Ştiu! Sună a titlu de film! Parcă ar fi „Petrolul, aurul şi ardelenii” de Dan Pita, cu Ilarion Ciobanu în rolul principal .
Avem şi noi la Constanţa filmul nostru. Şi ce film, al zice! Blockbuster!!! Unde Constanţa are elemente comune cu Poplaca . Ilarion cu Chiţac, aurul sunt constănţenii, iar petrolul… nu ştiu, că nu am găsit nicio analogie, iar faza cu mogulul Comănescu este fumată aşa încât…
Dar sa revenim la „Poplaca” noastră cea dragă.
S-a construit în Constanţa. Mult, puţin – eu aş zice că este bine să se construiască mult, că e semn că economia funcţionează, că sunt cumpărători, că oamenii produc, că se dă de lucru, că… multe şi de bine.
Cum s-a construit ? Păi, cum ne-a dus şi pe noi capul. Se poate vedea o oarecare evoluţie a construcţiilor începând cu anii 90. Sunt câteva criterii care au guvernat construcţiile. Dacă la început se construia puţin, prost, lipsit de urbanism sau viziune, treptat- treptat a început să apară şi ceva gust şi ceva consitenţă, cât despre urbanism şi viziune – mai deloc. Acest criteriu a fost tot timpul asuprit” de presiunea profitului până la punctul în care viziunea şi urbanismul parcă nici nu mai contau. Dar atât i-a dus capul pe cei care au guvernat oraşul în perioada aia.
Acum însă, avem administraţie nouă, cu şcoală, cu viziune, cu idei şi fără niciun fel de scuze când face tâmpenii.
Da, este adevarat că în cartierele Compozitorilor, Palazu Mare şi altele asemenea s-a construit de multe ori fără cap. Dar vina este împărţită. Câtă minte să ai să-i laşi să construiască aşa, cam tot atâta minte trebuie să ai să-ţi faci casa cu gardul în stradă fără să te gândeşti că pe acolo o să treci tot tu şi familia ta. Şi în această situaţie concretă se verifică zicala aia că „am avut conducătorii pe care i-am meritat” sau că „un conducator nu este mai deştept decât poporul care îl voteaza”. Cât despre cei care nu au votat – numai de bine.
Ceea ce mie îmi pare hilar în povestea asta este o recentă frază din gura primarului Chiţac, citez: „Uitaţi ce greu e să repari ceva făcut anapoda. Înţelegeţi de ce nu o să semnez Autorizaţii de Construcţie în zone fără drumuri şi utilităţi? De asta!”.
Cum mama naibii să zici că nu mai dai autorizaţii unui cetăţean care a făcut săptămâna trecută credit la bancă să se apuce de casa vieţii lui? Cum să îi spui: Ştii ce, nene? Vino matale, nu ştiu când, dar nu mai târziu de când voi fi eu în stare sa repar ce nu este în regulă prin cartierul matale!?
Păi şi legea unde este? Dreptul lui să construiască unde este? Cum faci să scrii pe o bucată de A4 că refuzi autorizaţia pe motiv de… ăia de dinainte ? Chiar mă depăşeşte viziunea asta!
Parcă îl si aud pe Ilarion ţipând la Mircea Diaconu: „Băi Ioane, bă! No, vino aici că ţi-oi explica eu cum facem noi la Poplaca!”.
Păi la Poplaca, zice Ilarion Ciobanu, nu eu, ne întâlnim cu voi aci, şedem blând şi ne gândim muuult şi apoi vorbim. Ne uitam noi binişor pe lege, dăm autorizaţii ca la carte, ţinem seama de ce vrem să facem acolo înainte să autorizăm, iar în paralel reparăm ce au stricat ăia de dinainte. Şi uite aşa, toată lumea mulţumită şi egală.
Şi zic asta, ca sa nu spună careva că nu dau şi soluţii, deşi… rolul meu este doar să votez o dată la patru ani şi să sufăr în fiecare an.
Al vostru, Fiul Cetăţii, crescut la umbra lui Publius Ovidius Naso!
Citeşte şi:
