Școala, încotro? Retrospectiva unui an on-line. Interviu cu directorul Colegiului Pedagogic, Anamaria Ciobotaru: “Blended Learning este viitorul. Am făcut un curs de formare pentru toate cadrele didactice”

0
1380

Criza pandemică a schimbat radical felul în care ne raportăm la școală. Anul școlar 2019-2020 s-a încheiat în condiții speciale din cauza pandemiei care a pus stăpânire și pe România. Învățământul on-line a fost soluția “complementară” îmbrățișată, în 2020, de către Ministerul Educației și de către profesori, pentru ca școala să continue. Însă, educația on-line nu poate să substituie școala fizică, consideră prof. Anamaria Ciobotaru, directorul Colegiului Național Pedagogic “Constantin Brătescu” din Constanța, cea mai veche unitate școlară din județul nostru unde elevii și profesorii scriu în fiecare an lecții despre empatie și solidaritate atunci când sprijină persoanele vârstnice.

În 2020 a existat o mobilizare în forță din partea profesorilor, părinților și elevilor, un volum mult mai mare de muncă, implementare de platforme, adaptare la nou, situații de criză, dar și cursuri de formare pentru cadrele didactice. Cu toții au gândit strategii pentru reîntoarcerea la școală în luna septembrie, au pregătit școala pentru sistemul hibrid și au experimentat situații educaționale din alte sisteme. Cadrele didactice de la Colegiul Național Pedagogic din Constanța au optat de prima dată pentru procesul instructiv educativ partajat, respectiv jumătate de elevi în clasă și jumătate de elevi on-line, dar tot timpul au fost pregătite să schimbe șcenariul 2 în șcenariul 3, iar în cele din urmă au recurs la școala on-line. Profesorii au văzut trecerea procesului instructiv educativ din mediul fizic în mediul on-line ca pe o soluție de moment.

Au existat reacții pro și contra în privința școlii on-line. Chiar și în alte țări sunt nemulțumiri cu privire la orele on-line și oamenii se plâng că sunt probleme. Dureros este faptul că România nu a fost preocupată până acum să digitalizeze sistemul de învățământ, deși platforme de E-learning au fost create. Școlile în România sunt pe modelul anilor 60̍ – 70̍. Nu poți să faci digitalizarea unor clase în contextul în care o școală funcționează într-o clădire din 1893.

Foto: Alexandra VASILE

Directorul Anamaria Ciobotaru, profesor cu experiență vastă atât la catedră cât și în conducerea unității de învățământ, ne-a dezvăluit, în cadrul unui interviu Focus Press, cum s-au adaptat copiii și profesorii la orele on-line, care au fost problemele întâlnite pe parcursul anului școlar, cum a reușit să le surmonteze, ce ar trebui îmbunătăţit în privința orelor on-line, ce ar presupe descentralizarea învățământului, care ar fi provocările viitorului în educație, dar și cum ar trebui părinții să-și susțină copiii în această perioadă delicată. Prin urmare, responsabilitatea, prudenţa, dar şi implicarea voastră sunt demersuri necesare pentru ca procesul educațional să funcționeze în continuare. Profesorii sunt alături de voi. În concluzie, nu există eșec, ci doar feedback, iar Blended Learning este viitorul.

Nu am avut elevi care să nu aibă dispozitive electronice pe care să lucreze”

Reporter: Cum s-au adaptat copiii la școala online? Acest subiect este o adevărată minge de foc pe care nimeni nu ar vrea să o țină în mâini în contextul pandemic, existând tot felul de reacții și nemulțumiri. Ce ne puteți spune?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Instituția noastră este cea mai veche instituție din județul Constanța, 1893, fosta școală normală de fete, care de când știu eu, pentru că sunt și absolventa acestei instituții, și-a propus să dezvolte școala prin proiecte în parteneriat. Nu ne-am fi gândit vreodată că, la câte mobilități am avut și la cum suntem obișnuiți noi să ne mișcăm, luna martie a acestui an a venit cu asemenea surpriză. Există, însă, un avantaj în toate aceste proiecte. Am experimentat situații educaționale din alte sisteme pe care am avut ocazia să le cunoaștem atât eu, colegii mei, cât și elevii, și ne-am mobilizat foarte repede în luna martie așa cum am putut. Sincer, la momentul acela nu mă așteptam (ca pandemia –n.r.) să fie de durată. Dacă vă aduceți aminte, termenul era undeva la 30 martie și apoi s-a tot prelungit. Am implementat la nivel de școală, de pe 20 martie, o platformă de E-learning pe care o știam și pe care am întâlnit-o în alte țări. Este vorba despre G Suite for Educațions, o platformă pentru așa ceva. La nivelul instituției noastre, din 20 martie, toți elevii și toți profesorii au avut conturi pe această platformă. Sigur, mulți dintre colegii mei nu erau obișnuiți să lucreze în acest sistem și nici dintre elevi. Noi am mai experimentat platforme educaționale cu alte ocazii, însă nu de o așa lungă durată. Având totuși o platformă pe care am implementat-o, nu am avut elevi care să nu aibă dispozitive electronice pe care să lucreze. Lucrurile au decurs, în perioada martie-iunie, oarecum normal. Au fost și puncte tari și puncte slabe. Având cadre didactice care au lucrat pe platforme educaționale i-am folosit ca persoane resursă pentru celelalte cadre didactice mai atehnice ca să poată să implementeze această soluție pe care Ministerul Educației a găsit-o pentru momentul acela, martie 2020, pentru ca educația să continue, în niciun caz ca educația on-line să substituie educația fizică.

