Viaţa este ca o roată – spunea cândva tata. Acum eşti sus, acum eşti jos, acum eşti nicăieri … Şi mai zicea ceva! Întodeauna când eşti sus, cel mai sus, să te uiţi în jos cu generozitate, că nu se ştie când… Decebal Făgădău!
Aşa şi cu roata noastră de la Poarta 1. A început să se lucreze la demolarea ei. Nu am avut vreun sentiment de bucurie amestecată cu ură pentru faptul că se dă jos, dar nici unul de tristete roşie că n-o să mai fie.
Aşa că m-am aşezat pe bordură, să privesc baietii ăia care şurubăreau cu mâinile îngheţate la demontarea roţii. Motivul pentru care se dă jos roata nu l-am prea înţeles. Nu am înţeles cum naiba blochează view-ul spre mare, că doar nu este calcan de bloc să stea cu spatele la mare. Nu am înţeles cum ar fi putut să fie prinsă în vreun PUD sau PUZ al zonei deoarece nu acesta este rolul acestor documente. Nu am înţeles nici unde este coada de alte oferte asemănătoare sau mai frumoase care stăteau să iasă roata, ca sa prindă ei locul. Nu am înţeles nici dacă sau nu fură curent. Nu am înţeles multe. Dar ce nu am înţeles cel mai mult: unde naiba era graba să fie dată jos!? Înţelegem de la primărie că vine o mare organizare de şantier acolo pentru b-dul Lăpuşneanu sau Ştefan cel Mare. Mă uit în stânga, mă uit în drepata… nici ţipenie de camion sau muncitor cu caschetă! Mai vin şi mâine, poate văd vreunul.
Ce nu înţeleg este de ce naiba fac organizare de şantier în zona 0 a oraşului când ai atâtea opţiuni la marginea oraşului, pe strada Vârful cu Dor sau în port. Nu ştiu cine a avut ideea asta, dar dacă primăria a avut-o sau o susţine, cred că este o mare greşeală. Să ne vezi pe toţi la vară cum stăm la cozi interminable să coborâm în port, fie la treabă, fie la promenadă, din cauza unor camioane pline cu moloz şi betoane, cu roţile pline de noroi şi printr- un praf de nu te vezi om cu persoană. Şi aşa vara este dezastru cu traficul acolo, dar şi în această perioadă dimineaţa, pâna în 10, şi după 15.30, când iese lumea de la treabă, traficul este foarte greu. Dar ce mai contează acum că o să ne simţim la Cazino ca pe Aurel Vlaicu la orice oră din zi?
Acum serios vorbind (de parcă până acum nu aş fi fost…) , din ce ştim noi, pentru licitaţiile care vor genera măreţia de organizare de şantier de lângă Casino (pe locul roţii) nici măcar nu au fost deschise plicurile cu ofertele. Şi asta încă din august . Nu au specialişti să evalueze. Să vedem cât mai stau până găsesc specialiştii, până deschid ofertele, până le evaluează, până adjudecă, până se contestă, până se judecă, până… Curtea de Apel, până… Înalta Curte, până semnează contractul, până se apucă de treabă, până… Doamne fereşte să se reia procedura, că nici urmaşii urmaşilor noştri nu mai văd ei începerea lucrărilor!
Pe pariu că nu o să vedem prea curând nicio organizare de şantier, poate niciodată sau prea târziu. Sau poate are careva din primărie vreo altă idee mai frumoasă pe locul roţii.
Mama ei de roata vieţii… cum te urcă şi coboară!
Sau era altfel parcă, nu? Parca era aşa:
Mai întoarce, Doamne, roata,
Să-mi mai văd o dată soarta
Să-mi văd anii tinereţii,
Sa-mi vad strălucirea vieţii,
Care Doamne fără rost s-au dus.
Irina Loghin https://www.youtube.com/watch?v=MvC9GIu7Fho
Să rămânem calmi. Nimeni nu rămâne nepedepsit. Trebuie doar să avem răbdare și încredere.
Al vostru, Fiul Cetății, crescut la umbra lui Publius Ovidius Naso.
