecte prin competiții naționale sau internaționale. Depunem 10 proiecte și rata de succes este de 1-2 din 10. Trebuie foarte mult scris. Am reușit, având continuitate, să luăm proiecte de vreo 10-15 milioane de euro peste cei 12  (milioane de euro –n.r.) care au fost institutul. Am angajat. În institut, în momentul de față, lucrează 65 de cercetători și sunt majoritatea tineri, doi cercetători străini din Statele Unite și din Germania. Anul acesta finalizăm două proiecte, fiecare de câte 2 milioane de euro. Unul se referă la imunoterapia în cancer, faza de cercetare-dezvoltare.

Lumea nu înțelege care este deosebirea dintre cercetare-dezvoltare și producție. Și de vaccin ne întreabă “Și când o să fie gata vaccinul?” Este foarte greu de dat un răspuns exact la treaba asta“.

Dezvoltarea unui vaccin durează, în medie, cam 10 ani și costa cam 1-2 miliarde de euro. Dar acum, fiind o situație de pandemie, toată lumea s-a mobilizat și speră să-l aibă gata într-un an. Sunt niște riscuri, dar noi ne-am propus să fim în grupa mare a cercetării, cum spuneți dumneavoastră în liga mare a cercetării. Pentru asta mai trebuie să spun ceva. Noi suntem în liga asta din anul 2002. Că m-ați întrebat cum am ajuns aici. Din anul 2002 am reușit să identificăm liga mare a cercetării și să rămânem conectați la această ligă. Problema era că nu puteam presta la nivelul ligii mari europene, pentru că ne lipsea această infrastructură. De îndată ce am primit banii, deosebirea dintre noi și restul colegilor din țară, care au mai primit astfel de bani, în Timișoara mai sunt  cinci astfel de institute, dar dumneavoastră nu știți de ele, pentru că sunt închise și mai sunt și în București vreo 6-7 și mai sunt vreo 30-40 în toată țara, dar a fost foarte greu prin modul în care s-a organizat această competiție pe bani europeni, să supraviețuiești, să atragi fonduri europene și să ții în picioare o infrastructură. Noi avem 3.000 de mp. Suntem la jumătate din capacitate și la ora actuală. Ne-ar mai trebui vreo 60 de oameni și încă vreo 10 milioane de euro ca să fim la capacitate maximă. Fiind în liga mare de care dumneavoastră vorbiți din anul 2002, în momentul în care am câștigat proiectul, noi am știut un lucru. Lucram în cercetare, eram pregătiți pentru cercetare, eram antrenați. Am avut suportul din burse de la 2 săptămâni, până la doi ani al celor mai bune centre din Uniunea Europeană, Israel, Statele Unite, dar una este să lucrezi în cercetare și alta este să construiești un institut de cercetare.

„Când am primit banii, noi nu am făcut institutul acesta după capul nostru, ci ne-am dus în Germania cu arhitectul și constructorul”

Am vizitat trei centre de cercetare, care se aflau în construcție cam în aceeași fază cu noi, un pic mai avansate. Aveau proiectul. Unii începuseră să sape fundația. La Ulm, șeful Centrului de Cercetare de la Ulm, care are un centru de vreo 50 de milioane de euro, ne-a explicat care sunt avantajele, de ce îl construiește, cum îl construiește, care sunt funcțiunile, care este scopul. Și scopul era simplu, să facă față cercetării pentru următorii 20-25 de ani, să producă bani, adică tehnologii care poate să se vândă. Nu este cercetare de dragul cercetării. Institutul nostru este cel mai bun din țară, pentru că s-a bazat pe un studiu de fezabilitate. Acest studiu noi l-am primit de la nemți. Este un studiu de fezabilitate făcut de o companie americană, foarte bun și care ne permite de la stocarea de materiale și până la cercetare-dezvoltare unde avem proiecte de 2 milioane pentru dezvoltarea de imunoterapii în cancer, 2 milioane pentru partea de cercetare- dezvoltare din vaccinurile în alergia la ambrozie pe 10 posibile vaccinuri. Din păcate noi nu am reușit încă să operaționalizăm acest centru în totalitate. Avem o biobancă de capacitate foarte mare, 10 mii de litri de azot lichid, dar nici nu am pus-o în funcțiune, pentru că am avut un proiect în mică măsură.  Avem materia primă și o putem produce noi prin manipulare genetică. Avem un colectiv care se ocupă de terapia personalizată în cancer. În America 30 la sută din pacienți sunt tratați prin terapii personalizate, care sunt 80 la sută mai eficiente, decât ce se face în România și în mod clasic, să zicem prin protocoalele terapeutice. Începusem o discuție acum un an sau doi cu fostul președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care înțelegea  despre ce vorbim și a promis că ne va face un program, dar nu l-a făcut, pentru că s-au schimbat (directorii –n.r.). Noi suntem pregătiți să facem diagnostic personalizat și aparatul, în baza secvențializării, îți dă o formulă de tratament specifică fiecărei mutații genetice. Cum nu sunt doi pacienți cu cancer la fel, tratamentul chiar este personalizat și oncologul are la dispoziție o gamă de combinații de medicamente, citostatice, tot ce este pe piață. Nu-i vorba de tehnologii foarte avansate, ci de tehnologiile care se găsesc pe piață, dar într-o combinație specifică și maximă utilă pentru combinația de gene a persoanei respective.

