Deoarece unul dintre cititorii Focus Press se întreba unde au dispărut o parte din amforele și piesele din Parcul Arheologic, am plecat să aflăm răspunsul la intrarea în vechea Cetate Tomis, unde l-am invitat și pe dr. Liviu Lungu, conservator în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, care s-a ocupat de repunerea obiectelor pe poziții, după reabilitarea parcului.
Parcul Arheologic din Constanța se întinde chiar de la una dintre porțile de intrare în vechea Cetate Tomis. Acesta a fost reabilitat cu peste 15 milioane de lei din bugetul local, după ce Primăria Constanța pierdut finanțarea europeană deoarece nu s-a încadrat în ultimul termen posibil pentru decontarea lucrărilor. Iată de ce este acesta important, atât pentru constănțeni, cât și pentru turiști.
„Parcul Arheologic păstrează o tradiție inițiată imediat după ce a dispărut numele de Parcul Gorki. Prin anii ’60, la ideea directorului de atunci a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, Vasile Canarache, o figură aproape legendară, s-a înființat acest Parc Arheologic cu rol multiplu: să ilustreze pentru cetățenii obișnuiți, și atunci ca și acum, nefamiliarizați așa cum ar trebui, istoria locului, să creeze un spațiu plăcut pietonului și, în același timp, cu deschidere spre o oarecare știință ș.a.m.d. El s-a îmbogățit cu piese arheologice descoperite atunci, calde încă, și păstrându-se, Parcul Arheologic și-a îndeplinit în parte misiunea și și-o va îndeplini în continuare: pe lângă a fi un spațiu recreativ, este și o filă de istorie constănțeană și, de ce nu, dobrogeană“, ne-a explicat dr. Liviu Lungu.
Săptămâna aceasta, însă, unul dintre cititorii Focus Press a remarcat că nu se mai află atâtea piese arheologice în parc, câte erau înainte de a fi reabilitat. Conservatorul din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța ne-a declarat că doar două piese lipsesc, două vase mari de lut, deteriorate de vreme, dar și de vizitatori, care acum sunt în proces de restaurare.
„Două piese lipsesc însă, fiind mai voluminoase, poate par că lipsesc mai multe. Avem două piese care s-au deteriorat. Este vorba de vasele mari de lut, care au suferit niște deteriorări: unul dintre ele victima intemperiilor, al doilea, în parte victima intemperiilor, în parte din cauza unei intervenții deloc benefice din partea unor anonimi. Două dolia de 600 de litri fiecare. Ambele sunt la laboratorul de restaurare, care va dura suficient pentru că, la asemenea dimensiuni, restaurarea este mai mult decât anevoioasă: presupune nu numai relipirea cioburilor, ci și anumite intervenții de conservare. Din această cauză cele două piese vor mai aștepta până să se întoarcă în parc. În rest, tot ce a fost, încă mai este“, susține dr. Liviu Lungu.
Parcul Arheologic, unul dintre cele mai mari astfel de locuri din România
În Parcul Arheologic regăm fragmente arhitectonice, în majoritate de mari dimensiuni, sarcoface, dolia, fragmente sculpturale, care toate, împreună, demonstrează continuitatea existenței Cetății Tomis până în secolul VII, cel puțin, și puterea economică și militară, prestigiul acestui oraș, capitala provinciei Scythia Minor
„În primul rând, trebuie să fim conștienți că, intrând în Parcul Arheologic, pășim în interiorul cetății, mă refer la teritoriul cetății în perioada romană târzie, până la început de secol VII. Mai mult simbolic este un zid ale cărui ruine se mai pot vedea: fie că temeliile acestuia sunt de secol II, în anumite porțiuni, fie că sunt de secol III, cum s-a stipulat, mai ales în această zonă, fie că-s de secol IV și mai târziu, V și VI, cum sunt alte fragmente. Este teritoriul vechiului Tomis, cetatea în sine. Dincolo de ea, încep necropolele (cimitirele) și construcțiile adiacente ei.
Aici este o zonă așezată lângă zidul de incintă care, conform săpăturilor, are mai multe straturi arheologice, cel mai târziu e identificabil printr-o serie de construcții romane civile, dar sunt și ateliere ale micilor negustori. Cele mai de jos, care avansează invers în timp, ajung până la morminte din perioada elenistică, până prin secolul I. Pentru că teritoriul cetății fiind mai mic și mormintele practicându-se în afara zidurilor de atunci, e normal să le găsim și aici, suprapuse de straturile romane – romane târzii.
Pe teren nu avem conservate părți din acest cartier roman târziu, romano bizantin. În schimb, sunt o serie de piese care dau o imagine aproximativă.
Cine are răbdare să parcurgă explicațiile își poate face o imagine rezumativă în privința Tomisului în general.
Sunt fragmente arhitectonice în majoritate, unele de mari dimensiuni, asta vorbește încă o dată despre dezvoltarea și, în același timp, chiar puterea și economică și militară, și chiar de prestigiul orașului Tomis, capitala provinciei Scythia Minor în vremea respectivă, recunoscut centru și cultural, nu numai militar și economic.
Sunt și câteva fragmente și chiar piese aproape întregi din necropolele tomitane, fragmente de sarcofage. Sunt și alte dolia, care s-au mai redus la număr, după cum am spus. Dolia ilustrează, de asemenea, dacă mai era necesar, puterea economică și vivacitatea comerțului din Tomis. Sunt și fragmente sculpturale, dar și altele care vorbesc de acea continuitate fără știrbire a Tomisului măcar până în secolul VII.
În general, puteți vedea material litic, pietre. Pentru că ceramica expusă în aer liber este vulnerabilă“, ne-a prezentat dr. Liviu Lungu o parte dintre obiectele pe care le putem vizita și studia în Parcul Arheologic.
Potrivit conservatorului din cadrul M.I.N.A.C., majoritatea sunt piese refolosite. În perioada antică, obiectele erau folosite inițial pentru un scop anume, iar ulterior erau refolosite în alte scopuri, în funcție de necesități și de epocă. Pentru că dacă, într-o epocă de dinainte de oficializarea creștinismului, pe la început de secol IV și, mai ales, înainte de declararea creștinismului unică religie în imperiu – asta în ultimul sfert al secolului IV –, nu s-ar fi atins nimeni de vreun altar «păgân», apoi a fost permis și acest lucru. Pe tot teritoriul Dobrogei refolosirea elementelor pentru alte scopuri este frecventă. Mai ales că din secolul II încep să năvălească barbarii, iar autohtonii au trebuit să își completeze sistemul defensiv.
Dr. Liviu Lungu susține că Parcul Arheologic din Constanța este unul dintre cele mai mari astfel de locuri din România.
„Deși există și în țară destule locuri care să bucure trecătorul cu vestigii, dacă nu arheologice, atunci obiecte de artă, acesta este unul dintre cele mai mari. Reedităm aici într-o variantă mai estică ceea ce se întâmpla în secolele XVIII-XIX cu vestigiile originale în grădinile italiene, copiate apoi de englezi, de unde ni se trage nouă, dobrogenilor, o lipsă la inventar în ceea ce privește piese sculpturale din teritoriu. Pentru că, în secolul XIX, mulți dintre cei în stare să judece și să ia decizii făceau comerț cu obiectele arheologice din Dobrogea“, a concluzionat Lungu.
Valentin ISPAS
