Faptul că majoritatea patronilor nu mai respectă întrutotul programul de lucru al salariaților, zilele de odihnă sau acordarea liberelor în zile de sărbătoare legală, nu mai este demult o noutate. De fapt, se pune întrebarea dacă 90 la sută dintre ei au respectat vreodată aceste drepturi.
Așa cum se știe, puțini angajatori mai respectă zilele de 1 Mai sau1 Decembrie și le dau prilejul angajaților să sărbătorească aceste zile, iar dintre cei care nu-și permit să întrerupă programul de lucru în astfel de zile, nici 10 % nu le respectă drepturile salariaților, prevăzute de Codul muncii, cu privire la sporurile pe care ar trebui să le ofere angajaților pentru munca prestată în zilele nelucrătoare. Mai mult decât atât, pentru majoritatea muncitorilor, aceste zile sunt pontate ca fiind zile obișnuite.
Multor angajați din sectorul privat li s-a întipărit în minte faptul că zilele de sărbătoare legală, declarate zile libere, sunt specifice numai salariaților din sectorul bugetar, care lucrează la stat. Nimic mai neadevărat. Zilele nelucrătoare sunt pentru absolut toți angajații, și de la stat, și din mediul privat, iar acolo unde salariatul nu poate beneficia de aceste zile libere din cauza specificului locului de muncă, acesta trebuie să beneficieze de unele sporuri, ca și pentru orele muncite peste program.
Pentru a lămuri aceste aspecte am obținut răspunsuri de la avocatul Cătălin Niță, din Baroul București, specialist în Dreptul Muncii.
Despre orele suplimentare
”Cu privire la munca suplimentară, aceasta se prestează de către salariat la solicitarea angajatorului, dar numai cu acordul salariatului. Cu alte cuvinte, un angajator nu poate obliga un salariat să presteze muncă suplimentară, cu excepția situațiilor de forță majoră sau pentru luarea măsurilor de îndepărtare a consecințelor unor accidente de muncă sau altor asemenea evenimente”, ne-a precizat colaboratorul nostru, avocatul Cătălin Niță.
Despre zilele de sărbătoare legală
”Dacă discutăm despre munca prestată în zilele de sărbătoare legală, atunci angajatul poate fi chemat la muncă în astfel de zile, în măsura în care timpul de muncă în acele zile face parte din norma lunii, caz în care angajatorul este obligat să-i plătească acestuia un spor de minim 100% pentru fiecare oră lucrată în acele condiții.
Din punct de vedere legal, angajații care prestează muncă în zilele de sărbătoare legală, în timpul normei normale sau chiar și a muncii suplimentare dacă au fost de acord, trebuie să primească atât sporul pentru zilele de sărbătoare legală și dacă au și muncă suplimentară, să primească și pentru aceasta.
Cu alte cuvinte, într-o zi de 1 Decembrie, de exemplu, salariatul trebuie să primească două sporuri, și anume: odată banii pe munca, apoi sporul pentru munca prestată în zi de sărbătoare legală și în ultimul rând sporul pentru munca suplimentară. Iar dacă acest 1 Decembrie mai pică și duminica, salariatul trebuie să mai primească și sporul pentru muncă în timpul repaosului săptămânal.
Dar, în contextul în care sporul pentru munca prestată în zile de sărbătoare legală este de 100% iar sporul pentru munca prestată în zile de repaos săptămânal nu este definit, iar angajatorul și cu salariații trebuie să-l definească fie prin contract colectiv de muncă, fie prin regulament intern, atunci sunt multe cazuri în care se plătește doar sporul cel mai mare”, potrivit avocatului Niță.
Prin urmare, niciun angajator și niciun angajat nu poate ignora prevederile Codului Muncii, iar dacă acesta spune că angajatul beneficiază de două zile libere pe săptămână, atunci acest drept de repaus săptămânal trebuie respectat, indiferent că vorbim despre sâmbătă-duminică sau marți-miercuri.
De asemenea, dacă Codul Muncii prevede că salariatul nu poate munci mai mult de 8 ore suplimentare pe săptămână, atunci un muncitor nu poate fi ținut cu orele peste program, în fiecare zi. Însă, așa cum precizam inițial, sunt prea puțini angajatori care respectă aceste drepturi și mizează pe faptul că muncitorii nu-și cunosc aceste drepturi.
Daniel ALBU