„Noi am secvențializat peste 100 de cancere mamare”

Una din opt femei face de-a lungul vieții un cancer de sân, extrem de frecvent, și nu cred că au fost cinci care să semene cât de cât între ele. Pentru fiecare aparat, programul atașat secvențiatorului ne-a dat altă combinație de tratamente. În realitate pacientele au intrat în sistemul normal de tratament, care funcționează și în România, dar și în alte țări europene, și au intrat pe trei tratamente. Sunt trei variante de cancer recunoscute oficial. Asta este.

Rep.: Ați menționat termenii de cercetare și producție. Puteți, vă rog, să faceți o mică precizare în sensul acesta, pentru că au existat tot felul de reacții în spațiul public. Ce ar trebui să știe românii?

Prof.univ.dr.V.P.: OncoGen nu este un institut de producție, ci este exact partea de cercetare-dezvoltare și pe care dumneavoastră o vedeți acum când citiți despre acest vaccin împotriva coronavirusului. Noi suntem într-o competiție în cea mai mare parte cu institute asemănătoare, institute care se ocupă doar de partea de cercetare-dezvoltare și sunt foarte puține companii farmaceutice mari care au și cercetare-dezvoltare, dar și producție. De exemplu, compania aceasta Moderna, care părea să fie pe primul loc în Statele Unite,  era un institut de cercetare-dezvoltare privat, iar noi suntem de stat, dar care a dus cercetarea așa cum vrem și noi să o ducem din faza de idee până în faza de studiu clinic pe oameni. Un studiu clinic de fază I și II, care înseamnă câteva zeci sau câteva sute de voluntari și dacă dă rezultate, a apărut o mare companie care le-a oferit 500 de milioane de euro și le-a cumpărat tehnologia care să o treacă în producție, pentru că Moderna nu avea entități. Moderna, la fel ca și noi, poate să pună la punct cercetarea până la microproducție, iar apoi să intre în marea producție. Uneori firmele mari își asumă acest risc al cercetării-dezvoltării, care nu întotdeauna dă rezultate.

„Riscul cercetării: Nu toți care vor lucra la vaccinuri vor obține până la final un vaccin!”

E un risc. Este o cercetare la risc. Marile companii stau oarecu la pescuit, să zic așa, și se uită să vadă cine obține rezultate mai bune în faza de cercetare-dezvoltare. Și cu aceia negociază cu cât cumpără și în ce mod împart profiturile în momentul în care ei preiau această tehnologie și o duc în hale mari de producție care pot să producă și să ambaleze milioane de doze. Acestea sunt niște infrastructuri foarte mari. La noi în țară doar Cantacuzino cred că încearcă să repornească  producția, dar nu era o  facilitate chiar de mari dimensiuni. Ei făceau 1-3 milioane de doze anual, dar noi acum vorbim de o cerință mondială de miliarde de doze.

Rep.: De ce OncoGen nu ar putea să producă acest vaccin?

Prof.univ.dr. V.P.: Nu! Nu este un institut de producție. Noi doar încercăm să punem la punct faza de cercetare. Am avut o idee. Ea este derivată din cercetarea în cancer. Este prima oară când se pune în practică o astfel de idee. Este vorba despre adaptarea vaccinurilor personalizate din cancer la vaccin personalizat în infecții virale. Și pentru că este personalizat trebuia să găsim un compromis. Personalizat înseamnă individ cu individ. Nu poți face asta cu milioane de oameni. În asta constă meritul nostru, să trecem de la vaccinul personalizat în cancer, pacient cu pacient, la o formulă intermediară între personalizarea pacient cu pacient și dezvoltarea industrială. Vaccinul industrializat se face la fel pentru toată lumea de pe planetă. Noi am găsit această formulă, pentru populația din România, în sensul că acest vaccin al nostru este personalizat pentru circa 80 la sută din populația României și probabil populația europeană. Credem că 60 la sută este suficient ca să întrerupi o epidemie sau o pandemie. Asta a însemnat identificarea unei număr de 11 proteine, secvențe, din capsula virusului, secvențe care sunt sintetizate chimic. Vaccinul nu se bazează pe virusul viu, nici atenuat, nici mort, nici neatenuat. Vaccinul se bazează pe secvențe din proteina capsulei virusului, secvențe care însă nu provin din capsulă, sunt identice cu cele din capsulă și care sunt sintetizate chimic. Noi am ales pe baza experienței cu vaccinurile la care lucram în fază experimentală în cancer, faza de cercetare-dezvoltare. Designul de care vorbim este cum alegi din 1.000 de potențiale ținte, de pe capsula virusului, un număr cât mai mic, cât mai eficient și cât mai ieftin sau simplu de făcut. Acesta este designul. Care din cele 1.000 de peptide antigenice, care se află pe suprafața virusului, le alegi pentru a le sintetiza. Noi am optat pentru sinteza chimică, dar sunt și alte metode  biologice de obținere a acestor peptide. Problema este care sunt acelea. Care sunt peptidele pe care le alegi și cum le alegi? Vaccinul este primul de acest fel care se dezvoltă acum. Este posibil să mai fie și alte colective. Noi nu cunoaștem. Ne-am uitat pe lista OMS și nu am identificat pe nimeni care să lucreze cu tehnologie asemănătoare cu a noastră, dar mai sunt vreo 10-20 de colective care nu spun nimic despre tehnologia lor. Nu divulgă nimic și nu știm. S-ar putea să mai fie și alții. În final apare un vaccin personalizat, care acoperă 80 la sută din populația României, cu 11 peptide, proteine, sintetizate chimic.

