Problema restanțelor rămase neachitate ani de zile și care produs efecte după ani și ani revine în atenția opiniei publice, mai ales acum, când toate instituțiile și toate băncile strâng cureaua. O întrebare adresată de o persoană, aflată într-o situație delicată, ne face să conștientizăm că în situații oarecum similare se pot regăsi mulți alți români care au întâmpinat dificultăți. Doar că speța în sine este cel puțin interesantă.
„În 2017 am fost evacuați din casă, din cauza unui împrumut la bancă (probabil care nu a mai fost plătit – n.r.). Recent am primit o înștiințare de la Taxe și Impozite precum că ni s-a pus poprire pe conturi, că suntem executați silit pentru unele restanțe din 2011, în legătura cu acea casă pe care am pierdut-o. Este normal să ni se pună poprire din moment ce nu mai suntem proprietari de aproape 8 ani?” – Aceasta este întrebarea unui cetățean care așteaptă răspunsul unui specialist prin intermediul nostru.
Pentru a-i putea răspunde am obținut lămuriri pe această speță de la Ana Maria Niță, avocat în Baroul Constanța.
Ce spune avocatul
”Obligațiile fiscale locale (de exemplu, impozite pe clădiri, terenuri, taxe locale) se supun unui termen general de prescripție de 5 ani. Aceasta înseamnă că dreptul autorităților locale de a stabili și mai ales de a recupera aceste creanțe se stinge dacă a trecut o perioadă de 5 ani de la scadența lor.
Dacă nu a fost făcut niciun demers de executare sau recunoaștere a datoriei în acest interval, creanța fiscală s-ar fi prescris cel târziu în jurul anului 2016 (cinci ani calculați de la începutul lui 2012, având în vedere că impozitele din 2011 devin exigibile în acel an).
Prin urmare, în 2025 dreptul de a urmări silit acea creanță ar fi, în principiu, expirat, exceptând situația în care cursul prescripției a fost întrerupt sau suspendat prin acțiuni legale, aspect analizat în secțiunea următoare.
Întreruperea prescripției are ca efect curgerea unui nou termen de prescripție de la data întreruperii. Codul de procedură fiscală prevede că termenele de 5 ani se întrerup în cazurile permise de lege (similare cu întreruperea termenelor de prescripție civilă) și, specific fiscal, atunci când contribuabilul face un act de recunoaștere a datoriei”, ne-a precizat avocat Ana Maria Niță.
Până aici totul e clar: dacă a trecut timpul și cei de la impozite și taxe nu au făcut niciun demers în primii 5 ani, acțiunea este prescrisă.
Dar există și un ”dar”
”Pentru ca SPIT să poată justifica legal urmărirea unei datorii din 2011 în anul 2025, ar trebui să fi intervenit cel puțin o cauză de întrerupere sau suspendare a prescripției în intervalul 2011-2025.
De exemplu, dacă în decursul acestor ani contribuabilul ar fi făcut o plată parțială sau ar fi semnat un angajament de plată, atunci termenul de prescripție s-ar fi reluat de la momentul respectiv. Sau dacă s-a emis o somație de plată ori s-a început executarea silită (poprire, sechestru) înainte de expirarea primului termen de 5 ani (adică înainte de 2017), atunci prescripția ar fi fost întreruptă și ar fi început să curgă un nou termen de 5 ani de la acea dată.
În absența oricărei astfel de acțiuni, creanța fiscală din 2011 ar fi trebuit considerată prescrisă la momentul 2017, iar orice executare inițiată în 2025 ar fi tardivă și nelegală.
În evaluarea cazului concret, va conta deci dacă SPIT poate indica vreo întrerupere a prescripției (de exemplu, o somație sau un titlu executoriu emis și comunicat în intervalul celor 5 ani inițiali) sau dacă au existat perioade de suspendare (de exemplu, litigii sau măsuri de eșalonare)”, ne-a mai declarat avocata.
Revenind la casa pierdută din cauza datoriilor la bancă, în 2017, conform celor precizate de Ana Maria Niță, toate debitele ulterioare pierderii imobilului nu sunt opozabile foștilor proprietari, însă cele anterioare da.
”Vânzarea imobilului prin executare silită în 2017 nu echivalează cu ștergerea automată a datoriilor fiscale restante legate de acel imobil, dacă ele sunt anterioare anului 2017.
În general, obligația de plată a impozitelor locale revine persoanei care a fost proprietar al bunului în perioada de referință. Prin pierderea dreptului de proprietate în 2017, debitorul încetează să mai datoreze impozit pentru perioadele ulterioare adjudecării (după transferul proprietății, impozitele pe clădiri/teren pentru anii următori sunt în sarcina noului proprietar).
În ipoteza în care cei de la Taxe și Impozite au instituit poprirea în mod nelegal (de exemplu, pentru o creanță fiscală prescrisă ori calculată eronat), fostul proprietar are la dispoziție contestația la executare silită fiscală. Acesta este principalul remediu și trebuie exercitat în termen de 15 zile de la primirea actelor de executare sau de la data la care debitorul a luat cunoștință de măsura popririi (de obicei, de la data blocării conturilor)”.
Concluzia este că dacă în 2025 foștii proprietari ai imobilului au primit notificare de executare pentru restanțe din 2011, dar fără să fi primit ceva similar în perioada 2012 – 2017, aceștia trebuie să se adreseze Judecătoriei de care aparțin cu o contestație la executarea silită.
Daniel ALBU
Citește și:
