Fiecare dintre noi am auzit de cel puțin o dată vorbindu-se de poprire. În ziua de azi a ajuns deja banalitate blocarea conturilor sau poprirea pe salariu, mai ales în condițiile actuale de trai. Dar ce înseamnă exact această noțiune și, mai ales, modul în care se aplică ea de către creditori?
În termeni largi, poprirea este o metodă prin care entități precum băncile, statul, persoane fizice și sau firmele pot apela pentru blocarea contului de depozit, de salariu sau orice alt cont al unui datornic, urmând a-și recupera creanța în mod eșalonat, respectând unele prevederi legale. Condiția esențială este ca între cele două părți să fi existat un contract sau un alt act din care să reiasă existența unor obligații de plată ale debitorului. Legislația prevede că pot fi poprite și bunuri mobile corporale, nu numai bani.
În caz de neplată a debitelor prevăzute, de exemplu, într-un contract de împrumut cu o instituție bancară, aceasta are dreptul, conform contractului, să pună poprire pe bunurile sau pe conturile debitorului urmărit, iar acest lucru se întâmplă fără o somație prealabilă.
Acest lucru a dat naștere unor numeroase controverse, în ultimii ani și a ajuns chiar în atenția Curții Constituționale a României (CCR).
În primele 4 luni ale acestui an, la Curtea Constituțională au fost înregistrate 11 sesizări privind excepții de neconstituționalitate a articolului 783 alin. 1 Cod procedură civilă, care reglementează modul de înființare a popririi, fără somație prealabilă.
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru a primi răspuns, l-am consultat pe avocatul Emil Tatu, din Baroul Constanța.
”Procedura înființării popririlor fără somație este prevăzută în Legislația procedural-civilă încă de la 1865, prin vechiul cod de procedură civilă, preluată în reglementarea actuală, din 2013 până în prezent. Este o modalitate de executare silită prevazută distinct și are ca scop urmărirea creanțelor conținute în titlurile executorii potrivit legii. Înființarea unei popriri fără somație are rolul de <<surprindere>> a debitorului care, fiind în alte situații, inștiințat anterior luarii măsurii, ar putea să iși lichideze conturile bancare și să înceteze orice alte surse de venituri care ar putea fi poprite. Din punctul de vedere al creditorului, măsura prezintă eficiență”, susține avocatul Emil Tatu.
Să nu uităm că, de obicei, contractele de împrumut încheiate cu instituțiile financiare (bănci sau IFN-uri) sau cu furnizorii de servicii (energie electrică, gaze, apă etc) reprezintă titlu executoriu, iar instituțiile respective se vor adresa direct instanței, prin intermediul unul executor, pentru instituirea popririi.
Daniel ALBU