Rep.: Ce conține vaccinul anti-COVID dezvoltat de OncoGen?

Prof.univ.dr. V.P.: Conține aceste 11 proteine-peptide. N-aș vrea să intru în amănunte, pentru că ele nu sunt simple peptide. Fiecare peptid în sine conține trei secvențe separate, care fac trei lucruri separat și în fiecare componentă, pentru fiecare peptid compus la rândul lui din trei secvențe a trebuit să ne gândim care este varianta optimă care ar putea stimula la maximum sistemul imun. Tehnologia nu este nici simplă, nici complicată, după ce o înțelegi. Foarte puțini au înțeles-o. De aceea aș putea să mă gândesc că am putea fi singurii care mergem pe varianta aceasta. Sunt 6-7 tehnologii puse la bătaie pentru a obține un vaccin. Nu am găsit pe nimeni care să aibă o tehnologie ca a noastră. Probabil că de aceea ne-a contactat și Ambasada Chinei și s-a oferit foarte repede să ne ajute, cu bani și tot ce trebuie, dar ați văzut ce s-a întâmplat apoi la nivel mondial cu relația dintre toată lumea și China, care este făcută oarecum vinovată de toată povestea asta. Așa încât a trebuit să-i refuzăm politicos. Oferta lor a fost extrem de tentantă. (…)

“Nu se știe la finalul finalului care vaccin va rămâne pe piață”

Este posibil ca în orice fază a dezvoltării-cercetării să te împotmolești și să ți se interzică vânzarea. Piața este plină de medicamente și produse care au ajuns pe piață și au dat reacții secundare neplăcute și au fost retrase. 

Rep.: Există un pericol de infectare în cazul acestui vaccin anti-COVID?  S-au luat în considerare caracteristicile imune ale populației din această zonă geografică?

Prof.univ.dr. V. P.: Nu există niciun risc de infectare. Nu folosim material infecțios. Până și proteinele și materialele cu care lucrăm și care sunt asemănătoare cu cele din capsula virusului, nu sunt infecțioase. Acidul nucleic, ARN-ul și virusul este infecțios. Noi nu lucrăm cu material infecțios. Proteinele care sunt identice sunt sinteză chimică. Nu există niciun risc de infectare. Am optat pentru administrare intranazală. Vaccinurile se pot administra pe mai multe căi : prin injecție (sunt vreo trei feluri), fie prin administrare intranazală sau orală. Noi în copilărie am primit vaccin anti-poliomielitic sub forma unor picături pe limbă. Noi am optat pentru acest tip de vaccinare din mai multe rațiuni.

Rep.: Care ar fi beneficiile administrării intranazale?

Prof.univ.dr. V.P.: Toate celelalte tehnologii, care sunt acum foarte avansate și vorbim  de companii din Statele Unite, Anglia, în special Oxfordul, și China folosesc, după știința noastră, vaccinuri injectabile, minimum trei doze. Gândiți-vă că dacă populația are o complianță, o dorință de a își face vaccinul, în România 4 din 10 ar accepta să-și facă vaccinul, și dacă le spui că trebuie să-și facă și trei injecții cred că mai rămâi cu unul sau cu niciunul. Între a vaccina cu ace populația, care în general nu este mare amatoare, nici mie nu mi-ar plăcea să mă înțep de trei ori, și a da niște pufuri în nas, va fi mult mai ușor acceptabilă varianta cu administrare intranazală. Noi nici aici nu am dorit să inventăm roata. Există un vaccin antigripal pe piață, acum nu se găsește dar a fost, de administrare intranazală, în loc de injecție, și dă protecție foarte rapidă și foarte eficientă la 4 zile după administrare. Nu ai nevoie de două săptămâni să te imunizezi, pentru că acest vaccin protejează prin administrarea intranazală și ochii și nasul și gura și este acceptat de populație.    