Am pregătit școală pentru sistemul acesta hibrid. Noi am optat pentru procesul instructiv educativ partajat de prima dată”

Rep.: Cu alte cuvinte a fost un volum mult mai mare de muncă. Să facem o retrospectivă la final de an. Cum a decurs primul semestru din anul școlar 2020?

Prof. Aamaria Ciobotaru: 2020-2021, debutul din septembrie. În momentul în care am văzut că există și luna mai și nu ne-am întors la școală, am gândit cu colegii mei o strategie pentru reîntoarcerea în septembrie. Am pregătit școala pentru sistemul acesta hibrid. Noi am optat pentru procesul instructiv educativ partajat de prima dată, adică jumătate de elevi în clasă și jumătate de elevi on-line, fiind cele trei șcenarii date de Ministerul Educației: scenariul 1 -toți copii la școală, șcenariul 2 – partajat și șcenariul 3 – on-line. Noi am fost pregătiți în permanență să comutăm șcenariul 2 în șcenariul 3 ceea ce s-a și întâmplat. Am gândit o strategie de digitalizare a claselor, cu o conexiune la internet foarte bună. Am montat în toate cele patru corpuri de clădire Access point-uri, care să permită să avem acces la internet, cu semnal foarte bun. Am avut laptop-uri în fiecare clasă, camere de transmise live, USB 4k și am început școala foarte bine. Am început-o în sistemul acesta Blended Learning partajat. Profesorul intra în clasă, se conecta la platformă, clasele erau create din luna martie: 15 elevi erau în clasă și 15 elevi erau acasă. Sigur că efortul profesorului era mult mai mare, pentru că trebuia să vorbească în același timp pentru 15 elevi din clasă și pentru 15 elevi de acasă. Putea să aleagă ca formă de comunicare pentru procesul instructiv educativ și modalitatea aceasta mixtă, adică să lucreze sincron cu elevii care sunt în clasă, să dea de lucru. Am experimentat luna septembrie, octombrie, dar a mers bine. Am avut și mulțumiri și puncte de vedere pro și contra. Am avut și elevi care au optat prima dată pentru învățământul on-line chiar din septembrie și pentru aceștia în mod deosebit trebuia să derulăm o activitate nu numai fizică, ci și on-line.

Trecerea procesului instructiv educativ din mediul fizic în mediul on-line am văzut-o prima dată ca pe o soluție de moment, pentru ca educația să continue”

Rep.: Care au fost problemele cu care v-ați confruntat și cum ați reuși să le soluționați, pentru că a fost un an destul de dificil? Mă refer în privința părinților și elevilor nemulțumiți, dar și platforma care uneori nu a fost funcțională.

