Reabilitată și modernizată de câțiva ani, Casa Hrisicos, un reper al orașului de la malul mării, încă nu și-a găsit cumpărător. Prețul de vânzare inițial a fost de 3,8 milioane de euro, apoi de 3,3, iar pe un site de specialitate acum suma cu care poate fi achiziționat minunatul imobil este de 3,5 milioane de euro, așa cum era și anul trecut. Bijuteria arhitecturală este situată la colțul străzilor Traian (nr. 1) și Pescarilor (cea din urmă dispărută între timp), mai precis la intrare în Piața Ovidiu.
Imobilul a fost construit în 1900, după planurile arhitectului francez Louis Givért, iar în primul Război Mondial a fost devastat, însă în anul 1924 se redeschide ca sediu al Băncii Populare Steagul Dobroge. Impozanta clădire a aparținut comerciantul de vinuri și proprietarul de imobile Gheorghe Hrisicos. Casa Hrisicos dispune de 23 de camere.
„Elaborând planul Casei Hrisicos ca imobil de legătură și element ordonator al unui spațiu nodal, Givért oferă, fără a-și fi propus un asemenea obiectiv și fără a anticipa, o contrapondere a viitoarelor edificii de sorginte și influență vieneză“, scria regretata Doina Păuleanu în „Constanța 1878 – 1928“ (Editura Arcade, 2006).
„Hotelul dispune actualmente de patru tipuri de camere, pe o suprafață generoasă, cu un dormitor grandios, un dressing spațios, fotolii, divane din piele, saltele ortopedice, perne hipoalergenice și – în unele cazuri – un balcon cu o priveliște încântătoare, spre mare. La sugestia inspirată a designerilor de interior care au reamenajat spațiul, cele două intrări principale au fost dotate cu uși și copertine din fier, cu ornamente de factură Art Nouveau și sticlă securizată. Edificiul stimulează entuziasmul oaspeților și al investitorilor de pretutindeni, prin atmosfera caldă, primitoare, atenția excesivă pentru detalii și îmbinarea magistrală dintre istorie și contemporaneitate, prin dotările de ultimă generație“, se arată într-un advertorial Forbes, preluat de site-ul de imobiliare care are imobilul la vânzare.
De ce este Casa Hrisicos deosebită?
Pe lângă Casa Damadian, situată lângă Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Casa Hrisicos este una dintre cele mai vechi edificii din Piața Ovidiu. Imobilul iese în evidență prin stilul arhitectural și reprezintă opera arhitectului francez Louis Givért, care a combinat neoclasicismul cu elementele Art Nouveau.
Casa a aparținut lui Gheorghe Hrisicos care a asigurat un renume sonor pe care nicio altă clădire din oraș nu îl are, prin scandalul în care a fost implicat. Deși a pornit ca băiat de prăvălie, a ajuns în scurt timp un cunoscut negustor de vinuri, construind o avere impresionantă prin diferite combinații financiare ilegale. Pentru construirea hotelului de aici, Hrisicos a făcut un împrumut la Banca de Scont și de la alte bănci din București.
Însă, suma adunată a fost folosită în cămătărie și diverse speculații financiare. Astfel că, deși în 1903 Hrisicos a reușit să inaugureze hotelul cu mare fast, băncile fraudate și persoanele înșelate au depus plângere la autorități. Fiind urmărit, cunoscutul negustor s-a refugiat în Rusia, de unde a fost extrădat după puțin timp și condamnat la închisoare pentru bancrută frauduloasă.
Clădirea a fost martora rezilientă a unor momente cruciale din istoria țării, cum ar fi cel de-al Doilea Război Mondial și ocupația sovietică. De la balconul principal și-au enunțat discursurile politice Barbu Ștefănescu Delavrancea și Take Ionescu. După Revoluția din 1989, locația a găzduit sediul Băncii Române de Comerț Exterior și, ulterior, al Băncii Comerciale Române.
Poveste ce îl are ca protagonist pe I.L. Caragiale
Există multe povești despre Casa Hrisicos. Una dintre acestea, la care avem acces datorită cărții Doinei Păuleanu, îl are ca protagonist pe I.L. Caragiale, care tocmai sosise în oraș în noiembrie 1909, alături de Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Constantin Dobrogeanu Gherea.
Ei s-au întâlnit cu dr. Racovschi și Ioan N. Roman, „dejunând cu toții la Hrisicos, într-o atmosferă veselă alimentată de verva maestrului“. După aceea, au luat decizia să viziteze stațiunea Mamaia, așa că au angajat din timp doi birjari. Caragiale, însă, nu se grăbea să plece, deși era îndemnat încontinuu de prietenii săi.
Loredana MIHAI