Rep.: Sunteți singurul român care a testat vaccinul împotriva COVID-19! Povestiți-ne despre experiența dumneavoastră.

Prof.univ.dr. V. P.: Am vrut să fac acest test care este legal. Spun din nou ca să terminăm cu povestea aceea, cu ancheta, care este o disfuncție de comunicare. Este legal și normal. Noi am pus pe site-ul OncoGen că un cercetător german, dar sunt mai mulți între timp, care și-a administrat la fel ca și mine vaccinul pe care l-a dezvoltat în laborator, sub formă de injecție. Tehnologia este nou-nouță și aici am o oarecare tristețe, un gust amar. Foarte rar se întâmplă ca dintr-o țară mică, cum e România, să apară o nișă pe care să poți să contezi, să fii primul, să ai un cuvânt de spus. Așa cum se întâmplă acum cu vaccinul personalizat. Este primul vaccin personalizat, dacă reușim să-l ducem până la capăt, dezvoltat vreodată de industria farmaceutică de la începuturile vaccinării. Avem o prioritate și nimănui nu-i pasă de această prioritate. E ca și cum aș fi venit să vă spun  “Domnule, aș vrea să fac Tesla. Am toată tehnologia și pe nimeni nu interesează”. Elon Musk când a vrut să facă mașinile electrice sigur că a venit și cu bani de acasă, dar statul California i-a dat sute de milioane de euro subvenții ca să dezvolte industria auto electrică. Acum a lansat rachete în Cosmos, altă chestiune care este finanțată și privat, dar și statul american a băgat o căruță de bani, pentru că este vorba de un lucru elementar: de avans tehnologic.

Avans tehnologic = dezvoltare economică

Ai avans tehnologic, ai dezvoltare economică și ai un produs pe care poți să-l vinzi. Să nu-mi spuneți mie că dacă reușim cu acest vaccin, lumea nu o să cumpere de la farmacie un vaccin de administrare intranazală și o să prefere trei injecții. Nu o să se întâmple lucru acesta. Vaccinul nostru are acest avantaj de a fi mi acceptabil pentru populație și cu toate acestea nimănui nu pare să-i pese.

Rep.: Cum v-ați simțit după administrarea vaccinului intranazal și ce reacții la test au existat?   

Prof.univ.dr. V.P.: Fiind totul nou-nouț, toată tehnologia nou-nouță, după ce am reușit să obținem peptidele din sinteza chimică, cele 11 peptide, eu nu am folosit 11 peptide. Ele fiind foarte bine alese, m-am gândit că o să am un răspuns imun pe care nu ți-l dorești. Am folosit doar două peptide, cele care corespund cu profilul meu imun, din cele 11. Și acelea, pentru că era totul nou-nouț, trebuia să ne gândim care ar putea să fie doza care să nu-ți facă rău. Teama mea era dacă noi am ales peptidele corect sau nu. Dacă nu aș fi obținut niciun fel de reacție m-aș fi putut gândi că ori cu tehnologia noastră este ceva ori cu modul de alegere al peptidele este ceva în neregulă și mergem sau nu mai departe, pentru că mersul acesta mai departe costă. Mi-am administrat, în 14 aprilie, patru picături. Echivalentul a 100 de micrograme de peptide și m-a scuturat binișor. Eu urmăream inflamația la nivelul nasului, care a apărut foarte repede, dovadă că sistemul imun a fost enervat de prezența celor două peptide virale. Nu 100 cât are regiunea de Est, nu 1.000 cât are virusul, ci două. Ele fiind bine alese erau extrem de enervante pentru sistemul imun. Am început să am exact ca după o vaccinare antigripală o stare inflamatorie, cu dureri musculare, osoase, care a durat câteva zile și cu o stare iminentă de infecție virală. Eu nu pot să spun că mă vaccinez în fiecare an antigripal. Anul trecut m-am vaccinat prima oară. Dar când m-am vaccinat am constatat că după vaccinare câteva zile ai o reacție specifică vaccinării, nu te simți grozav și faci o formă minoră de boală. La fel s-a întâmplat și aici. Vreo 4-5 zile am avut senzația iminentă că voi face o viroză, dar evident că n-am făcut nicio viroză. În tot acest timp m-am controlat PCR ca să văd dacă nu fac o boală, să nu mă vaccinez natural. Am stat izolat. Din 60 de oameni din institut am trimis pe majoritatea acasă. Am păstrat doar colectivul care lucrează la vaccin. Ne-am controlat cu toții în fiecare săptămână ca nu cumva să fie vreunul dintre noi contaminat natural, pentru că atunci nu mai știi de unde vine imunitatea. Asta a fost una din condiții, să fim siguri că nu ne vaccinăm natural. După două săptămâni, în tot timpul acesta mi-am făcut în fiecare zi analizele uzuale, dar complete de laborator și am constatat o modificare a populațiilor imune în sânge, modificare specifică oricărei administrări de vaccin. Nu era ceva special. După 4-5 zile m-au lăsat simptomele inflamatorii. La două săptămâni am repetat vaccinarea. Mi-am dat seama că prima oară doza a fost un pic mare, 100 de micrograme este mult și am redus-o la un sfert. Am pus o picătură în loc de patru. Din nou au apărut simptomele post-vaccinale. A doua zi, după a doua doză, mi-au luat din nou analizele de sânge pentru a urmări efectele biologice și am constatat apariția unor tulburări de coagulare. Exact așa cum fac pacienții care fac boala. Concluzia mea este că virusul este, cel puțin pentru o parte din persoane, extrem de agresiv cu sistemul imun, dar nu știm încă de ce. Unii nici nu știu că au trecut prin boală, fac forme asimptomatice, nu simt absolut nimic. Sistemul imun se sesizează de toți anticorpii dezvoltă apărare, se vindecă, devin negativi la controlul viral, dar nu au niciun fel de simptome. O mică parte dezvoltă simptome și unele foarte grave încât pacienții mor din cauza unei hiperreacție a sistemului imun, care la rândul lui activează cu sistemul de coagulare și se moare printr-un fenomen de coagulare și insuficiență respiratorie.