Prof. Anamaria Ciobotaru: Trecerea procesului instructiv educativ din mediul fizic în mediul on-line am văzut-o prima dată ca pe o soluție de moment, pentru ca educația să continue. În niciun caz nu am gândit și nu am planificat ceva în sensul în care acest proces educativ ar putea să substituie școala fizică. Așa ceva nu se poate. La începutul lunii septembrie am gândit un curs pentru profesori, cadrele didactice. Trebuie să recunoaștem că nu toți profesorii au avut competențe digitale foarte bine dezvoltate și nu toți au lucrat în proiecte care a presupus lucru pe platforme de E-learning ori alt tip de platformă. Am făcut acest curs de formare, prin CCT, pentru toate cadrele didactice, strict pe platforma G Suite for Educațions. Este o platformă care oferă foarte mult, dar trebuie să cunoști anumite lucruri. Am luat în calcul profesori care nu cunosc limba engleză și atunci nu pot să merg pe metoda Learning by Doing, ceea ce mulți fac, în contextul în care dau de texte în limba engleză. Am făcut acest curs, după ce am format un profesor de la noi din școală și care, în cascadă, a format profesorii. La momentul acesta nu mai există situații pe care le-am experimentat în lunile aprilie-mai, respectiv cadre didactice care chiar nu se descurcau să trimită un link pe meet, să inițieze o videoconferință, să posteze materiale sau să creeze așa cum este platforma o disciplină, să nu pună toate subiectele. Sunt chestiuni pe care automat le-am întâlnit. La momentul acesta sunt cadre didactice care știu să folosească platforma foarte bine. Și elevii se descurcă foarte bine pe această platformă. Când am avut posibilitatea să trecem la o altă platformă nu am făcut lucrul acesta. Odată învățat un lucru bine zic că ar trebui să continue așa.

“România nu a fost preocupată să digitalizeze sistemul de învățământ deși platforme de E-learning au fost create”

Rep.: Chiar și în alte țări sunt nemulțumiri cu privire la școala on-line și oamenii se plâng că sunt probleme. Ce ar trebui îmbunătăţit, din punctul dvs. de vedere, în privința orelor online?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Am experimentat împreună cu elevii și colegii mei alte sisteme educaționale. Din 2007 am fost în școli de vară în America și în Anglia, la universități cu un program de 3-4 săptămâni. Am foarte multe proiecte bilaterale și am văzut cum se derulează anumite lucruri. De exemplu, Olanda din 2013 a digitalizat sistemul de învățământ, iar în Ungaria cred că de acum 2 ani. Asta înseamnă că toți copiii au tablete și se lucrează în acest sistem. Profesorul poate să fie în clasă sau poate să nu fie în clasă. Îmi aduc aminte de o experiență în Suedia, în 2008, când am intrat în clasă, profesorul nu era și toată lumea se întreba de ce este liniște în clasă. În România, într-un astfel de context, nu ar fi fost. Ulterior ni s-a arătat că procesul instructiv educativ era supravegheat, digitalizat și chiar mergea foarte bine. România nu a fost preocupată să digitalizeze sistemul de învățământ deși platforme de E-learning au fost create. Îmi aduc aminte că, în 2011, am lucrat într-un program al Ministerului Educației. Atunci s-a creat o platformă de învățare pentru examenele naționale și acolo elevul putea să intre și să simuleze singur teste. Încercări au fost și la noi. Sigur că este problema dispozitivelor tehnice. Încă sunt cadre didactice care nu sunt confortabile cu platforma, fie că este G Suite for Educațions sau că este altă platformă de învățământ. Există, am citit la un momentat, tendința profesorului de a se pensiona decât să lucreze on-line. Este mult mai solicitant. Eu predau limba română și chiar anul acesta am o singură clasă de a XII –a și necesită pregătrea unor materiale sistematizate. Alta este când intri la clasă și ai conținuturile în cap sistematizate și alta este cânt trebuie să sistematizezi aceste materiale și să le urci pe platformă. Apoi există modalitatea prin care trebuie să alegi să-ți prezinți lecția, să fie atractivă. Ese destul de greu să ți trei ore acești copii în on-line, acasă, fără să găsești o modalitate să-i atragi, să le captezi atenția.

„În on-line se schimbă totul”

Rep.: Aici vroiam să ajung.

Prof. Anamaria Ciobotaru: Alta este când îi ai pe elevi în clasă, îi pui să lucreze pe grupe și ai metode alternative de evaluare, pentru că în on-line se schimbă totul. Dar există aplicații pe care le putem utiliza ca orele acestea să fie foarte atractive.

„Acum se vede foarte bine cine a ocupat această meserie din vocație și cine nu

Rep.: Cum reușiți să-i atrageți la ore, pentru că mulți folosesc acea parolă și acel user, nu deschid camera web și elevul poate să doarmă sau să fie în cu totul altă parte.