Rep.: Autoritățile au decis să demareze o verificare în sensul acesta, pentru că v-ați administrat intranazal acest pe care chiar dvs. și echipa pe care o conduceți l-ați dezvoltat. Cum decurg aceste verificări? 

Prof.univ.dr. V. P.: Am văzut și eu cu surprindere povestea asta la TV și cred că este o confuzie. Cred că m-au confundat cu domnul Cataramă (Viorel Cataramă, politician și om de afaceri –n.r.). Este absolut normal și legal. Puteam să urmez sfaturile domnului Trump (Donald Trump, președintele SUA –n.r.) și să beau niște dezinfectant. Credeți că mă ancheta cineva dacă beam dezinfectante cum ne-a sfătuit președintele Statelor Unite sau niște Mona? Nu mă ancheta nimeni. Nu te anchetează nimeni dacă vrei să te sinucizi. Nu există acuzații pentru tentativă de sinucidere. Dacă eu aș fi dat altcuiva vaccinul, din colectiv sau din altă parte,  sau dacă aș fi folosit agenți infecțioși, atunci era cu totul altceva. Eu în prealabil am vorbit cu Colegiul Medicilor și cu Comisia de Etică, cu doamna președintă a Comisiei de Etică de la Colegiul Medicilor, despre realitatea acestui act și mi-a confirmat ceea ce știam și anume că este absolut legal. Ce doresc cei de la ministerul Sănătății să controleze, chiar nu știu.

Rep. : S-au încheiat aceste verificări sau sunt în derulare ? Concret, ce s-a stabilit?

Prof.univ.dr. V.P.: În spital există o comisie de “analiză”. Sunt colegii mei din spital, care m-au întrebat. Ei știau dinainte de a mă întreba pe mine că n-au ce să cerceteze. Povestea este legală. Eu aștept ca ei să redacteze raportul final și să-l înainteze. Este normal să-l înainteze. Indiferent ce cred eu despre această anchetă și cred că este o lipsă de comunicare, cei care au primit sarcină trebuie să facă demersurile respective. Unde este lipsa de comunicare? La momentul la care ministrul Sănătății (Nelu Tătaru –n.r.) spune că el nu știe. Este adevărat că el nu a știut. Noi suntem într-un fel de struțocămilă. Suntem un institut de cercetări, care ar fi trebuit să ținem de Universitatea de Medicină din Timișoara. Majoritatea institutelor țin de universități. Însă, universitatea nu a dorit un centru de cercetări acum 10 ani, cu fostul rector, dar s-au mai schimbat trei rectori de atunci și noi care doream să facem cercetare în liga mare aveam nevoie de acest institut. Singura instituție eligibilă a rămas spitalul. Vreau să-l anunț pe domnul ministru pe această cale că mai are astfel de investiții de circa 150 de milioane de euro în curte de care probabil că nici nu știe. Mai este la Fundeni, la Cluj. Sunt în mai multe locuri astfel de infrastructuri de cercetare pe axa de competitivitate. De ce nu sunt ele cunoscute la nivelul Ministerului Sănătății și nu este nimeni acolo care să știe de ele?  Noi avem o condiționalitate, să luăm bani din proiecte de cercetare. Noi nu primim bani și nu figurăm în bugetul Ministerului Sănătății. De aceea ei nu știu de noi. Noi luăm bani de la Ministerul Cercetării. Noi i-am luat de la Ministerul Cercetării, OncoGen, cele 15 milioane de euro. Mă refer la proiecte de cercetare, nu la construirea instituției. Pentru acești bani noi dăm raport de activitate lunară. Cei 65 de cercetători din institut, ca să ne primim salariile, scriem lunar un raport de activitate cu ce am făcut. Ministerul Cercetării, finanțatorul nostru, știe tot ce facem noi. Acum retrospectiv i-aș fi anunțat și pe cei de la Ministerul Sănătății. Am și eu o lipsă aici. Ar fi trebuit să-i anunț și pe cei de la Ministerul Sănătății de acest lucru, dar de ani de zile cei de la Ministerul Sănătății, de la domnul Bănicioiu (Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătății –n.r.) încoace nimeni nu a mai fost interesat de aceste centre de cercetare. Dacă am văzut că ministerul nu le acordă nicio importanță, deși are un instrument (Academia de Științe Medicale prin intermediul căruia ar putea să monitorizeze această activitate și chiar să ne ajute), atunci și noi am cam uitat de relația cu ei ca să fiu sincer.

Rep.: Dar nu sunteți singurul care v-ați administrat vaccinul acest vaccin. Sunt și cercetători străini care au făcut același lucru. Ce știți despre dânșii? Au fost și ei cercetați? S-au făcut verificări în cazul lor?

Prof.univ.dr. V. P.: Haideți să vă spun cum stau lucrurile. Avem ministrul Sănătății din Anglia, uitați-vă la declarațiile lui, care spune că el și-a propus să sprijine instituțiile de cercetare englezești și va da oricât de mulți bani sunt necesari și va face orice efort posibil pentru ca Anglia să fie prima țară care să scoată un vaccin. Este de mare prestigiu povestea asta. Le-a dat până acum 388 de milioane de lire sterline la trei universități, care se ocupă de vaccin, pentru trei entități. Și reacția autorităților române. Suntem în curs de a semna. Cei de la Cercetare (Ministerul Educației și Cercetării –n.r.) au înțeles mai mult, decât cei de la Sănătate. Cei de la Cercetare au scos o competiție pe care noi am câștigat-o împreună cu Institutul Cantacuzino, să vadă că nu suntem nebuni și nu i-am prostit pe cei de la Cantacuzino, pentru dezvoltarea acestui vaccin de 700 de mii de euro. Nu sunt foarte mulți bani, dar putem să ne verificăm până la un punct teoriile împreună cu Institutul Cantacuzino. Eu sunt extrem de impresionat de faptul că Institutul Cantacuzino a acceptat această colaborare cu noi. Cercetătorii de acolo au înțeles ce facem și au fost de acord să se asocieze cu noi în acest demers. Dar cei de la Sănătate nu par să înțeleagă și până la urmă nici nu cred că este treaba lor să înțeleagă. Cert este că avem două modele de reacții a responsabililor din Sănătate: una în Anglia și una în România. Cei din Anglia au răspuns cu 500 de milioane de euro, cei din România au răspuns cu o anchetă.

Rep.: Tratamentul cu plasmă, propus de Oncogen pentru cazurile grave de Covid, a fost pus în practică de Ministerul Sănătății. Putem vorbi despre un succes în sensul acesta? 

Prof.univ.dr. V. P.: Noi nu am pus nimic la punct referitor la plasmă. Noi am fost informați de colaboratorii noștri din Germania despre faptul că în Germania și Statele Unite s-a dat drumul la acest tip de terapie. Este o terapie veche de vreo 100-150 de ani cunoscută, dar care este singura eficientă în astfel de coagulante în tratamentul COVID. Noi am pus pe site-ul nostru și am transmis și Comisiei de Specialitate metodologia germană, care am primit-o de la nemți, metodologia de recoltare a plasmei și am atras atenția prin presă, prin intermediul dumneavoastră că în Germania și Statele Unite s-a început tratamentul cu plasmă. Acest tratament are o parte bună. E singurul tratament care se adresează specific bolii. Și în Germania și în Statele Unite și în România, din motive de reglementare legate de Agențiile Medicamentului, el se dă prea târziu din punctul meu de vedere. Noi suntem imunologi. Dacă îmi spune cineva că tratamentul acesta are efecte grozave când îl dai în ultima fază când pacientul este la Terapie Intensivă, vă spun că este o prosteală. El ar trebui dat de la început atunci când pacientul începe să aibă simptome și virusul este agresiv față de organismul respectiv și trebuie ajutat cu anticorpi de la o altă persoană care a trecut prin boală. Și cu acești anticorpi și cu această plasmă există o problemă. Unul din 10 donatori este bun. Din 10 pacienți care au trecut prin boală și care se prezintă pentru recoltarea de plasmă, doar unul  are așa numiții anticorpi imuni eficienți și utili, iar ceilalți nouă nu. Aceasta este iarăși o noțiune destul de ciudată. Nu am mai întâlnit-o la alte boli. Noi știm acum ce sunt acești anticorpi utili pe care unul din 10 pacienți îl dezvoltă, dar tot rămâne aceeași problemă a faptului că plasma se administrează prea târziu din punctul nostru de vedere. Noi doar am atras atenția de fiecare dată Ministerului Sănătății. Nu este cercetarea noastră, nu este invenția noastră. Noi am atras atenția și că Germania și-a mărit numărul de testări printr-o metodă care amestecă 50 de probe de plasmă de exsudat de la 50 de persoane. Face un PCR și în trei ore au 50 de rezultate. Eu am urmărit-o pe doamna Firea (Gabriela Firea, primarulul general al Capitalei –n.r.) și chiar a făcut ceva testări pe voluntari, persoane aparent sănătoase și avea din câteva sute sau mii de teste un singur pacient pozitiv. Când ai o masă atât de mare de pacienți, oameni care nu au trecut prin boală, este o problemă care ar trebui un pic modelată matematic și statistic. Depinde la ce te aștepți. Când ai foarte mulți oameni care nu au trecut prin boală atunci poți să faci cum au făcut nemții. În loc să faci un pacient, un test, trei ore de PCR, pentru a avea un rezultat, iei 50 de pacienți, un test, trei ore și la final ai 50 de rezultate. Așa s-ar putea face cu pacienții care sunt băgați în carantină și care nu sunt testați, pentru că vin din zone cu o contaminare consistentă. Era foarte simplu să testeze câte 50 o singură dată și să-i ți dacă sunt infectați. Dacă nu sunt infectați atunci îi ți degeaba în carantină, pentru că se infectează acolo dacă este vreunul infectat.      