Prof. Anamaria Ciobotaru: Nu există o reglementare legislativă foarte clară în sensul acesta, în care să îl obligi pe un copil să-și țină camera deschisă. Noi avem o procedură internă la nivel de școală. Am spus că ar fi bine să facem lucrul acesta. Altceva este să am contactul vizual și altceva să văd un ecran cu niște bulinuțe și să nu văd ce se întâmplă în spatele ecranului. Acum depinde de profesor. Acum se vede foarte bine cine a ocupat această meserie din vocație și cine nu. Din păcate există și asemenea cazuri. Un profesor, care ocupă postul acesta vocațional, cred că reușește și în mediul offline și în mediul on-line să capteze interesul elevilor. Profesorii care predau discipline de examen sunt și nu sunt avantajați. Un copil care este clasa a XII –a automat este interesat să participe la ore, pentru că îi trebuie materia respectivă pentru examenul de Bacalaureat. La celelalte discipline, în funcție de cum reușește fiecare să-și structureze procesul instructiv educativ, primește feedback pozitiv și feedback negativ. Noi am aplicat chestionare de feedback și copilul simpte când participă cu plăcere la oră și când nu.

„Profesorul trebuie să aibă toate acele pârghii prin care să se asigure că primește un feedback pozitiv din partea elevului”

Rep.: Există și elevi care spuneau că nu înțeleg foarte bine orele care se derulează în variantă on-line și sunt nevoiți să recurgă la meditații. Cum stau de fapt lucrurile?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Eu nu am fost niciodată pe principiul acesta. Să zicem că orele suplimentare, la un moment dat, pentru o pregătire pentru facultate, poate să ajute. Totul se învață cu creionul și caietul deschis. Dacă există această disponibilitate din partea profesorului el poate să țină o conferință pe meet, să-și țină ora. Dacă nu postează materialul structurat pentru elev, care înlocuiește scrisul pe tablă până la urmă, nu are cum să aibă pretenția că elevul acela timp de o oră l-a ascultat și și-a notat ca și cum ar fi fost în clasă. Profesorul trebuie să aibă toate acele pârghii prin care să se asigire că primește un feedback pozitiv din partea elevului. Dacă eu vorbesc 1 oră sau 3 și copiii își țin camerele închise, nu am cum să verific dacă ei au scris sau nu au scris ceea ce am spus eu. Fără să postez pe platforma aceea niște materiale sintetizate (pe care ei să le folosească pentru a-și structura cunoștințele predate) este greu să cred că elevii ar putea să asimileze toate lucrurile acestea. Noi punem accent pe conținut și nu pe competențe.

Noi nu avem un sistem descentralizat”

Rep.: Cum ar arăta școala on-line ideală și ce ar însemna cu adevărat descentralizarea învățământului?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Ce ar însemna? Ar însemna ca școala să aibă libertatea absolută în angajarea resursei umane. Am văzut în Suedia, în 2007 sau 2006, un astfel de loc. Profesorul, la sfârșitul anului, era evaluat în funcție de activitate prin aplicarea unor chestionare de către psihologul școlar elevilor și părinților. Profesorul era angajat de către director, dacă feedback-ul era pozitiv. Acest lucru ar trebui să se întâmple și la noi. Noi nu avem un sistem descentralizat. Un sistem descentralizat înseamnă ca profesorul să aibă libertatea în angajarea resursei umane, angajarea unei modalități în care evaluarea să înceapă invers. Adică la impactul pe care îl are profesorul aspra elevului și cred că ar fi foarte bine. Eu voi avea în școală toți profesorii care să fie pregătiți pentru școală on-line, să am toată aparatura pornind de la o infrastructură care să permită digitalizarea  sistemului. Școlile în România sunt pe modelul anilor 60̍ – 70̍. Nu poți să faci digitalizarea unor clase în contextul în care noi avem o clădire din 1893. Am toate dispozitivele necesare. Nu contează dacă elevul are acasă sau nu. Sunt situații și la noi în școală în care o familie, două cadre didactice, mama și tata, dar și 3 copii, sunt la școală. Câte telefoane ar trebui să aibă acea familie ca să poată să deruleze un proces educativ eficient în conteztul în care se întâmplă acest lucru deodată? De câte camere au nevoie 3 copii și părinții profesori să poată să facă orele on-line? În străinătate, în școlile pe care le-am vizitat, nu s-a pus problema cine are dispozitiv sau nu. Toată lumea a avut tablete. Noi am accesat un program prin care am solicitat tablete pentru toți elevii indiferent dacă aveau sau nu. Avem și noi situații de genul acesta, o resursă umană bine pregătită pentru sistemul acesta, elevi care să aibă competențe digitale. Avantajul a fost că noi ne-am aflat în situația de a utiliza competențele digitale ale copiilor care sunt mult mai bine puse la punct decât ale profesorilor. Mă gândesc că un profesor care face asta din vocație ar fi putut să utilizeze contextul acesta în beneficiul lui, pentru că elevii nu au nici un mister cu utilizarea calculatorului sau a telefonului.