Rep.: Vaccinul anti-COVID dezvoltat la OncoGen a stârnit interesul britanicilor! Cât de important este acest sprijin din partea Ambasadei Regatului Unit pentru cercetătorii români?

Prof.univ.dr. V. P.: Știți care este adevărul? Adevărul este că aici nici nu este vorba de vaccin. Așa cum americanii au lansat acum după 10 ani prima rachetă în spațiu. Nu cred că asta era problema lor să lanseze. Mai lansaseră rachete și oameni în spațiu. Era o problemă de imagine și de percepție. Poate România să contribuie cu ceva, intelectual vorbind, la acest efort și la această problemă care apasă omenirea cu consecințe incredibile pe economie? Nici nu sunt probleme așa de mari pe sănătate cât sunt pe economie și pe alți pacienți.  Poate România să contribuie cu ceva sau e un stat în rândul statelor africane, care le spune la oameni ce spune toată planeta : “Domnule, stați în casă în perioada agresivă, purtați măști, spălați-vă pe mâini!” Asta se spune și în Africa, în America de Sud și în țările cele mai slab dezvoltate. Exact aceleași măsuri s-au luat ca și la noi. Întrebarea mea este și întrebarea aceasta a pus-o spre uimirea mea secretarul de stat de la Cercetare acum 4 luni. Apropo de cine știa și nu știa de vaccin. Noi ținem de Cercetare cu finanțarea și administrativ, să zicem, de Spitalul Județean, dar ținem de Cercetare. Noi ținem legătura cu cei de la Ministerul Cercetării și ei știau. Acum 4 luni ne-am întâlnit pe Zoom, cu secretarul de stat în Cercetare,  nou instalat, și am fost foarte plăcut impresionat de ce a zis: “Domnule, suntem după niște investiții făcute după Uniunea Europeană în Cercetare de aproape un miliard de euro”. Niciodată România nu a avut o infrastructură în cercetare, atât de bine pusă la punct, în ultimii 2.000 de ani  așa cum are acum, dar care este moartă. Este moartă, pentru că nu s-a ocupat nimeni de ea. Această infrastructură în cercetare a fost finalizată concomitent cu criza din 2008-2014. Cam atunci s-au construit aceste institute. Pe fondul acestor crize ele nu au fost ulterior finanțate. Ele trebuia să se autofinanțeze ca urmare că s-au terminat și s-au încuiat. Și noi am fi încuiat, dacă nu am fi câștigat proiecte europene. Noi am avut noroc să câștigăm de la început două proiecte europene de 4 milioane de euro ca să ne plătim regia. Noi plătim spitalului regie de 250-300 de mii de euro pe an. Ne plătim salariile și ne plătim oamenii, reactivii. Suntem ca și o întreprindere privată, numai că nu suntem privați. Ținem de Spitalul Județean, suntem de stat. Secretarul de stat ne-a întrebat acum 4 luni: “Cu ce poate contribui România la această catastrofă mondială?” Noi și bulgarii stăm prost. Suntem acolo la coada vacii cu cercetarea, ultimii și tragem în urmă  media europeană în ceea ce privește competitivitatea. Uniunea Europeană are o mare problemă cu noi. Din lipsă de competitivitate în cercetare este și lipsa în competitivitate economică. Nu putem produce nimic, să vindem. Noi nu mai exportăm. Vindem lemn și grâu și cumpărăm pâine, aluat am văzut. Secretarul de stat a pus problema foarte corect: „Ce poate intelectual România să scoată pe piață în 3-6 luni?” 