„Am două cadre didactice pensionare care utilizează extraordinar de bine platforma. Am și cadre didactice tinere care sunt mai atehnice

Rep.: Spuneați de cadrele didactice care vor să se pensioneze. Au existat cazuri și la Colegiul Pedagogic?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Nu am avut, dar am citit lucru acesta și probabil că este mai confortabil pentru un profesor. Am două cadre didactice pensionare care utilizează extraordinar de bine platforma. Am și cadre didactice tinere care sunt mai atehnice și s-au adaptat mai greu în situația aceasta. Este nevoie de resursă umană bine pregătită, pentru că elevii au competențe digitale, o simplă structură care să permită digitalizarea claselor în adevăratul sens al cuvântului și echipamente tehnice pentru toată lumea.

“Fiecare școală ar trebui să-și facă o analiză SWOT, dar raportată strict la realitatea din școală”

Rep.: Care credeţi că sunt provocările viitorului în educaţie?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Noi nu vom mai putea să ne întoarcem la ce a fost. Asta este clar. Cine gândește că trece pandemia și ne întoarcem la vechiul sistem cred că nu gândește corect. Odată început acest lucru ar trebui să continuăm așa și să fim pregătiți să comutăm scenariul acesta din 2 în 3 oricând. Lucrurile sunt foarte imprevizibile. Chiar citeam recent o carte premiată la Nobel, “Prea multă fericire”, care se potrivește contextului actual foarte bine. În contextual acesta cred că fiecare școală ar trebui să-și facă o analiză SWOT, dar raportată strict la realitatea din școală. Să vadă care sunt punctele tari și punctele slabe. Punctele acelea tari cum pot fi dezvoltate în oportunități, iar cele slabe cum să nu ajungă amenințări pentru cultura organizațională. Să implimentăm un sistem care li se potrivește. Degeaba împrumutăm niște lucruri, dacă nu facem ceea ce este strict la realitatea noastră din școală. UNESCO am văzut că a scos un ghid pentru învățarea la distanță și este foarte eficient. L-am trimis deja profesorilor. Este în limba engleză și se numește “Învățarea la distanță în context pandemic” și au în vedere și școlile din mediile defavorizate și cele care sunt în mediul urban. Acolo sunt soluții. Materiale există și le putem utiliza și noi.

Avem 2 proiecte ERASMUS pe care le facem Blended Mobility”

Rep: La ce să ne așteptăm pentru anul 2021? Vor fi mari schimbări sau vom continua în același ritm, cu schimbarea scenariul din 2 în 3?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Nu știu ce să vă spun la momentul acesta. Noi suntem pregătiți. Am pregătit școala să lucrăm la momentul acesta în scenariul 2 și 3. Scenariul 1 îmi este foarte greu să cred că se va întâmpla foarte curând, adică toți copiii la școală. Toate școlile mari au și colective foarte numeroase, 30-34 de copii în clasă. Suntem pregătiți să mergem și pe varianta aceasta Blended Learning, cu sistem partajat, pe care le experimentăm. Avem 2 proiecte ERASMUS pe care le facem Blended Mobility. Îmi este greu să cred că o să circulăm foarte repede. Suntem pregătiți să derulăm și școală în mediu on-line.

Avem preșcolari, primari, gimnaziali și liceali, iar problemele sunt diferite”

Rep.: Cum ar trebui să ne susținem copiii pentru școala on-line? Ce trebuie să facă părinții în această perioadă?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Mai greu este la ciclul preșcolar. Noi cred că suntem singura instituție din țară, ca liceu pedagogic, nu liceul nostru, cu 4 niveluri de învățământ, o structură complexă. Avem preșcolari, primari, gimnaziali și liceali, iar problemele sunt diferite. Ghidurile pe care le-a implementat deja fiecare director de școală, date de Ministerul Educației în luna septembrie 2020, prevăd foarte clar. De exemplu, la grădiniță, din cele 25 de ore 15 ore sunt în forma aceasta de  comunicare asincron. Altfel l-aș tine pe părinte în fața calculatorului. Preșcolarul nu se poate descurca singur la calculator și 10 ore în modalitate sincron. La primari este la fel. La clasa pregătitoare, clasa întâia copil este oarecum dependent de părinți, să-l ajute în privința conexiunii. Învață ușor. Abia la clasa a II- a sau a IV -a copilul se poate conecta singur și are oarecum independență față de părinte. La preșcolari și pimari, primele 2-3 clase, asta însemnă că și părintele este mobilizat deocamdată acasă. La gimnaziu și liceu este mai ușor. Elevii au competențele digitale. I-am auzit pe părinți de foarte multe ori spunând că “Temele sunt și pentru noi, nu numai pentru copii”. Așa și este. Fiecare încearcă să-și ajute copilul cum poate. Efortul cade și pe părinți. Trebuie să recunoaștem că au stat și ei în fața calculatorului cu copiii. E greu și pentru copii și pentru profesori, dar și pentru părinții lor. Însă, orice lucru început, la un moment dat, o să devină o deprindere automatizată și o să ajungem la o situație în care și copilul de clasă pregătitoare va face asta. Eu am o nepoțică în clasa întâia, care deschide singură laptop-ul, intră și se conectează singură. Lucrurile acestea o să se întâmple până la urmă, dar nu o să putem să ne întoarcem la ceea ce a fost sub nicio formă.

“Blended Learning este viitorul. Învățarea mixată presupune copilul în clasă, nu acasă”

Rep.: În final, vă rog să transmiteți un mesaj pentru elevi. Ce ar trebui să înțeleagă în toată perioada aceasta? De asemenea, pentru cadrele didactice, dar și pentru părinți.

Prof. Anamaria Ciobotaru: Să înțeleagă că educația, indiferent de contextul social pe care îl traversăm, trebuie să continue. Acest sistem, o școală de acasă este soluția de la momentul acesta, pentru ca ei să asimileze în continuare lucrurile pe care ar fi trebuit să le fi asimilat în mediu offline. Să aibă răbdare, înțelegere. Profesorii trebuie să gândească faptul că asta este meseria lor, pentru că nu avem varianta să facem lucrurile altfel. Suntem în on-line și deocamdată așa rămânem. Trebuie să vedem și partea bună a lucrurilor. Un elev răzând, la un moment dat, mi-a spus: “Știți, noi începem orele la 07.30”. Destul de devreme pentru ei. Ei văd și partea bună a lucrurilor. Înainte se trezeau, până se îmbrăcau, până ajungeau la școală, trecea timpul. Acum în 10 minute ei s-au conectat și sunt on-line. Sigur că ne dorim să ajungem din nou la școală și ne dorim chiar să facem lucrurile să meargă bine și cu modalitățile acestea pe care le-am descoperit acum. Blended Learning este viitorul. Învățarea mixată presupune copilul în clasă, nu acasă. Deci răbdare și să gândim că aceasta este soluția pentru ca educația să continue.

“Nu există eșec, ci există doar feedback”

Rep.: Iar pentru părinți și profesori?

Prof. Anamaria Ciobotaru: Și mai multă răbdare. Părinții de trei ori răbdare sau răbdare la pătrat. Noi avem o relație foarte bună cu părinții. Sigur că nicăieri lucrurile nu sunt perfecte, dar le putem face perceptibile. Am aplicat un chestionar pe feedback părinților și elevilor, un Google Docs care se duce direct pe adresa psihologului școlar anonim. Chiar ne interesează feedback-ul după aceste 3-4 luni, septembrie-decembrie. Am avut și învățământ partajat și învățământ exclusiv on-line. Să vedem chestionarele acestea. Până la urmă nu există eșec, ci există doar feedback, iar dacă știm cum să-l primim o să fie bine.

“Decât să ne prefacem că totul este perfect și că totul este minunat și să fie niște sincope pe care mai târziu să le regretăm, mai bine să vedem feedback-ul părinților și elevilor”

Rep.: Vă ajută să luați deciziile potrivite.

Prof. Anamaria Ciobotaru: Exact! Să vedem ce putem să îmbunătățim, unde trebuie să merge și să corectăm, pentru că ne interesează ca lucrurile să meargă bine. Decât să ne prefacem că totul este perfect și că totul este minunat și să fie niște sincope pe care mai târziu să le regretăm, mai bine să vedem așa, brut, feedback-ul pe care ni-l dau părinții și elevii noștri.

Rep.: Vă mulțumim foarte mult!

Prof. Anamaria Ciobotaru: Și eu vă mulțumesc!

Alexandra VASILE

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.