Rep.: Când ar putea începe producția?

Prof.univ.dr. V. P.: Nu știu. Nu vreau să mai spun nimic. Dacă am fi fost finanțați în mod sistematic, eu cred că am fi început-o. Am fost acum în acest pluton de 10, pluton care s-a desprins. Noi am fost gata cu proiectul, cu designul vaccinului, în data de 20 ianuarie, probabil înaintea multora dintre cei care sunt acuma înaintea noastră. Dacă nu ai bani bați pasul pe loc. Când îl terminăm? Nu știu. Când îl terminăm, îl terminăm.

Rep.: În încheiere, vă rog să transmiteți un mesaj celor care susțin cercetarea românească.

Prof.univ.dr. V. P.: Cercetarea românească, vă spun din nou, ca și infrastructură, se află într-un moment extraordinar. Dar acest lucru depinde foarte mult de autorități, dacă autoritățile vor înțelege. Deși eu îi văd în fiecare seară la TV, atunci când termin cu problemele de serviciu, pe la orele târzii din noapte, spunând care sunt cei patru piloni ai dezvoltării economice ai României având în vedere că primesc aceste 80 de milioane de euro de la Uniunea Europeană în următorii ani. (…) Baza dezvoltării economice, așa scrie în cărțile de științe economice, este cercetarea-dezvoltarea. Toată lumea știe și spune poezia asta, dar nimeni nu o pune în practică. Noi avem, pentru că ne-a băgat Uniunea Europeană pe gât aceste programe de dezvoltarea infrastructurii de cercetare cea mai extraordinară infrastructură pe care a avut-o România vreodată și nu numai. Făceam comparații cu infrastructura țărilor  occidentale și infrastructura de cercetare din România, în momentul de față, este senzațională. Mai nou, urmare a unor discuții cu PSD-ul, eu recunosc că sunt membru PNL, inactiv, nu sunt activ și nu vreau să fac politică din povestea asta, sunt membru PNL, dar am avut discuții extrem de interesante cu domnul Tudose (Mihai Tudose –n.r.) când era prim-ministru. A venit la noi și l-am lămurit că noi dăm bani înapoi la Uniunea Europeană din salariile care s-ar cuveni cercetătorilor. Salarile care le avem acum și sunt foarte bune în cercetare, putem aduce cercetători de mâna a doua sau a treia din străinătate. Dacă am folosi ceea ce ne oferă Uniunea Europeană, am putea aduce cercetători de mare valoare. Noi avem încă un decalaj. (…) De aceea vă spuneam cu vaccinul că pe tehnologia aceasta suntem primii și am fi așteptat mai multe atenție, dar nu a înțeles nimeni nimic. Noi avem acum o infrastructură extraordinară, o hotărâre de Guvern care permite din fonduri europene plata cercetătorilor cu până la 10 mii de euro pe lună. Niciodată nu au fost condiții  mai bune pentru dezvoltarea-cercetării. Toată lumea înțelege și nu înțelege, vorbește de aceste lucruri. Eu cred că le spun, dar nu le înțeleg. Ni s-a cerut acum 4 luni ceva inteligent ca țară despre COVID și primii bani nu au venit încă. O să vină probabil peste două săptămâni, când ceilalți au terminat toate studiile posibile și imposibile și sunt aproape de producție. (…) Asta este diferența dintre vorbele frumoase, poezia de la TV și realitate.

Rep.: Vă mulțumim foarte mult, pentru interviul acordat, și așteptăm cât mai multe noutăți în privința vaccinului.

Prof.univ.dr. V.P.: Noi o să ne ducem vaccinul până la capăt. Eu sunt convins. Nici nu m-aș fi vaccinat dacă nu eram convins că vom reuși. Sunt convins că va fi o premieră tehnologică de succes. Sunt foarte multe entități private, inclusiv din Statele Unite, care ne-au abordat și care doresc să ne finanțeze, dar suntem un pic reticienți. Statul român nici nu ne-a lăsat în pace să ne ducem în privat și nici nu ne-a dat banii la timp. I-am pus pe toți în standby. Avem banii aceștia, 700 de mii de euro, împreună cu Institutul Cantacuzino și avem niște obligații față de Ministerul Cercetării și trebuie să-i punem în standby pe privați, să vedem. Într-un fel sau altul vom termina vaccinul și o să vedeți că o să fie bun.

Studiul colectivului OncoGen de cercetare, în care este prezentată tehnologia utilizată pentru producerea vaccinului românesc împotriva SARS-nCov-2, poate fi citit aici.

Alexandra VASILE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.